|
|
|
|
|
|
|
|
|
Ne-nțeles |
|
|
Text
postat de
Florentin Maftei |
|
|
Aprinde măicuță faclă, lasă lacrimei izvor
Râu să spele și să plângă drag, speranță, vis și dor.
Aprinde maică lumină cu tămâie și cu ceară
că cel mai iubit din fii-ți nu-ți va mai veni la scară
în cerdacul de la cuhnă să-i deschizi o ușă largă,
să-i cuprindă voioșia... și nevoile să-ți vadă.
Candela aprinde-o, mamă, și te roagă, și te-nchină
s-aibă trecere prin vamă, s-aibă calea cu lumină.
Azi, bubucă*, pui o masă c-un tacâm mai puțintel
dar, privind prin noi, în casă, parcă a venit și El:
ne vorbești, ne pui bucate și-ngrijești de masa plină,
când închini, gândești spre Dânsul ca și cum ar fi să vină;
Dar de faci, menești mămuță, chiar dacă e numa-n gând,
iute mergi în cămăruță de simți lacrima curgând.
El din poză când privește, parcă te îmbărbătează:
Lasă mamă, parc-ar spune, că oricine-ar fi, urmează!
Căci așa e datul lumii și așa e roata vieții,
Am plecat eu dar în urmă ți-am lăsat să-i ai, băieții.
Ne-mpăcată ștergi privirea, cu un colț de la broboadă,
Candelei învii lumina, Domnul ruga să îți vadă;
Tot oftezi câteodată cercetând din vreme-n vreme:
Doamne, L-ai luat la Tine, n-ai făcut-o preadevreme?
*bubucă(reg)- bătrânică |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|