|
|
|
|
|
|
|
|
|
Virtualii - cap.II |
|
|
Text
postat de
Stan Papusa |
|
|
Mangalia este superbă la începutul iernii. Cei care văd marea doar vara nu ştiu aerul acela sărat şi răcoros din noiembrie, nu văd sobrietatea gri a plajelor inundate de păsări care se luptă pe câte-un stârv de delfin. În astfel de momente înţelegi marea, nu atunci când cearşafurile puse unul lângă altul formează un uriaş costum de clovn. Nu e ca în zilele toride, când manelele răsună pe tot litoralul şi miroase a mici şi pizza. Într-un bloc aflat la numai câteva minute de ţărm, Nefericescu Spirtual se bucura de ultimele momente petrecute alături de iubita sa. IBG, pe numele adevărat Illona Bâzdâc Gore, făcea mari eforturi pentru aceste întâlniri tot mai rare. De la o vreme începuse să se gândească asupra relaţiei lor şi lucrurile păreau tot mai complicate. Totul începuse cu câteva luni în urmă, când flirtase pe messenger cu Spirtual. Aerul de învingător pe care îl afişa el permanent, virilitatea cu care scria orice, mobilitatea gândirii şi simţul limbii române deosebit de tăios, toate pe fondul unui umor întotdeauna agresiv formau un coctail interesant pentru o femeie încă tânără. Dar şi o sumă de simptome, nişte apărări străvezii pentru orice ochi experimentat. Spirtual fugea de ceva, dădea cu pumnul pentru a împinge pericolul şi nu pentru a-i cauza ceva. IBG era cunoscută în cercul ei drept "mama răniţilor". Nu exista campanie umanitară de care să audă şi să nu se lege să ajute, se implica în toate fleacurile dubioase cu acea puritate care te face să te întrebi ce neîmpliniri se ascund în sufletul acestui om care fuge de sine, trăindu-şi viaţa prin alţii.
"Nimeni nu poate iubi ca tine, Illona, atât de crud şi de pur deodată" îi spusese Mihai pe patul de moarte, în urmă cu câţiva ani, în acel spital de provincie, după peste doi ani de suferinţe grele. Pe Mihai îl cunoscuse în facultate şi fusese o dragoste urnită cu greu. Exact opusul iubirii la prima vedere. Se tatonaseră îndelung, contratimpii păreau regula după care bătea ceasul lor interior. Când ea simţea că e pregătită, el începea să dea înapoi, pentru a reveni după o perioadă, mai palid şi parcă mai înalt, în holul blocului ei din Dorobanţi, pentru a o conduce la cursuri. Urmase un doliu atât de lung încât hainele negre îi pătrunseseră în trup, învelindu-i fiecare organ. După o vreme încercase câteva relaţii, toate începute la o cafea şi sfârşite câteva zile mai târziu în acelaşi fel: cu o partidă de sex în "blocul GEPA", cum îi spuneau cei din zona Dorobanţi-Perla şi cu promisiunea "ne sunăm". La un moment dat Illona se surprinsese că frământă în creier şabloanele tuturor nefericitelor şi abuzatelor sentimental: bărbaţii sunt nişte porci, nu vor decât să ţi-o tragă. Şi apoi, câţi bărbaţi de peste 35 de ani sunt singuri şi în regulă? Ori curvari, ori beţivi, ori violenţi şi geloşi până la patologie. Ori toate deodată. "Sunt aproape o Elena Cârstea", se ironiza Illona uneori.
Relaţia cu Spirtual dezgropase din ea acea Illonă de care fugea mereu: mămoasa, tandra şi supusa, cu acel spirit de sacrificiu dus aproape de masochism, femeia care se simte vinovată pentru tot şi care trebuie să sufere enorm ca să fie fericită cât de cât. Spirtual plângea des. În genunchi, cu capul pe genunchii ei plini şi albi plângea ca un copil, de fiecare dată când gemetele mamei lui se auzeau din camera alăturată. Ea stătea la pat de câţiva ani, un stupid accident de maşină o adusese într-un stadiu de suferinţă pe care nu-l merită nimeni. La colţul blocului, aproape de centrul de pâine, era o trecere de pietoni. O începătoare oprise, ea începuse să traverseze, pe banda a doua venea un bmw cu viteză, ea se dădu înapoi, tocmai când începătoarea pornise în trombă. Simplu şi predestinat. Spritual plângea pe genunchii Illonei, care îi lua capul în mâini şi după câteva minute îl conducea între pulpele ei fierbinţi. Totul se termina într-o baie de sunete uşoare care înfloreau prin ziduri peste trupurile celor trei locuitori ai casei. Apoi, de fiecare dată, Spirtual era parcă prins de turbare, în loc să se relaxeze se arunca la calculator şi începea să scrie ca un robot tot felul de texte, se implica în certuri interminabile pe site-ul Evropeea sau creiona o nouă strategie pentru oamenii pentru care lucra. Spirtual intră în bucătărie, luă ibricul cu cafea, făcut mai devreme de Illona, îşi turnă o ceaşcă şi se aşeză cu coatele pe marginea geamului. Ţărmul mării se acoperise iarăşi de pescăruşi, păsările atât de îndrăgite de turiştii naivi care nu cunosc natura agresivă a păsărilor. Pescăruşul gunoier, pescăruşul care se împerechează pe stârvul belenelor eşuate, pescăruşul aproape om. Sorbi din cafea şi printr-o simplă asociere de idei ajunse la Corbescu. Se întrebă ce îl face pe acest intelectual veritabil să se complacă patronând o cloacă literară ca site-ul Evropeea. Un loc unde câţiva scriitori autentici se amestecă fetid cu nişte persoane fără nume, fără curajul susţinerii propriului verb. Ca şi el, de altminteri. Spirtual realiza de multe ori că frica e cea care îl face să fie agresiv, şi nu altceva. "Ei nu ştiu ce trăiesc eu, ei nu au habar cum trebuie să împuşc fiecare bănuţ pentru a-mi hrăni mama. Mă crede cineva tâmpit să cad în fund la balivernele lui Oprescu?". Illona îl cuprinse cu braţele şi părul ei îi gâdilă ceafa.
- M-ai speriat!
- Ce-ar fi să-l laşi în pace? Merită atâta timp pierdut?
Iar începea discuţia de care îi era silă. Îi mai spusese de multe ori că cearta cu Beia îl energizează, îi dă forţă pentru întreaga zi, că pur şi simplu îl inspiră.
- Las' că nu moare bătrânul chitaroz din asta.
Illona renuţă şi îşi aprinse un Winston.
- Dă-mi şi mie una, spuse Spirtual.
Trase un fum în piept şi îl ţinu până la sufocare. Îl dădu afară cât putu de încet, într-o extraordinară probă de voinţă. Încerca să expire cu atât mai lent, cu cât tot corpul urla după aer. Un instinct al morţii care pe Illona o speria de fiecare dată. Apoi dădu cu mâna prin fum ca şi cum ar fi încercat să scrie ceva. Iisus scrisese pe nisip nişte cuvinte pe care nu le ştie nimeni. El scria în fum, în virtual, şi îl parodia pe Dumnezeu. În episoadele lui pline de bravadă îl punea pe Dumnezeu să se masturbeze, ca să nu o facă el. Îi arăta pumnul Creatorului, spunând tuturor, indirect: iată ce puternic sunt, nici de Dumnezeu nu mă tem, nu are rost să vă puneţi cu mine. Illona ştia că aceste episoade marcau începuturile căderilor lui periodice în alcoolism. Erau primele gesturi ale neputinţei din care ea era datoare să-l scoată.
Departe, la sute de kilometri, cineva agita cu mâna stângă un cuţit prin fumul altei ţigări, creând o haină albăstruie pentru un trup imaginat îndelung.
de Stan Păpuşa
~va urma~
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Multumesc. Problema este ca nu sunt convins ca e bine pentru mine ce fac, fiindca incerc sa lucrez in paralel si la un roman care chiar vreau sa iasa ok, un roman pe care sa il public. Aici am inceput ca o joaca si ca un exercitiu, mai mult. Si trebuie sa o recunosc deschis ca nici feed-beack-ul nu a fost pe masura asteptarilor. Poate daca erau comentarii serioase mai multe si mai implicate si cu miza culturala era altceva. Ma mai gandesc daca are rost sa merg mai departe.
cu pretuire,
|
|
|
|
Postat
de catre
Stan Papusa la data de
2008-11-14 06:13:17 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
sper sa-l continui si sa-l termini. nu uita ca, daca vrei sa-l si vinzi la un numar mai mare de cca 40 de perosane (cate se perinda, de regula, pe europeea), va trebui sa ai persoanaje exceptionale in situatii obisnuite sau personaje obisnuite in situatii exceptionale. pentru persoanje obisnuite in situatii obisnuite iti trebuie stiinta, nu numai condei. am pus o stea. inspiratie, in continuare!
... |
|
|
|
Postat
de catre
I BG la data de
2008-11-14 00:37:27 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
D-le Păpuşa,
Asta e elena toma, n-ai ce-i face!Ori de cîte ori apare un text ce nu e pe placul ei "îşi revarsă umorile"!E tactica preferată a celor ce n-au nimic a spune.
P.S.Încă o dată scuze pentru "raitingul" inoportun! |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2008-11-13 15:47:10 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
încerc să-mi imaginez,
cum ar dansa în realitate
personajele incriminate
http://www.youtube.com/watch?v=JUPSYZ7PzuU |
|
|
|
Postat
de catre
ambigua departare la data de
2008-11-13 15:16:17 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
P.S.Domnule Stan Păpuşa cred că trebuie să repostezi pagina că iar s-a lăţit XXL colega toma cu off topycul!
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2008-11-13 14:41:14
Nu am facut niciodata asta si sper nici sa nu fac. Fiecare sa isi asume stricarea propriei imagini. Fiecare sa se defineasca asa cum stie. Eu incerc sa fac ceva. Daca pentru unii nu conteaza, nu au decat sa dea ce sunt ei in stare sa dea.
|
|
|
|
Postat
de catre
Stan Papusa la data de
2008-11-13 14:49:20 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
scuip-o ?, păi, dear ! unde te trezeşti tu aici ?
crezi că toţi scuipăm, ca tine ?
coşer... be met !:)) |
|
|
|
Postat
de catre
ambigua departare la data de
2008-11-13 14:48:50 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Iar ţi-a intrat în gură lipie coşer!Scuip-o şi vorbeşte să pricepem toţi; credeam că este o regulă elementară de bun simţ să nu vorbeşti cu o persoană într-o limbă pe care nu o cunoaşte!
P.S.Domnule Stan Păpuşa cred că trebuie să repostezi pagina că iar s-a lăţit XXL colega toma cu off topycul! |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2008-11-13 14:41:14 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
rechesan...şeket, motek şeli ! ata lo beseder, behlal ! |
|
|
|
Postat
de catre
ambigua departare la data de
2008-11-13 14:22:10 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Polemică? Te suprapreciezi:polemica e o înfruntare de idei, nu bîrfe şi mojicie! |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2008-11-13 14:08:55 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Doamna Elena Toma:
nu vi se pare bine scris romanul? Eu imi dau toata silinta.
Primesc sugestii cu placere de la oamenii care stiu proza adevarata.
[vor interfera si alte planuri, trecutul va veni peste noi ca buldozerul, maiorul Reche Jan va reveni in prim-planul vietilor noastre, Corbescu, Beia...dar sa lasam acum]
toate bune!
Cu respect, |
|
|
|
Postat
de catre
Stan Papusa la data de
2008-11-13 13:59:42 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
rechesan... hobitul meu drag !
iar ai dreptate, cand cineva-ti arunca adevarul peste ochi, pentru tine adevarul inseamna zoaie, cred si eu !
nu mai raspunde, polemica aceasta este alt nonsens, aceleasi cuvinte, pentru mine, o pata repetabila pe albastrul atelierului:))) |
|
|
|
Postat
de catre
ambigua departare la data de
2008-11-13 13:59:26 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Unde îţi păstrezi principiile alea, în intimitatea cubului, că aici pe şesul bleu, doar zoaie ne-ai arătat! |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2008-11-13 13:44:22 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
rechesan... adevarul supara, si eu stiu asta !
dar, ma rog... principiile ne diferentiaza !
ia o pauza ! e mai bine, mai scrie un ANUNT, etc.. o sceneta... la astea esti As! |
|
|
|
Postat
de catre
ambigua departare la data de
2008-11-13 13:32:03 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
P.P.S.Da' tu Lenuţo, de ce eşti pe europeea? Înafară de reclama aceea gratuită la revista-ţi excepţională, n-ai postat în ultimele 6 luni decît injurii! |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2008-11-13 13:03:01 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Atunci cînd primeşti astfel de comentarii,
pricepi reacţia lui Peia, dar e inevitabil din partea unora care au drept lecturi de căpătîi 1001 de nopţi şi romanul citat!
P.S.Lenuzto mamaie, comentarii pe text sau aut! |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2008-11-13 12:59:32 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
vaaaaiiii... ce talent, ce subiect incitant.
editurile se vor bate, care să te publice prima.
cartea va ajunge scenariu de film, vaaai... ce succes îţi prevăd !
brava Stan, nu degeaba eşti Păpuşă, pe bune !
ţara arde şi baba se piaptănă, mare creaţie, ecoliteratură, n-ai găsit alţi fraieri care să-ţi elogieze capodopera şi venişi să te inspiri din albastrul europeean.
cine se aseamănă se adună- pun pariu, nici tu, nici rechesan, nu veţi reuşi să publicaţi ceva în afara atelierelor literare, de ce să n-o spunem pe aia dreaptă ? cine dreaq, credeţi voi, va avea răbdare să citească inepţiile voastre ?
numai de caterincă sunteţi buni, halal.
cumpăraţi-vă ISBN, dar nu vă veţi înghesui să daţi banii pe propriile măgării.
Stane, te credeam om cu capul pe umeri, văd că eşti " Călăreţul fără cap ", ai citit cartea, da ? |
|
|
|
Postat
de catre
ambigua departare la data de
2008-11-13 12:48:32 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
imi cer scuze pentru micile erori interente unui roman scris online.
erata: in loc de: "Cei care văd marea doar vara nu ştiu aerul acela sărat şi răcoros din noiembrie, nu văd sobrietatea" a se citi
"Cei care văd marea doar vara nu ştiu aerul acela sărat şi răcoros din noiembrie, nu cunosc sobrietatea.
si mai era o chestie dar nu o mai gasesc.
cu impartirea pe capitole, se poate face la final. Pana acum, cele doua sunt apropiate ca nr de semne. Treba de redactor.
multumesc
|
|
|
|
Postat
de catre
Stan Papusa la data de
2008-11-13 11:14:05 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Biografii inventate, dar cu o introspecţie fină, adecvată, atît de potrivită încît frizează realul!
Bine scris, mai reuşit decît precedentul; o singură obiecţie tehnică:domn'profesor lungimea celor 2 fragmente nu corespunde unor capitole consistente la tipar!
P.S.Vot... |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2008-11-13 11:08:36 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23972 |
|
|
Comentarii:
120095 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|