PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
CATEDRALA MÎNTUIELII PRIN SCRIS Text postat de Corneliu Traian Atanasiu http://mantuirea-prin-scris.blogspot.com/ Umblînd după altele, dau pe un blog de site-ul lui Nicolae MÂNTUIREA PRIN SCRIS. Acolo găsesc cîteva imagini prelucrate digital de Anişoara Iordache (ale cărei realizări în acest gen le ştiam deja). Tot coborînd şirul de postări, jos de tot, pe un fond albastru închis, găsesc - surpriză! - textul meu care se mai află azi pe prima pagină aici. Domnul Nicolae m-a invitat de două ori pe site-ul cu pricina şi din motive pe care nu le mai divulg nu am dat curs invitaţiei. Pot spune doar că nu ţin să mă mîntuiesc laolaltă cu dînsul. Impresia mea este că bunul simţ (nu vreau să vorbesc aici de legi) cere ca atunci cînd publici textul cuiva să-i ceri încuviinţarea. Spun asta aici, pentru că de aici bănuiesc că l-a copiat dînsul, din moment ce nu i l-am trimis eu. Este însă posibil ca, în gîndirea sa vioaie, domnul Nicolae să creadă că, aşa cum a urecheat mai de mult la gazeta sa de perete pe cei care nu au catadicsit să accepte invitaţia pe acel blog, acum, închipuindu-se o autoritate care face un favor celor pe care, nu-i aşa, îi lansează, fără voia lor, pe fiţuica sa, de data asta să pozeze în mecena literar. Eu cred că este totuşi un abuz al unei persoane care nu-şi cunoaşte lungul nasului. Şi îmi permit să-i spun, ca să nu mă pronunţ mai categoric, că nu ţin să-mi mai facă această onoare. Oricum, nu agreez lucrurile făcute de mîntuială. Şi nici acest mod de a-ţi promova site-ul abuzînd de textele altora. Mă întreb dacă nu cumva a procedat la fel şi cu: Nicolae Sirius, Liviu Nanu, George Savu, Kosta Vianu, Mitica Ion, aflaţi în aceeaşi casetă albastră. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Mîntuiala literară Şi cin' se mîntuieşte cu ardoare ajunge la panoul de... onoaare. (Cercetaţi bine site-ul şi veţi vedea cum este răsplătită munca pe cîmpia literară!)   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2008-09-19 16:40:30               Când Nicolae şi-a scos blogul Făcu cu dracu-o învoială: Până va alerga ologul Să scrie doar de mântuială!   Postat de catre Luchi Tenenhaus la data de 2008-09-19 11:42:47               Bre, Latunski, io ti-as zice doar atata: foaie verde cum e schija, nu cumva te... rupe grija de furtunu' lu' Dabija? Ai actiuni la fabrica lu Insultescu, esti frate cu ibegeaua lui sau ce? Promovarea sexului este apanajul televiziunii nationale, ce-are a face sexu cu pornografia? Io ti-as recomanda, bineinteles daca n-as sti ca n-am nici un drept io sa fac recomandari, sa-ti vezi de preocuparile matale critice, de directii si curente, nu de schimonoseli si fente, cum incerci sa faci acuma. Si de erectiile mele sa nu te mai legi, ca te sparg, sa moara mama lu Frankfurt pe Oder! Tu stii ce-a patit biata fata? Cand oi avea io oleaca de timp iti povestesc. Cu simpatie, K   Postat de catre sters sters la data de 2008-09-19 09:42:40               Da, am numărat deja vreo cinci clone ale grupusculului din Pantelimon. Încă una e acest Latunski, ce face pe deşteptul rafinat, doar aşa, ca să vedem noi că în partea neluminată a lunii evoluează şi pioşi cu manere, bre! De ce şi-or pierde de pomană vremea pe aici, că bînzeturi isprăvite nu prea fac?! Ei, dar plăcerea estetică a contemplării spaţiului sideral, împănat cu clone luminoase, este un mod de a-şi recupera aspiraţii neîmplinite.   Postat de catre ioan peia la data de 2008-09-19 09:03:00               Kosta Vianu, te ştiu un adversar feroce al promovării sexului în literatură. Voiam să te întreb dacă avem voie să-l promovăm în particular. Comentariul de mai jos mă edifică şi îmi aduce pacea în suflet. Chiar dacă eşti adept al teoriei creaţioniste, nu mă pot abţine să exclam fericit: TRĂIASCĂ HOMO ERECTUS!(sau, mă rog, bine că a trăit)   Postat de catre latunski criticul la data de 2008-09-19 08:28:01               "n-as mai vrea pe lume inca unul ca tine" Kosta, te supraapreciezi. În cazul lui s-a produs o mutaţie genetică. Şi-a băgat Nichipercea coada. Şi să vrei n-ai putea încurca atît de haotic genele. Inginerie combinatorie de clasă. Numai în cazul lui Mr. Bean a mai ieşit un ins atît de bătrînicios.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2008-09-18 17:09:42               Il anunt in mod oficial pe Exultescu Spirtual ca oricare din cei trei "batrani" ( carora cu atata delicatete le... sugereaza sa faca o troica sau un trio) oricare din noi zic, i-am putea face un fratior, cu conditia ca trista sa mama sa mai fie eligibila, cat de cat. Asadar, eroare, eroare, de trei ori eroare, de care neputinte cutezi sa vorbesti, netotule? Eu n-as avea nici o indoiala, afara poate doar de aceea ca n-as mai vrea pe lume inca unul ca tine. Sa ma ierte biata doamna, cu dansa chiar ca n-am nimica... Cu scarba, K   Postat de catre sters sters la data de 2008-09-18 15:38:39               Bibliografie: "Luceferel şi Reşapata", care trebuie, musai, repostată!   Postat de catre ioan peia la data de 2008-09-18 13:46:52               Ceea ce mă distrează foarte tare pe mine este următorul fapt: logica de-o şchioapă a unor patrupezi gînditori cu mădularele, care nu văd ridicolul în care navighează. Cel de faţă, un escu de cartier, care se dă cocoş prin cotineaţă, tot foloseşte, cu obstinaţie şi, chipurile, subtilă ironie, sintagma „bătrîne”, însoţită de alte epitete, închipuindu-şi probabil că, cel puţin eu, sunt o dărîmătură de individ care se transportă în cărucior prin urbe şi înşiră spital după spital. Odată, că povestea imaginată de către el ar putea fi foarte relativă. Apoi, că secul la bibilică uită un fapt elelmentar: că nu e veşnic şi că, după colţ, îl pîndeşte, inflexibilă, aceeaşi sintagmă, care va apărea, fatalmente, tocmai cînd îi va fi lumea mai dragă, mai exact: pe negîndite. Aşa, precum zice latinul: „fugit ireparabile tempus”. Dar şi mai hazliu este faptul că miştocăreala asta insipidă o face tocmai el, Ţîngăul de Tekirghiol, care ţine de mînă şi pupă-n gură, –şi nu numai, după cum declară în vînjoase descrieri obscene – pupă, zic, într-o infinită amoare cu năbădăi, o - hai să nu mă folosesc de epitetul „babă”, ca să nu jignesc! – o... bătrînă, ca să fiu la acelaşi palier de consideraţie cu Tilică Forţosu’. Cum este fapt natural că o femeie se trece mult mai repede decît un bărbat, imaginaţi-vă cum trebuie că arată o damă care are dublul anilor lui, adică sensibil aproape de o juma de secol. Îmi imaginez că nu e tocmai o vîrstă la care „bătrîna” însoţitoare de nebunii ginefile să arate ca o Marylen Monroe în floare juneţei. Dar, cine ştie, poate că iubiţica va fi făcînd zilnice îmbăieri în lapte de căprioară şi, din cînd în cînd, îl vampirizează pe ţîngău pentru a-şi corecta, simbolic, geriatria. Iar patrupedul înnamorat se lansează, echipat cu un costum de scafandru, în scufundări la mare adîncime, taman în gropile ei Mariane!   Postat de catre ioan peia la data de 2008-09-18 13:19:57               Magiunescu virtual îl şi întrece. Să treci pe la biroul meu, am lăsat o sută la femeia de serviciu. Ştii că pe site-ul ăsta nimeni nu te urăşte, nu te învredniceşti de aşa ceva, ţi se potriveşte doar ce am mai spus: "Scîrba te cuprinde în faţa faptelor urîte, nedemne, dezgustătoare. A josniciilor, mîrşăviilor, ticăloşiilor. În scîrbă simţi neplăcere, mîhnire, amărăciune, dar şi oroare; supărare, tristeţe, necaz, dar şi ostilitate. În scîrbă te simţi sfîşiat între dezacord, dispută, discordie şi groază. În scîrbă simţi o aversiune care merge pînă la dezgust, repulsie şi greaţă. O silă imensă în care dispreţul are o pondere care dă de ruşine ura."   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2008-09-18 08:38:07               George Savu, ( cu respect) Nicolae a precizat sursa. Textele din virtual nu au acelasi statut juridic ca si textele print. Pentru simplu motiv ca, spre exemplu, George sovu, habar nu am daca e nick name sau pseudonim, sau pur si simplu numele autorului. Eu dau copy/ paste si fireste amintesc sursa. Nicio infractiune. CTA, esti misto, le ai cu compunerile... Kosta, admit ca viscerala ta ura pentru ludicul unui user iti poate conferi ingenuitati justitiare.. Puterea exemplului unui vartsnic. Ma inspir din tine, ce dracu sa fac. Sa te jignesc... no, mi-e mila de tine. Vezi, acum sunt un infumurat crestin. a, sa nu uit, marmeladov, stimate domnule profesor de sport, este un mare personaj. nu am timp acum sa-ti desenez. te invit sa recitesti crima si pedeapsa. marmeladov e una din cheile romanului. notre respect fortza nicolae   Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2008-09-18 00:34:01               Nicolae Tudor nu mi-a cerut acordul pentru a posta poemul „Rastel” (Facerea poeziei, editura Teocora, 2006) pe blogul său personal „Mîntuirea (Mîntuire?) prin scris”. Fenomenul are însă şi o finalitate fericită. Nu ştiam de ce, de la o vreme, mă simţeam (mai) mîntuit. Acum, chiar mă întreb: A fost Isus, cu adevărat, Mesia? Dacă va dori să-l păstreze la secţiunea „Semne de carte” n-am nimic împotrivă. I-aş sugera, totuşi, să-l schimbe cu un poem de-al mentorului său literar, Marin Ifrim. Ori cu un pasaj din opera prolificului prozator Dumitru Negoiţă. Buzăul, stimaţi useri, este „locul unde se poate întîmpla orice”. Aţi mai auzit de cazuri în care un editor să-şi publice propriile creaţii în volumul unui autor? Nu? Ei, ce să vă fac dacă nu sînteţi la curent cu noile inovaţiuni de factură literară?   Postat de catre george savu la data de 2008-09-17 22:32:48               Democraţia ţopîrlanului Asociindu-se unor ţeluri democratice, literatura a adus în lumină pe cei care nu erau băgaţi în seamă. Proletarii lui Zola, lumpenii lui Steinbeck, mujicii lui Bunin, obidiţii lui Dostoievski şi atîţia alţii au fosta oarecum reabilitaţi, recunoscuţi şi recuperaţi. Revoluţiile şi evoluţia politică s-au îngrijit mai mult sau mai puţin şi să le asigure drepturi şi posibilitatea de a evolua spre o viaţă demnă. Totuşi, lucrurile trenează şi din cauza unor politici demagogice, şi din cauza comodităţii celor cărora li s-au acordat democratic şanse. În sensul bun, democraţia este egalitatea şanselor. Dacă, avînd şanse, cei ce ar trebui să se schimbe, uzînd de ele, preferă să rămînă ce sînt, atunci şansele se irosesc şi democraţia se transformă într-o mascaradă a înjosirii celor ce sînt superiori. Mujicul vrea să rămînă ceea ce este şi devine astfel mojic, ţăranul devine ţărănoi, mahalagiul (cel din metoc, de la margine) devine mitocan. Iar ţoapa ajunge în centru şi vrea să dea tonul. Marmeladov era un biet beţivan cu slujba pierdută care nu-şi mai putea întreţine familia. Scufundat în viciul lui nu se lăuda nicicum cu el, îi era ruşine, deşi nu mai putea să se schimbe. Democraţia face din vicioşi o minoritate luptînd pentru drepturile ei încălcate de majoritari. Magiunescu virtual face din viciul său un blazon, o marotă pe care ţine să o impună celorlalţi. Un text mai vechi prinde foarte bine această meteahnă, dezvăluind faptul că democraţia poate omorî foarte lesne visele, aspiraţiile, năzuinţele. * Dincolo de visele nocturne, coşmaruri sau aberaţii numai bune pentru a ghici în ele orice, dincolo de visele diurn-ambiţioase de grandoare şi mărire, dincolo de reverie şi contemplaţie, pentru om există totdeauna vise ce ar trebui împlinite: doruri, aspiraţii, năzuinţe, poate planuri şi proiecte. Visul este pentru orice individ care se respectă proiectul unui sine mai bun. Prin intermediul lui, cît mai putem visa, aflăm că nu sîntem doar ce ceea ce deja sîntem, ci ceea ce visăm să fim şi ne străduim să devenim. Mai ales asta. Un exces de toleranţă din partea celorlalţi – găselniţă populistă a democraţiei - ne face însă să ne lăsăm pe tînjală: dacă se poate şi aşa şi toată lumea ne admite şi ne respectă aşa cum sîntem, la ce să ne mai străduim să ne împlinim visul? Părerile şi atitudinile noastre, egale în stupiditatea lor cu ale tuturor, asigurînd varietatea fără seamăn a prostiei în grădina Domnului, fiinţa noastră aşa cum este deja, orgolioasă, superficială şi suficientă, primesc constant nu doar încuviinţarea, ci coroniţele gloriolei unanime, premiile de consolare echitabil distribuite oricui. Avînd pe deasupra şi şansa mediatică de a fi odată şi odată celebri timp de un sfert de ceas, de ce am mai umbla după cai verzi pe pereţi? Sîntem minunaţi aşa cum ne-am născut, sîntem nativi, spontani şi orice încercare de a ne schimba nu va reuşi decît să altereze această diferenţă preţioasă, acreditată drept prestigioasă, care este unicitatea noastră inalienabila. Visele ni s-au împlinit cînd ne-am ivit pe-această bravă lume, iar toleranţa ne asigură că nu trebuie să mai facem nimic altceva decît să fim cu tot tupeul, fără nici o ruşine. Şi ca să nu mă simt singur am să dau cuvîntul lui Dinescu. El pare să fi mirosit ceva putred şi rău mirositor în lumea asta care se izmeneşte live, într-un show voios non-stop: "Şi iată că tot aşteptînd să se-mpută gloria Golului laşitatea noastră a congelat-o defintiv: măturătorul se visează măturător onorabilul se visează onorabil limbricul limbric" Cînd mijloacele devin scop, democraţia se preschimbă lesne în casă de toleranţă. (fără alte comentarii)   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2008-09-17 22:22:45               Nu. Nu vreau o lume de pensionari. Eu unul nu sunt si nu ma simt pensionar. Peia acela a spus, iar dumneata probabil n-ai citit, ca nu si-a facut blog, ca habar n-are cum se face, iar eu sunt inclinat sa=l cred. Asa cum te cred pe dumneata cinic, infumurat, ireverentios, patimas si llabil psihic, asa cum te arati prin tot ce spui si scrii. Poate ca esti un tip ok. Nu te cunosc si nu vreau sa te cunosc. Suport cu greu mojiciile dumitale si aici, in spatiul virtual, dar in realitate! Felul in care dispretuiesti batranetea (repet, nu sunt batran dar ii respect pe batrani) ma face sa cred ca ai avut o copilarie nefericita. Este singurul motiv pentru care ti-as acorda circumstante atenuante. Stii, statul, legea si ordinea au aparut tocmai pentru ca din timp in timp aparea cate unul care se credea cel mai tare. Si se manifesta ca atare. In lumea aceea, pentru oamenii normali era aproape imposibil de trait, astfel ca au aparut pe rand disciplina, legea, morala, onoarea, pedeapsa, puscaria, religia, etc, toate mijloace legale prin care oamenii normali incercau sa faca lumea suportabila. O lume in care aparea, din cand in cand cate unul ca dumneata. Daca intelegi ce vreau sa spun.K   Postat de catre sters sters la data de 2008-09-17 21:33:40               Maestre, ,,asazisul blog P...'' exista la adresa www.ioanpeia.wordpress.com. l-am descoperit intamplator pe internet. Batranul se considera cel mai mare poet. E treaba lui. dumneata vrei ca pe acest site sa activeze doar pensionari? ce dumnezeu!! mai bine faceti voi troica decentei si tristetii de harjoneala un blog colectiv. antipa.ro si produceti-va nostalgia tineretii acolo. ,,Pedeapsa va veni singura, atunci cand vor reusi in final sa creeze o lume asemenea lor, adica o lume nebuna, bezmetica, un haos total, asa cum este cel din capatzana lor seaca. Ajuta-le, Doamne, sa se autopedepseasca.'' Doamne, dar aprig esti la manie. Pacat de varsta. Neputinta, de , ce sa-i faci... notre respect   Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2008-09-17 21:02:33               Confirm! Asa a facut. Nu a cerut voie. Consider ca este inacceptabil. Eu oricum nu i-am permis lui Nicolae sa foloseasca textele mele. Asta nu conteaza insa pentru el. Cum nici un tanar (iar Nicolae nu prea mai este) nu se sfieste a intra in vorba neintrebat, nu se sfieste sa jigneasca, sa ia in deradere, sa-si bata joc, sa maimutareasca. Sa rastalmaceasca sau sa puna in seama cuiva fapte pe care acela afirma clar ca nu le-a comis. Vezi asa-zisul blog Peia. Nerusinarea unora nu are margini, dar cei mai vinovati sunt cei care le ofera posibilitatea si prilejul. Pedeapsa va veni singura, atunci cand vor reusi in final sa creeze o lume asemenea lor, adica o lume nebuna, bezmetica, un haos total, asa cum este cel din capatzana lor seaca. Ajuta-le, Doamne, sa se autopedepseasca.   Postat de catre sters sters la data de 2008-09-17 20:53:29               Maestre, Eu as fi onorat daca domnul Nicolae, mi-ar posta texte pe blogul dumnealui. Si asta nu pentru ca as avea nevoie de mantuire. Nu va inteleg supararea. Nicolae va popularizeaza. Salut intrarea domniei sale in blogosfera, dupa cum salut si initierea in blogging a distinsului nostru Ioan Peia. Cu toate ca nu prea imi place titlul: Blogul Celui Mai Mare Poet, dar ma rog, o fi chestie de varsta. Domnule Atanasiu pe cand si dvs un blog de eseuri si compuneri. Din colegialitate va ajut si pe dvs si pe Cel Mai Mare Poet. Notre respect... Va astept si cu alte texte la fel de complexe... al dumneavoastra, Ecsintescu   Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2008-09-17 20:27:54               Tu îţi aduci aminte doar ce vrei. Corespondenţa aceea o pusese dînsul la gazeta de perete, eu de acolo am luat-o. Ce mi se pare ciudat este că dînsul calcă-n străchini cu încîntarea unui pahiderm pe post de balerină.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2008-09-17 17:44:58               Ai un ochi încă tînăr. Între timp, acel typo a dispărut. Scuze.   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2008-09-17 17:40:49               Typo: l-a copiat. Acuma, că tot veni vorba, îmi aduc aminte de nişte recente reproşuri privitoare la dreptul de a publica textele altuia. Şi, mai ales, corespondenţa. Nicolae face şi el ce a văzut că fac oamenii mari...   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2008-09-17 17:39:29	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE