PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Ferestre din statui Text postat de Tania Ramon Copoul? E oleacă mai pe colină. Gara? E oleacă mai la vale. Dar avem tramvai care te lasă în poarta grădinii. Sunt amabili toţi dar eu vreau să merg pe jos, să mă plimb, să văd oraşul. E mult domniţă să te umbli pe jos. E oleacă de mers. După o oră, de dute-vino, primul pas ce îl fac în parc, îl calc apăsat: Deci acesta e Copoul. Acesta e teiul, un bătrîn obosit, aşezat la pat cu braţele suspendate de cablaje şi aparate de respirat, cu un monitor cît o statuie din care se aude un puls slab. Tic. Tic. Aş fi vrut să nu îmi vadă privirea în momentul acela nici statuia şi nici teiul, căci e bine ca suferindul să nu îţi citească compătimirea şi mila de pe faţa ta. Oare, întotdeauna privim, noi cei din afară, agonia celui căzut, ca pe ceva responsabil, pentru care ne simţim datori să luăm o decizie în locul celor ce o poartă în suflet? Să lăsăm sau să nu lăsăm omul să se mai chinuie scurtîndu-i simplu suferinţa? Căci nici un alt copac din parc nu purta atîta suferinţă bandajată în acele benzi albastre cum purta acest tei pentru a fi obligat să trăiască. Fără respirul miilor de stele pînă şi noaptea ar fi părut o fantomă obligată la supravieţuire. Pelerinii, cei ca noi, încep, aşa, ca de miezul nopţii, jocul de-a fantomele. Cine pe cine? Sărutul nins de meteoriţi, teiul scuipînd discret frunze ca un tbc-ist ruşinat, acele personalităţi îmbrăcate modest în piatră, aleile acelea lungi, viaţa care trecea ca un fior prin tot Copoul, oraşul acela îndoit de coline, liniştea care vorbeşte atunci cînd tace sau nu ne spune nimic atunci cînd vorbeşte… Ziua, în schimb, parcul e plin de copii. Da. De copii. Îi aud în fiecare dimineaţă o dată cu soarele, cu păsările. Îmi rotesc o clipă ochii prin fereastra mică a statuii. În stînga mea, parcă, mult prea departe, o văd, cu coada ochiului, şi pe Ea învăluită la fel. În piatră. De ce doamne şi ea? De ce aşa departe? De ce tocmai dincolo de parcela aceea lunguiaţă, unde acum, în mijlocul ei stă cineva, aşezat turceşte, cu haine mototolite şi verzi, şi tot calculează ceva cu mişcări încete pe o foaie! Luînd-o discret pe alee, mă lovesc de Negruzzi înţepenit şi el, cu seriozitatea lui cu tot, în blocul lui de piatră. Pe cît de impozant stă pe soclu, aşa cum i se cade, îmi amintesc şi acum de nebunia acelui proiect `Ştefaniada`, o plecăciune plină de respect stimabile domn!, pe atît de mărunţi şi banali îmi par cei doi puşti de pe banca de lîngă statuie, un el şi o ea, lungiţi pe-un sărut. Cu bagaje lînga ei, cu haine ciudate,… fragezi în privire, fără să aştepte noaptea, nu le înţeleg romantismul. Sărutul. Graba. Privesc spre Veronica. Cu lacrimi. Şi mi se face dor. Uite şi pe Ciprian. Porumbescule, îl bat pe umăr prieteneşte, ca în studenţie, cum ai reuşit tu să ne uimeşti la aniversarea de la Putna şi să ne înalţi în văzduzh inimile! Şi iar dau de o bancă plină de copii jucînd cărţi. Zîmbesc auzindu-i cum ciripesc ca vrăbiile cînd, sunt surprins să îl văd aici şi pe Gane al nostru şi mai ales surprins de vîrsta la care murise mult după mine.1916. Iubito! Asezîndu-mă în genunchi, în faţa ei, nu-i pot atinge umerii, obrajii, privirea închisă în piatra aceea. Nu o pot îmbrăţişa. Ţi-am scris de atîtea ori cu nerv pe foi, am rupt caietele, baierele inimii de atîtea ori mi le-am rupt! Acum nu mai pot. Piatra asta ce te înconjură îmi sfarmă degetele. Nu te-ai răbdat să trăieşti fără mine. Sunt şi mai zguduit de lacrimi, de neînţelesuri, de abisuri, de spaimă chiar dacă pe o bancă, aproape de tine e o bunica ce citeşte unui nepoţel, aşa cum numai tu îmi şopteai la ureche amăgiri, povestea despre micul magician. Îi văd micuţului ochii mari cum caută, în fotografiile din carte, vraja cuvintelor ei. E prea mult iubito! Îmi tîrăsc paşii. Nu ştiu cine e acest Toniţza de pe soclul pe lîngă care trec acum, nu e contemporan cu noi, dar e şi el acoperit piatră, de praf şi păsări ce-o ciugulesc cu sete. Săpînd ferestre spre interior. Mai e o statuie pe aleea ce ne desparte dar lacrimile nu mă mai lasă. Şi mai sunt atîtea altele iubito! Tot parcul e plin... copiii rîd. E soare, e amiază, e toamnă. Voi închide fereastra. Şi teiul. Pentru puţin mă lasă şi mă iartă. Mă dezmeticesc din visare cînd aud lîngă mine vocea unui tip din grupul celor de la electrica, ce s-a dat jos, ceva mai devreme, din maşină, pe o alee vecină, că mă roagă să mă îndepărtez de statuie. Aveau de făcut săpături. Cabluri, strigăte, nu se mai simte pulsul din tei, se desfac lăzi, e anesteziat pînă şi aerul, foşnete de aripi speriate, o nouă operaţie, salopete albastre, lopeţi...se precipită totul ca la urgenţe, comenzi scurte. Şi plin de frunziş. Nu mai apuc să îmi iau rămas bun. Dau să trec printre grupurile de copii, ce nu mai au astîmpăr să asculte poveşti şi reguli de adulţi, printre aranjamentele florale grupate pe suporturi şi printre băncile de pe aleea principală dinspre ieşire, unde, acum văd, stau doar pensionarii, cînd mă loveşte în timpanul stîng rîsul lui Creangă, cocoţat pe un soclu ce îl făcea mult mai înalt şi mai bine făcut: He he he, la tot ce ai văzut, amintire tu le zici? 30.10.2008 Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Sunt doar o umbra pe un site!!! Pot fi a ta, a lui si a oricui!!! Pot fi si buna, dar pot fi si rea... asa ca fiti cuminti "pe-acileasha"!!! ;-) va daruiesc multe zambete si imbratisari!!! :-) O dimineata frumoasa, Monika   Postat de catre Adra Pescarus la data de 2008-11-07 02:29:38               Tania, eu cred ca e "umbra" ta:) Noapte buna, Euridice   Postat de catre Mirela Lungu la data de 2008-11-06 22:05:21               Monika, ceea ce ai facut tu aici este impresionant. Ca si gest. Ca si transpunere. Ca si traire. Nu pot decat sa imi doresc sa stiu cine este cu adevarat omul care scrie. Si iti multumesc pentru sustinere. Mirela, tot ce e posibil. Tania   Postat de catre Tania Ramon la data de 2008-11-06 18:23:24               Cometariu pentru Tania: Sub teiul obosit şi trist, resuscitat, Tic, Tic – doar pulsul slab îl mai aud Şi venele pulsând ale-aparatului de respirat, Stau eu bolnav, cu ochi de muribund. Şi frunzele dansând pe-alei par fluturi Copiii râd, iar eu agonizând văd muguri- Ce anotimp? Ba nu! Ce timp? Ce oră? Şi cum de păsările ciripesc o horă? Acum o văd...în stânga mea, e ea! Dar pare tristă sub privirea mea... Simt lacrimi din abis cum se ivesc, Îngenunchez s-o mângâi: Te iubesc! Privirea ei închisă-n piatra gri Îmi rupe baierele inimii... Eu plâng de-atâta neînţeles şi teamă, Iar ea e tristă şi atât de calmă! De ce iubire nu-mi răspunzi şi taci??? Nu simţi cât sufăr şi cât rău îmi faci? Deschide-ţi ochii trişti să vezi copiii, Ferestrele deschise, trandafirii!!! Dar ştiu! Sunt calm. Venit-a ora serii. Închid fereastra cenuşie a durerii. Într-un alt timp deschide-voi fereastra: Tu vei fi floarea, iar eu veşnic glastra! Am incercat timid sa pun in versuri doar o mica parte a textului tau. :-) Cu stima si prietenie, Monika   Postat de catre Adra Pescarus la data de 2008-11-05 21:48:48               ...Monica, fiind neinteresanta in ceea ce priveste obiectul muncii sau, barem, in spirit polemnic (fie el offtopic ori nu), ma gandesc ca nu avem cum sa ajungem sa-mi predai pretioase lectii cu privire la invartitul maionezei sau agatatul izmenelor pe sarma. De asta zic "pacat". ...Si nu ma intereseaza, sincer, pentru ce esti tu pe acest site, nici nu ma intereseaza ca esti. A.A.A   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2008-11-04 23:16:48               Pentru AAA: nu am inteles...te contrazici...esti interesat sau nu??? Intai sunt neinteresanta, presupun datorita faptului ca apretez camasi si fete de masa si probabil pentru ca pun muraturi(unii par sa se gandeasca tot timpul la ele, nu inteleg de ce...sunt acre), dupa care...ce pacat, erai chiar interesat de aceste lucruri...Deci, care e adevarul??? Eu pe acest site nu sunt ca sa fac pe interesanta...de asta poti fi sigur. Dar tu poti sa crezi ce vrei, nu te pot impiedica sa crezi asta! Sunt multumita cu ceea ce cred eu! Toate cele bune! Tania, promit sa nu mai comentez nimic...ma iarta te rooooog, nu m-am putut abtine!!! O seara frumoasa tuturor! Cu simpatie, Monika   Postat de catre Adra Pescarus la data de 2008-11-04 22:27:04               Tania, mi se pare mie sau ai incurcat "borcanele":))? P.S. Nu stiu la ce te referi, zau;) "Mirela ori asa, ori asa tot nu am inteles ceea ce ai insinuat. Sa fac presupuneri cand esti atat de prezenta pe site si poti da un raspuns direct? Nu am asa de dezvoltat simtul umorului. Sa fie un defect?" Postat de catre Tania Roman la data de 2008-11-04 20:08:56 Amuzata, Euridice   Postat de catre Mirela Lungu la data de 2008-11-04 21:13:05               ...Sau poate eram prea atent. Descrie-mă, dar fă-ma frumso foc.   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2008-11-04 20:36:32               Vineri da, scuze. Atunci am fost si eu. Sa te descriu? Tu sigur nu erai atent la domnisoarele care erau prin jurul tau.   Postat de catre Tania Ramon la data de 2008-11-04 20:20:24               ...Tania, unde am zis eu că am fost joi, în parc?! Am zis foarte clar: vineri, 31 oct. Nu?   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2008-11-04 20:17:21               Adrian, altceva ma framanta pe mine acum, daca tu ai fost joi in parc si pe deasupra si cu aparatul de fotografiat, inseamna ca noi doi ne-am si vazut. Asa ca in povestea lui Radu si a Elenei. :))) Acum pozele se puteau pune foarte usor descarcandu-le www.photobucket.com si de acolo sa le iei doar linkul. Elena draga, daca cineva ar servi desertul pe deasupra capului tau unei alte persoane ce ai face sau cum te-ai simti? Mirela ori asa, ori asa tot nu am inteles ceea ce ai insinuat. Sa fac presupuneri cand esti atat de prezenta pe site si poti da un raspuns direct? Nu am asa de dezvoltat simtul umorului. Sa fie un defect? Monika, un comentariu foarte relaxant si plin de amuzament. Dar sunt convinsa ca Elena stie aceste amanunte.   Postat de catre Tania Ramon la data de 2008-11-04 20:08:56               Monica, aş mai sta de vorbă cu tine, dar eşti total neinteresantă. Păcat, m-ar fi interesat cum se apretează cămăşile şi feţele de masă, ori cum se pun la conservat castraveţii.   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2008-11-04 20:07:41               Pentru AAAAAAA: Constat, fara surprindere, ca esti la curent cu programele pentru copii - dupa denumire asta pare sa fie Fox Kids - presupun ca stii si ce ruleaza acolo...nu vad de ce trebuie sa-ti spun eu...Ha, Ha, Ha(asta inseamana ca ma amuza comentariul tau)...O sa trec peste remarca despre temperatura mea, nu am inteles interesul. In ce priveste pozele, Tania, explica tu domnului AAA cum se posteaza poze, din cate stiu, tu ai poze postate la o poezie a carei prezentare imi amintesc ca mi-a placut chiar foarte mult. Sa aveti o seara frumoasa! Cu simpatie, Monika   Postat de catre Adra Pescarus la data de 2008-11-04 19:25:41               ...Tania, n-am reuşit să postez pozele. Cu scuzele de rigoare, poate-n altă împrejurare.   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2008-11-04 18:38:02               ...Monica, ţi-ai luat temperatura de curând? Ce mai rulează pe Fox Kids?   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2008-11-04 18:36:51               HA,HA,HA, nu stiam ca atunci cand comentezi un text trebuie sa mentionezi si numele celui pentru care scrii...dar se pare ca aici e chiar necesar... Pentru Tania: Mi-a placut descrierea ta foarte mult, te felicit! Pentru Elena Toma: ca sa va dati id de yahoo, o puteati la fel de bine face, comentand un text de-al domnului AAA...sunt sigura ca nu l-ar fi deranjat...aveati ocazia sa cititi si un text scris de dumnealui...Ha, ha, ha! Pot sa va trimit si eu un mail...poate mai multe??? Ha, ha, ha... Cu simpatie, Monika   Postat de catre Adra Pescarus la data de 2008-11-04 15:24:18               AAA.. eu sunt vinovata... neavand alta modalitate de a te contacta, mi/am permis sa scriu aici un mesaj pentru tine... ma poti contacta pe mail [email protected] sau pe mess, am id cristalcub invitatia este cat se poate de serioasa... nu refuza, cel putin pana nu afli despre ce este vorba, te rog.. Tania, imi cer scuze ... nu stiam ca te va deranja bunele intentii fata de AAA, deocamdata ! cu scuzele de rigoare, colegial ET   Postat de catre ambigua departare la data de 2008-11-02 19:28:41               ...Nu ştiu despre ce publicitate e vorba, în fine. Voi psota câteva fotografii de-ndată ce pricep cam cum se face. Merci. A.A.A pi es: data viitoare când ştergi un text, şi comentariile implicit, pentru a nu mai fi nevoită să-ţi ceri scuze, poţi salva respectivele comentarii, pentru ca mai apoi să le repostezi.   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2008-11-02 19:06:04               * si pentru mine, nimic ?   Postat de catre ambigua departare la data de 2008-11-02 18:25:08               * pentru Adrian, revin cu raspunsul, poti sa postezi imagini din Copou, chiar sunt curioasa sa vad ce ai facut cu cei ce sapau santurile si stricau imaginea parcului. Tania   Postat de catre Tania Ramon la data de 2008-11-02 18:17:32               Am repostat textul. Cer scuze pentru gestul facut celor ce mi-au comentat dar vreau sa am doar comuri legate de text si nu de publicitate. Multumesc celor care ma inteleg. Tania   Postat de catre Tania Ramon la data de 2008-11-02 18:13:43	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE