PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Solidaritate şi revoltă Text postat de Corneliu Traian Atanasiu „Mă revolt, deci sîntem.” Parafraza camusiană la faimoasa formulă carteziană este nu atît o încercare polemică, cît o revenire la bunul simţ al gînditorului ce îşi asumă condiţia umană fără rezervele dubitativ-sterilizante ale raţionalismului excesiv. Obţinută printr-o îndelungată asceză, în care tot ce e tulbure şi fecund în viaţa umană este eliminat pentru a păstra doar claritatea aseptică a cugetului, certitudinea carteziană nu reuşeşte să dea seama de auteniticitatea omului. Raţionalitatea propusă ca esenţă umană se dovedeşte doar notă a genului proxim care adună laolaltă cu omul zeii şi alte felurite fiinţe fantastice ce populează lumile posibilului. Patosul, pătimirea, patetismul uman sînt desigur diferenţa specifică necesară pentru a recunoaşte cu adevărat omul. Şi, conştient de această nobleţe umană, Camus e îndreptăţit să exclame: „Dumnezeu s-a coborît pe cruce pentru că ne invidia pentru suferinţa noastră.” În abstracţia sa spectrală, raţionalitatea se dovedeşte lipsită de vehemenţa sîngelui. Conştiinţa nu este umană decît în modalitatea ei revoltată ce asigură recunoaşterea semenului şi generoasa lui preluare în proiect, solidarizarea tuturor într-o atitudine şi o luptă comună împotriva vicisitudinilor sorţii. Libertatea fiinţei omeneşti nu poate fi decît eliberare de tirania propriei indivudualităţi, deschidere spre altul şi spre ceea ce uneşte aspiraţiile umane întru gloria spiritului. Libertatea este totdeauna însoţită de simţul riscului, ea implică asumarea primejdiei şi deci cutezanţa, dar şi încrederea în solidaritatea virilă cu ceilalţi. „Mă revolt, deci sîntem.” Exprimarea este surprinzătoare în lapidaritatea ei abruptă. Surprinzătoare pentru că surprinde într-o străfulgerare a gîndului taina umană a neîmpăcării cu destinul, aptă să unească într-un şuvoi de luciditate patetică şuviţele mărunte ale nemulţumirii fiecăruia. Surprinzătoare pentru că surprinde şi receptează acea bunăvestire ce poate funcţiona ca liant energetic al nobilei solidarităţi umane – revolta. O solidaritate care nu va obţine poate nici o victorie pămînteană, dar va păstra demnitatea fiinţelor ce se recunosc în tragica lor menire şi care, susţinîndu-se reciproc, vor birui – cum spune Blaga – în baladă. Există în formula camusiană o mîndrie subînţeleasă care îşi are ecoul în altă celebră formulare: „Trebuie să ni-l închipuim pe Sisif fericit!” Or, efortul solidar al oamenilor trebuie să ţintească tocmai această convertire la fericire a destinului absurd al fiecăruia. Şi ea nu e posibilă decît prin consimţirea recuperatoare la truda generoasă a închipuirii. Revolta, dacă este cu adevărat revoltă, nu se poate confunda cu fanatismele revoluţionare ce abdică de la orice omenie şi nici cu deprimările şi umoarea neagră a celor învinşi în luptele sociale. Revolta este amnarul ce scapără în cremenea suferinţei fericirea scînteilor. Este de aceea cu atît mai tristă abdicarea celor împăcaţi cu o soartă meschină, cu pseudo-fericirea confecţionată de-a gata în fabricile de optimism oficiale şi plătibilă în ratele zelului colaboraţionist cu mafia protectoare. La fel de tristă ca adoptarea pripită a fatalităţii, cu lipsa vădită de spirit a maniei persecuţiei, ce poate naşte o agitaţie isteroidă, revendicativă şi neputincioasă sau o trîndavă blazare dezabuzat-cinică sau înţelept-zeflemitoare. Constatînd lipsa de imaginaţie generoasă, altruistă şi harnică ce ar trebui să alimenteze revolta noastră solidară şi să preschimbe suferinţa în flacără a spiritului, Camus e îndreptăţit să conchidă cu mîhnire: „Singurătatea noastră e laşitatea celorlalţi.” Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   "asa ca o discutie" http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=29533   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2008-09-01 15:54:09               E oricum un mit care l-a depasit , pe Camus, vreau sa zic . Penitenta lui are fatetele multiple ale stradaniei , ale permanentei inercari - fie trenata de esecuri fie conditionata de incapacitati fie oprimata de indrasneli- dar sanctionata fara putinta de scapare de incapacitatea omului de se misca ( a trai) echilibrat intre intrebare si raspuns. Chemarile ideatice ii zdruncina soliditatea calcaturii reale si plateste tributul...n-are de ales! asa ca o discutie, Calvar   Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2008-08-30 20:21:12               Camus s-a desolidarizat oricînd a avut ocazia de revoluţionarism. Eseul său, Omul revoltat, face o analiză a multiplelor forme de revoltă, cele mai multe ideologizate. Cred că genul de revoltă pe care îl agreează este mai curînd unul complicitar, dacă se poate vorbi astfel despre asocierea spontană a celor ce mizează pe nobleţea sufletească. Cu Sisif nu sîntem solidari. Într-un anume fel, sîntem chiar Sisif. Împingem mereu un bolovan care nu va rămîne unde-l ridicăm - avem un destin absurd, care nu ne împiedică însă să fim fericiţi. Pe care-l învingem oarecum printr-un anume dispreţ şi, evident, prin puterea de a fi fericiţi, în ciuda lui. Cam asta vrea să spună Mitul lui Sisif, una din posibilele interpretări ale mitului pe care a riscat-o Camus.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2008-08-30 09:17:45               typo ..intr-un....in (conditia)...scuze, calvar   Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2008-08-30 00:07:09               Ideatic argumentul tau e posibil...ideatic, zic...altfel asocierea-sugerata de Camus-"Ma revolt, deci suntem" e o facatura ideologica...tangibila prin intentia pe care o dezvalue, daca dam atentie... colectivismul solidaritatii este menit sa anuleze sensurile profund umane, poate aberante, dar umane, ale revoltei...ceea ce initial este o reactie fireasca, innobilanta, se metamorfozeaza itr-un marasm al gramezii...pentru ca altruismul ca manifertare superioara a spiritului uman este posibil numai int conditia vis-a-vis (ului) ....privirea in "ochi" ar fi conditia lui esentiala. Ca ni l-am putea inchipui pe Sisif fericit e firesc atata timp cat ramanem la stadiul de observator ( din afara)...incercarea de a intra pe usa deschisa de posibilitatea palparii chinului continu e o absurda aroganta...care sigur ne e caracteristica.....solidar cu el nu putem fi. Interesant! ps. nu contrazic, imi expun punctul de vedere, numai! Calvar   Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2008-08-30 00:05:13	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE