|
|
|
|
|
|
|
|
|
Virtualii - cap.III |
|
|
Text
postat de
Stan Papusa |
|
|
Maiorul Reche Jan îşi freca mâinile mulţumit. Totul era cum nu se poate mai bine, cariera sa era eliberată de tot ce o parazitase timp de ceva vreme. Avusese parte în ultimii ani de câteva momente de răscruce, când cu toată experienţa lui bogată, cu toată şcoala serioasă făcută în anii 70, plus specializările cu maeştri ai KGB, trebuise să recunoască faptul că viitorul său ţine de nişte planuri pe care nu le putea controla deloc. În biroul luxos din Strada Biruinţei – Pantelimon - unde funcţionează un sediu acoperit al SRI, maiorul îşi turnă un pahar de J&B. Îşi aprinse un trabuc şi pufăi într-un fel care îl făcea să se simtă ca un actor care joacă într-un film cu mafioţi. Tovarăşii – căci aşa le spunea în sinea lui, erau tovarăşii lui de-o viaţă, chiar dacă măştile şi le schimbaseră de o vreme – lucraseră genial. Cine ar fi putut crede că în sediul societăţii de salubritate Rozal funcţionează sub acoperire Biroul de Monitorizare Internet?
"Oamenii au oroare de gunoi. Când le miroase urât, când se gândesc la gunoi, la resturi, se simt în contact cu toate lăturile fiinţei lor, cu acele lucruri pe care trebuie sa le uite, să le nege. Asta inconştient, desigur" spusese unul din analiştii biroului, un ins pe care nu dădeai doi bani când îl vedeai pe stradă. Nimeni nu ştia cum îl cheamă cu adevărat, protocolul era să fie interpelat cu "A 4", de la Analist 4. Cifra patru era, desigur, aleasă la întâmplare, un duşman din exterior nu putea deduce că în birou se află obligatoriu măcar patru analişti. Şoarecele de bibliotecă, după cum îi spuneau tovarăşii când vorbeau relaxat la un pahar, venea la birou cu o Dacia Nova, avea la mână un ceas rusesc de peste 25 de ani, purta nişte costume ponosite şi pantofi parcă făcuţi special pentru pensionarii morţi de foame ai tranziţiei. Talpă ca de bocanci, piele groasă, nemuritoare. Umbla vorba că în realitate are conturi importante în bănci din vest, că cei doi băieţi ai lui au reuşit în afaceri cu ajutor din umbră. Dar înţelegerea era ca el să nu beneficieze direct de nimic. Sau nu în mod vizibil, în tot cazul. Maşinile, hainele, epatarea în general este pentru oamenii slabi. Puterea e alta, puterea de a mişca lucrurile, de a determina fenomene sociale, de a urca sau coborî un om. Un om important. Tuareg sau Q7 au toţi ţiganii, manelişii şi fotbaliştii fără minte. Dar poate toate acestea erau doar nişte intoxicări ale Contrainformaţiilor şi analistul era doar un angajat dedicat şi atât.
Şi cât cinism era în această acoperire deşteaptă! Internetul şi gunoiul – o analogie perfectă.
Portarul – Nea Gigi, cum îi spuneau toţi cu simpatie - avea instrucţiuni precise: când venea cineva trebuia să vorbească agramat, dacă se apropia vreo femeie de chioşcul de la bariera imensă din dreptul intrării trebuia să se scarpine la testicule, cu acel gest al puştilor manelişti care vor să atragă atenţia pirandelor de cartier asupra lor. Nepoliteţea şi prostia lui Nea Gigi trebuia să fie primul filtru. Nu aveau nevoie de jurnalişti cu camere ascunse sau alte probleme. Nea Gigi era specialist în filaj şi un fin psiholog, chiar dacă nu avea facultatea făcută. Îi ajungea să se uite la un grup care stătea de vorbă undeva şi să spună cam care sunt relaţiile dintre oamenii de acolo. Putea citi pe buze, era suficient să arunce un ochi pe monitorul legat la camera de luat vederi de mare putere aflată pe clădire şi ascunsă într-un coş ruginit, ca să-ţi spună ce vorbeau unii care stăteau în staţia de autobuz de la aproape un kilometru distanţă. Nea Gigi avea strategii felurite: dacă indiscretul care apărea nu lua viteză după primele agramatisme şi mârâieli plasate strategic în punctele cheie ala conversaţiei, atunci tonul se schimba, căpăta ceva slugarnic şi se oferea atât de mult să ajute, insista aşa de greţos dând impresia că se gândeşte numai la un mic ciubuc încât interlocutorul pleca scârbit în câteva minute. Sau îl ruga pe om să stea cinci minute la intrare, cât se duce el să-şi cumpere ţigări. "Ori poate vreţi să vă duceţi dumneavoastră" – formula asta dădea gata pe oricine.
Reche Jan privi în pahar, se minună de sclipirea lichidului roşiatic în care lumina deschidea un ochi de o luciditate înspăimântătoare. Maiorul fusese spălat de colegi, când presa începuse să facă tam-tam pe tema vilelor lui de la Breaza şi Bucureşti şi pus în fruntea Biroului datorită calităţilor în comunicare. Era renumit pentru faptul că niciodată nu dăduse cuiva o palmă. Şi asta era lucru mare, mai ales în anii în care ei, securiştii, puteau face orice. "Nu e cazul de bătaie, de schingiuri. Astea sunt primitivisme care nu îşi au locul în zilele noastre" spunea maiorul, cu ton academic, din când în când. "Oamenii trebuie agăţaţi de slăbiciunile lor, de fricile şi speranţele lor, oamenii sunt ca nişte copii proşti. Dă-le dreptate, laudă-i şi dă-le de lucru". Felul lui subtil de a se relaţiona atrăsese în Birou oameni de acelaşi calibru. Colaboratorul pe linie juridică, Bordaj, era şi un tip de nădejde, genul care nu te lasă la greu. Bordaj venise cu ideea creării site-ului Evropeea. Pentru aceasta nu era altul mai potrivit drept paravan decât Corbescu, fostul lui coleg de facultate. Idealismul lui Corbescu, preţiozitatea sa intelectuală, dar mai ales marele păcat din trecut îl făceau un candidat perfect pentru folosirea "în orb". Asta însemna că obiectul manipulării securistice nu trebuia să aibă habar de scopul adevărat al acţiunilor la care lua parte. Metoda mai era numită de Bordaj "Fraieru' cu cioc".
"Este mai simplu să creăm locurile de adunare ale prostimii, decât să le creeze alţii şi noi să trebuiască să ne infiltrăm şi să le controlăm apoi" explicase Bordaj de la înălţimea celor 1,90 metri. Era un bărbat de o frumuseţe dură şi angelică în acelaşi timp, putea juca oricând rolul de sosie a lui Pierce Brosnan. Reche Jan trebuise să recunoască valabilitatea metodei, mai ales că nu era o invenţie a lui Bordaj. Acelaşi truc fusese folosit de GRU în Eleveţia, prin anii 70, când construise prin interpuşi mici hoteluri cochete şi oferise pachete atractive de excursii, mai ales pentru angajaţii bazei militare americane din Berlinul de Est.
Era complicat să intervii în alte hoteluri, să dai găuri în pereţi, să instalezi aparatura operativă de ascultare, să controlezi mereu dacă nu s-au infiltrat şi ceilalţi. Mai bine făceai hotelul şi aranjai ca pliantele turistice să ajungă unde trebuie. Voila! Militarii băuţi şi hrăniţi bine vorbeau mult în plus şi totul era speculat de specialiştii sovietici. Era un colonel american pasionat de timbre? Nicio problemă, timbre se găseau destule. Era unul căzut în patima curviei? Se găsea o studentă care avea nevoie de gazdă.
Deci, Bordaj îşi întâlnise întâmplător fostul coleg de facultate în dreptul restaurantului Dunărea – un vechi loc de adunare a tovarăşilor de la interne – şi cum avea un eveniment fericit în familie, naşterea unui nepot, făcuse cinste cu generozitate. Tărie, friptură, ţigări fine. Corbescu era parcă neschimbat, tot plin de teorii, mereu gata să ţină o cuvântare, şi fu de acord imediat că libertatea de expresie trebuie folosită: e o datorie chiar să facem ceva! anunţase ceremonios Corbescu după trei pahare de whisky. Bordaj avea banii pentru începerea unui site şi a unei reviste – sortite din start falimentului, fiindcă atunci când e vorba de articole scrise de personalităţi pentru o revistă nu mai poţi interveni cu mare eficienţă în derularea lucrurilor – şi totul se pusese pe roate. Întâlnirea se încheiase cu propunerea lui Bordaj de a vizita nişte puştoaice literate, pe care le ştia prin căminele din Grozăveşti. Aici Corbescu parcă se trezise, devenise serios şi spusese că asta nu se poate.
"Deci aici trebuie săpat", îşi spusese Bordaj câteva ore mai târziu, în timp ce îşi redacta raportul la sediul Rozal.
~va urma~
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Domnule Stan, matale puteţi să-mi spui Liviu. :))
Mi-ar face o deosebită plăcere. Domnule Liviu S.Bordaş sună chiar ca la interne. :)
Aştept urmarea cu sufletul la gură. Pe urmele lui Corbescu... Şpion, cum ar veni, nu simplu poliţai.
|
|
|
|
Postat
de catre
Liviu S. Bordas la data de
2008-11-14 14:58:26 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
erata: sa-l trimit pe Bordaj in misiune, desigur.
Eroare de asemanare fortuit-intamplatoare. |
|
|
|
Postat
de catre
Stan Papusa la data de
2008-11-14 13:58:46 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Domnul Liviu S. Bordas:
incep sa cred ca sunteti paranormal (dar sa nu dam in mania lui Pavel Corut, caci el e imbatabil pe tronsonul acela. Sau nu?)
In urma cu doar cateva ore, cand terminasem de scris prezentul episod, ma gandeam sa dau si o dimensiune europeana romanului, sa va trimit in misiune pe urmele lui Corbescu, care s-ar putea sa se intalneasca in Germania cu Elena Bomba.
Viata intima a Elenei are ceva spectaculos, deopotriva mistic si profan, un amestec de transcendenta si teluric, o...
dar sa lasam acum. Vedem in episoadele viitoare ce mai irumpe din personaje.
cu toata pretuirea, |
|
|
|
Postat
de catre
Stan Papusa la data de
2008-11-14 13:53:22 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
reciteste, nea Papusa, ce ai scris acolo.
cine s/a dat in stamba, eu sau tu ?
a/ti spune adevarul, asta inseamna a ma da in stamba ?
daca ai iubi o femeie si altii ar face haz de prost gust, cum ai incercat tu, si mai ai si tupeul sa ma inviti sa-ti citesc mizeriile,
ma intreb : ce sentiment te-ar incerca ?
m/ai dezgustat, pur si simplu !
nici macar nu ai bunul simt sa-ti declini adevarata identitate, sa stim si noi, daca faci cat o ceapa degerata. v/ati gasit, tu si rechesan, marii scriitori, sa faceti bufonerie pe seama unor oameni care au curajul sa-si apere numele, sentimentele care-i leaga.
cine draq crezi ca va fi interesat de ineptiile tale, in afara celor de aici ?
ai trait pana acum degeaba ?
ce te faceai daca nu ai fi gasit, tocmai aici, "subiecte" care "sa te inspire" ?
din experienta ta de viata, nimic ?
n/am chef sa ma enervez, esti patetic !
|
|
|
|
Postat
de catre
ambigua departare la data de
2008-11-14 12:54:54 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Nene Stane, m-ai băgat la interne? La inteligenţa mea? Nu puteai găsi un loc pe la spionaj extern? Ce naiba... :)
Pierce Brosnan? Ha! Mai pe vremuri, pe aici, pe Europeea, eram Gibson. E drept, nu Mel, ci Melcu'. Mă prezint: Gibson. Melcu' Gibson. De la iuţeala mea de reacţie. :)
Da matale n-ai de unde să ştii. Nu erai pe-aici. Era pe vremea Mătrăgunei.
Chestia cu puştoaicele m-a uns. Amintiri, amintiri...
Reche Jan are ceva dreptate. E un alt plan. Probabil că, luate în ansamblu, fragmentele astea vor avea continuitate.
Să repet că îmi place prozatorul Păpusă, sau ce nume de cod va fi avînd? Ar fi superfluu.
|
|
|
|
Postat
de catre
Liviu S. Bordas la data de
2008-11-14 12:21:22 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"care hal, care dat in stamba"? (Elena Toma)
In halul asta, doamna:
http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=31028
|
|
|
|
Postat
de catre
Stan Papusa la data de
2008-11-14 10:54:15 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
măi, Stănele, dragule ! :)
incontestabilă plăcerea ta de a scrie.
simt, pulsul îţi vibrează când scrii.
se cam screme, oleacă, dar apreciez voinţa de a te autodepăşi.
citind dialogul tău cu rechesan, mi-am amintit de un banc :
Doi mosnegi se intilnesc:
- Ce mai faci, ma Vasile?
- Uite, am fost la femei.
- Si, si... cum a fost?
- Mai curat decit la barbati.
apropo de " dat în stambă, în halul ăla ", care hal, care stambă ?
|
|
|
|
Postat
de catre
ambigua departare la data de
2008-11-14 10:47:34 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ei, da, ce este drept, celelalte doua texte sunt mai bune! Aici, insasi personajele sunt mai dure, descrierea serioasa, militareasca, nu mai exista acel umor din primele doua. Spre sfarsit, parca ai mai "indulcit"un pic textul cu intalnirea dintre Bordaj si Corbescu.Eu am retinut o fraza, care mi-a produs un zambet pe buze:
"Întâlnirea se încheiase cu propunerea lui Bordaj de a vizita nişte puştoaice literate, pe care le ştia prin căminele din Grozăveşti."
Dar, este totusi ceva pe albastrul Europeei, nu mai sunt dispute, se poate citi in liniste, un text. Astept si celelalte texte, domnule Papusa! |
|
|
|
Postat
de catre
Vasilica Ilie la data de
2008-11-14 10:21:34 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
o virej usor spre roman lesne citibil, de consumatie, dar totusi cu probleme psihologice si sociale, ca doar nu o sa fac pe dostoievski pe net ca sa se dea doamna Elena Toma in stamba in halul ala pe la comentarii.
Nu va gragiti asa, planuri si planuri.
|
|
|
|
Postat
de catre
Stan Papusa la data de
2008-11-14 10:06:12 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
P.S.Detaliu tehnic:" camera de luat vederi de mare putere aflată pe clădire şi ascunsă într-un coş ruginit, !!! |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2008-11-14 09:44:46 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Sub valoarea primelor 2 postări,îmi pare că naraţiunea se diluează...şi mai ales că nu are continuitate, capitolele acelea sfîrşind cam în coadă de peşte! |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2008-11-14 09:42:08 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23972 |
|
|
Comentarii:
120095 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|