|
|
|
|
|
|
|
|
|
Curs |
|
|
Text
postat de
Florentin Maftei |
|
|
Pășesc recules spre casa de-acasă
Pe uliță, pasul, mi-e astăzi mai viu;
Cuvântul străin nu-l mai știu și nu-mi pasă,
Ce-acasă mă simt când aicea mă știu!
Sunt altul, sau alta-i trăirea și firea?
Ai mei sunt aici regăsiți fir cu fir.
Căsuța ce viață mi-a dat e Psaltirea,
Ursita, menirea, e dar, e potir.
Cu har e sămânța de stirpe, străvechea
din cimitirul lacom, de vieți cuprinzător,
și-n care-atunci, copilul, a înțeles perechea
de viață și cu moarte, de azi cu viitor.
Îl regăsesc pe tata, acum tăcut și rece.
Mă mînie destinu-I și-n facla ce-i aprind
să-I spun ce nu-ndrăznit-am, când nu fu ca să plece,
aș vrea, azi mâna aspră, la piept să I-o cuprind.
Să-L cred, să-I spun că gându-i și durere,
Trecutul re-nviat e dur, chiar regăsit,
Să-i caut sfatul astăzi ce mult aș vrea și-n vrere
Ce mult ar fi să simtă, să nu mai fie mit!
Pășesc necuprins spre casa de-Acasă
Din vechi țintirim, neamuri duse pe rând,
Sălașul din gând, din simțire m-apasă...
Curând, știu c-aicea, și eu voi fi gând.
Pe rând, cursul vremii ne-ntoarce aici
din masul vremelnic pe astă țărână;
și țâncii de ieri, azi-s searbezi bunici
iar mâine-s doar urmă, în glia străbună.
Părinții se-ndoaie pe lespezi de criptă
lăsând azi veleatul în repetat destin,
În circuit perpetuu, urmașilor sortită
Aceeași strămutare, într-un funest festin.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Aici cu Florentin prin(tre) Lespezi și lespezi.
Durere e-n casă, cimitirul e-Acasă.
Cei dragi ne văd.... de-acolo!
Mă doare suferința celor ce vor rămâne-n urma noastră și vor așterne sfâșiați de dor, poeme. |
|
|
|
Postat
de catre
Cristi Iordache la data de
2008-05-17 02:56:37 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|