FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Scrisoare de pe front
Text postat de Atropa Belladonna
Dragii mei,

Sper ca scrisoarea mea să vă găsească sănătoși la minte, ceea ce mie nu mi se poate reproșa, că e foarte chinuitor să-ți treacă pe lângă urechi tot felul de gloanțe explozive sau trasoare, Acum, pe front, e destul de liniște, se-aude doar sforăitul inamicului din dormitor, că-n seara asta tocmai și-a întărit binișor rândurile armate cu câteva baterii de bere, având o întâlnire prelungită cu aliați din tinerețe. În rest, mai vâjâie câte-un glonț inspirator, da’ bine că nu mă nimerește, altfel, nu se știe ce poem nemuritor v-aș mai aduce la cunoștință. Mare pericol, gloanțele astea!
Acum câteva zile, un glonț din ăsta, având o traiectorie mai curbată, a ocolit muchiile drepte ale capului meu și s-a proptit neanunțat chiar în scăfârlia inamicului, care tocmai bântuia pe lângă mine, dorind să mă ia prin surprindere. Că el are un cap foarte rotund, bașca, mai și luminează în întuneric. Așa că, a vorbit sărmanul, în rime, trei zile la rând. De exemplu, cum ieșeam eu din tranșeu și-i ziceam « Salut », cum el, imediat și răspundea: « Salut, cap de lut! »
Adică, ce credea el, că demonstrează cu asta?!
Vă spun eu, lipsa unui dicționar de rime! Și-a unei culturi poetice adecvate situației respective. Cu totul altceva ar fi fost dacă, de exemplu, mi-ar fi răspuns: « Salut, cap circumvolut! »
Și-apoi, dacă te gândești bine, femeia nici nu e făcută din lut, precum bărbatul. Conform atestărilor antropologice din Biblie, ea provine din coasta zbanghiului, în urma unui proces de extracție și rafinare. De aia și suntem noi, femeile, atât de delicate și subtile. Deci, corect ar fi fost să-mi zică: « Salut, draga mea costică » unde costică e diminutivul de la coastă. Dar, în acest caz, n-ar mai fi rimat cu salut, așa că, cel mai inteligent răspuns rimat ar fi fost: « Salut, costică-n debut » doar știa, banditul, că urmează să mă debutez curând și din punct de vedere literar. Dar el, nu ! Așa că, m-am enervat și, la masa de prânz, i-am trântit în gamelă, ditamai dicționarul de rime.
- Ce-i asta, m-a intrebat inamicul, cu ochii cât cepele, pe dicționar.
- Meniul tau pe toată săptămâna viitoare, i-am răspuns eu și-am părăsit imediat bucătăria, că, vorba aia, fuga e rușinoasă, dar e sănătoasă.
Și-a revenit într-un mod spectaculos. Nu chiar de tot, pentru că, acum două zile m-a întrebat dacă rima « rebut » mi-ar fi convenit… L-am iertat, e încă în convalescență.
Altădată, am văzut o femeie rănită de moarte de-un glonț din ăsta. O nimerise drept în limbă. Sângera într-un hal fără de hal, în timp ce bolborosea ceva…despre nu știu ce grupaj în exercițiul funcțiunii…E clar că delira, sărmana, pentru că, după părerea mea, glonțul o scosese total din funcțiune.
Deci, la razboi, ca la război. Dar, acum și pe frontul alăturat e liniște, după ce, cu doar câteva ore înainte, se lăsase cu Crucea Roșie. Se pare că părțile beligerante avuseseră o înleștare pe viață și pe moarte, beligeranta pocnind beligerantul c-o gamelă în cap, de l-a pus pe loc repaus. Păi, cine l-a pus să umble fără cască?!
După o astfel de lovitură, mie mi s-ar fi înmuiat și țeava puștii, nu numai oasele craniului. Dar beligeranții de sex masculin, în general, sunt tari de cap, așa încât e nevoie, uneori, de-un arsenal întreg pentru a le deschide capul. Pe cât de greu li se deschide lor capul, pe-atât de ușor ni se deschide, nouă, gura.
Oricum, dragii mei, să știți că războiul mi-a ajuns până în măduva oaselor molar, sternal și iliac. Tot scriind despre război, simt cum o lacrimă mi se prelinge din colțul mijlociu al ochiului drept, că cel stâng e ațintit oblic spre inamic.
Bine-ar fi dacă ați mai plăti și voi niște slujbe popii, pentru mine, da’, aveți mare grijă, când mi le-a citi, să nu fie prea aghezmuit, că mi-a zice-n loc vreo horă, de-mi merge duhul, pardon, buhul…
Na, că m-atinse glonțul inspirator:

Într-o noapte fără lună
Pieri soldat Mătrăgună
Cu onor, în luptă mare.
Bateți pas de perindare!

Îmi iau rămas bun și vă îmbrățișez,
cu mult drag,

soldat Mătrăgună

p.s. Ete, na, că se trezi și inamicul! Acum, ce-i spun eu, că făceam?!
Curățam pușca și scriam prostii?!

Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Cu sete,
*
 
Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2009-01-31 01:52:42
         
 
  Multumiri. Fiecaruia dintre voi. Pentru rabdarea de a lectura si cuvintele daruite mie, pentru vot si stele. Pentru nivel acordat, chiar daca nesolicitat. Pentru amabilitatea si bunul simt cu care m-ati tratat si mi-ati tratat caricaturile.

cu recunostinta si apreciere,
carmen anghelina
 
Postat de catre Atropa Belladonna la data de 2009-01-30 06:17:21
         
 
  'În numele tuturor celor sărăciți de o coastă, protestez!'

:)))

Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-01-29 14:45:32

Liviu,

de coasta a fost saracit doar Adam.

Eva, in schimb, a nascut in durere. si fiecare alta femeie, insarcinata, a nascut si naste in durere.

so?

/

'C'

unii, spun ca ai umor. si ai. eu spun ca ai inteligenta, mai intai.

'Conform atestărilor antropologice din Biblie, ea provine din coasta zbanghiului, în urma unui proces de extracție și rafinare. De aia și suntem noi, femeile, atât de delicate și subtile.'


pies: in urma, si nu 'di pi urma' celor citite, mi-am facut si eu un front - in camera zi... ca dormitoru-i privat.

pies the second - nu lasa inamicu' din ochi... din cel stang...ca eu, aici pe in-sula il tin pe cel drept.

regards,

goia


p.s



 
Postat de catre nula nada la data de 2009-01-29 19:52:38
         
 
  Erată:
Ce ți-e și cu învecinarea literelor pe tastatură!
*mimunatul = minunatul
 
Postat de catre Elena Munteanu la data de 2009-01-29 16:56:44
         
 
  Zic unii, poate pe bună dreptate, că, dacă te încântă un text și vrei să dai o steluță, musai tre' să justifici mimunatul gest. Consideră, rogu-te, că am făcut-o.
* Cu admirație, Elena
 
Postat de catre Elena Munteanu la data de 2009-01-29 16:52:17
         
 
  În numele tuturor celor sărăciți de o coastă, protestez!



:)))
 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-01-29 14:45:32
         
 
  in ciuda parerilor ante-misoginilor mei vorbitori,
cât si ale pro-misoginei mele ante-vorbitoare,
mie îi pare destul de bine ca ne mai scrii despre
razboi, singurul fenomen constant in lumea asta care-si flutura valorile zdrentuite in chip de steaguri albe.

Bella donna! Atrupa de răcani îti multumeste ca ne mai atropiezi simturile!
si pentru ca tot ne paste artroza,
pentru onooor, drepti!

bing! (s-a terminat textu', dar mai e un)

supliment documentar:
conferinta lui Mark Gunkor, mai veche, da' asta e...
http://fr.youtube.com/watch?v=xxtUH_bHBxs

%



 
Postat de catre definitiv retras la data de 2009-01-29 10:49:07
         
 
  Așadar pe frontul etern nimic nou. Poate doar frumusețea relatării. A reporterului de front și jumătății inspirate. Să fie datorită flexibilității craniene?  
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2009-01-29 09:41:44
         
 
  talent aparte - cuvintele se dau de-a dura-vura, in cascada, sensurile se schimbă mereu, strunite maiastru, umorul și fiicele sale ironia, autoironia fac prăpăd pe câmpul de luptă - fain,
felicitări
 
Postat de catre Daniel Bratu la data de 2009-01-29 08:26:26
         
 
  textul tau imi aminteste de "la vita e bella" a lui benigni. poate si de "train de vie" a lui mihaileanu. ambele au cate un "nebun" al comunitatii, un visator, un intrus venit, parca, din alta lume, pentru care legea armei se transforma in ghicitoare, poezie si joc.

salut textul tau si oricare alt text impotriva dementei razboaielor de orice fel. stea.

...
 
Postat de catre I BG la data de 2009-01-28 22:55:06
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23945
Comentarii: 120070
Useri: 1426
 
 
  ADMINISTRARE