|
|
|
|
|
|
|
|
|
Sonet CXIII de William Shakespeare (traducere/adaptare) |
|
|
Text
postat de
Cristian Vasiliu |
|
|
La despărțire, irisul, spre minte
S-a reîntors și visul mi-l veghează;
Juma'te-nchis, se străduie cuminte
Să mai arunce-n juru-mi câte-o rază,
Dar nu trimite inimii-mpietrite
Conturul clar de aripi sau petale,
Căci prinse-n zbor, obiectele grabite,
Nu își găsesc în temniță tipare.
E mult prea ascuțită sau senină
Privirea mea și-n vietăți diforme
Sau gingașe, prin beznă sau lumină,
Încet icoana ta o s-o transforme.
Prea plin de tine, adevăru-n minte
L-am adunat dar ochiu-mi slab mă minte.
Sonet CXIII de William Shakespeare
Since I left you, mine eye is in my mind;
And that which governs me to go about
Doth part his function and is partly blind,
Seems seeing, but effectually is out;
For it no form delivers to the heart
Of bird, of flower, or shape which it doth latch:
Of his quick objects hath the mind no part,
Nor his own vision holds what it doth catch;
For if it see the rud'st or gentlest sight,
The most sweet favour or deformed'st creature,
The mountain or the sea, the day or night,
The crow, or dove, it shapes them to your feature.
Incapable of more, replete with you,
My most true mind thus maketh mine eye untrue.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
nu foarte inspirata rima din distihul final... in plus, se repeta in versurile 1-3, iar petale-tipare nu e nici macar sonora
totusi, vot, pentru apropierea de text |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2008-10-01 14:38:43 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Alte traduceri:
1. Nicolae Pintilie
Cînd pleci, se-afundă-n suflet ochii mei,
Ei care călăuza vieții sînt,
Pe jumătate orbi, ei n-au temei,
Par a vedea , dar văzul li s-a frînt.
Și inimii-ngrijate nu-i mai zic
De păsări , flori și iarbă, nu rețin
Și nu-și mai leagă văzul de nimic ,
Lăsînd de toate sufletu-mi străin.
De vede ochi mîngîietori sau crunți,
Spre fețe dulci sau hîde de-ar căta,
De vede zi sau noapte, mări sau munți,
Corb sau hulub, le dă făptura ta.
Mi-i prea orbită inima de dor,
De-și pierd și ochii mei credința lor .
2. Neculai Chirica
Lipsindu-mi tu, cu mintea doar te sorb,
Căci văzu-n care mintea mea se-ncrede
În parte-i teafăr și în parte-i orb;
Pare-a vedea și totuși nu mai vede.
Din vina lui la inimă n-ajunge
Nici floarea și nici pasărea, măcar;
Icoana lor fugară n-o străpunge,
Iar urma lor o caut în zadar.
Căci tot ce vede, gingaș sau tembel,
Chip îngeresc sau monstru, munți sau mare,
Ori zi ori noapte, corb sau porumbel,
Se schimbă după-a ta înfățișare.
Lipsindu-mi văzul, gîndul doar te-adună,
Dar schimbă adevărul în minciună.
Remarc fidelitatea traducerii lui Neculai Chirica...
Cristi |
|
|
|
Postat
de catre
Cristian Vasiliu la data de
2008-10-01 12:46:17 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|