PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
TĂCEREA APUSULUI Text postat de Liviu S. Bordas TĂCEREA APUSULUI Privea cu mirare înspre lumina albă care se revărsa de undeva de deasupra lui, sfredelindu-i dureros adîncul ochilor. N-o văzuse pînă atunci, sau nu-şi amintea să o mai fi văzut. Trecuseră ani buni de cînd n-o mai privise din poziţia aceea, întins pe podeaua ringului, cu trupul înţepenit de durere, cu mintea năucită de forţa loviturii. Îşi întoarse încet privirea spre colţul în care bănuia că se află Bătrînul. Îl zări ca prin ceaţă şi intui că semnele pe care i le făcea îl îndemnau să nu se ridice. Nu încă. Apoi văzu o siluetă albă aplecîndu-se deasupra lui şi auzi o voce venind de undeva de departe, de foarte departe... Unuuu... Un vuiet surd se rostogolea de dincolo de corzi, precum talazurile mării, noaptea, cînd doar poţi ghici zbuciumul apei prăbuşindu-se peste stînci. Îşi roti privirile, căutînd parcă un loc de care să se sprijine. În colţ, lovindu-şi uşor mănuşile una de cealaltă, îi apăru trupul scăldat în sudoare al adversarului. Pînă la urmă, ai reuşit, Puştiule. Nu credeam că va veni atît de devreme clipa asta, deşi m-am temut de ea în fiecare zi din cele scurse de la prima întîlnire. Atunci te-am privit pentru întîia oară în albul ochilor şi n-am văzut nimic în adîncul lor. Doar un gol imens, nicio tresărire, nicio licărire de viaţă. I-am privit în ochi pe toţi cei pe care i-am înfruntat, mai întîi pe cei care m-au învins, puţini la număr, mai apoi pe cei pe care i-am învins eu, şi au fost mulţi, mulţi, atît de mulţi încît le-am uitat numărul… Dar în ochii tuturor am citit ceva… Dispreţ, teamă, incertitudine, ură, dorinţă de victorie, aprigă la unii, atît de aprigă încît le întuneca minţile… Gînduri omeneşti. Numai în ochii tăi n-am văzut nimic, de parcă m-aş fi oglindit în ochii unui mort, şi mărturisesc că m-am cutremurat… Doooii… Aşa, numără... Lasă-mă să-mi trag sufletul... Nu e pentru prima oară... Va fi însă pentru ultima... Cu toate că n-am să plec de aici învins. Nici învingător... De altfel, aici nu mai există nici învingători, nici învinşi... Ba nu, învinşi suntem cu toţii, laolaltă, şi cei care coboară cu capul plecat, şi cei care ies în uralele mulţimii... Mă uit la tine, Puştiule, şi la cei asemeni ţie... Ce-au făcut din voi?... Nişte maşini de cărat şi încasat pumni... N-am zărit niciodată pe chipurile voastre nici durerea înfrîngerii, nici bucuria victoriei... Roboţi v-au făcut, Puştiule... Roboţi gata să-şi dea viaţa, sau să o ia pe a altora, fără să ştie de ce... Treiii… Altădată citeam în ochii adversarilor speranţa, Puştiule... Cînd arbitrul ajungea la trei li se luminau ochii... Vedeau deja gloria, le sunau în urechi uralele mulţimii... Tu mă ţintuieşti cu privirea aia albă, şi cred că ţi-ar fi totuna dacă m-aş ridica sau dacă aş crăpa aici... Ce fel de oameni sunteţi voi, Puştiule?... Patruuu… Ascultă mulţimea, Puştiule, ascultă cum urlă, însetată de sînge... Pînă acum cîteva minute eram idolul ei... Se călcau în picioare pentru a-mi smulge un cuvînt, o atingere, un autograf... Iar acuma se bucură văzîndu-mă prăbuşit... Parşivă, gloria asta... O tîrfă de doi bani... Ciiinci… Am să mă ridic, Puştiule, nu pentru glorie, nu, ţi-am spus doar că e o curvă, ci doar pentru a dovedi că nu maşinăria din om contează în lupta asta, ci sufletul... Ce ştii tu despre suflet, Puştiule?... Cred că nimic, dacă mă uit în ochii tăi ăia albi... Au avut grijă să vi-l şteargă... Şaseee… Sînt în picioare, Puştiule, şi tu mă priveşti la fel de alb, de parcă n-ar fi nimic mai firesc... eşti convins că peste cîteva minute voi fi din nou acolo jos, ascultînd numărătoarea, iar şi iar, pînă cînd puterile mă vor părăsi... Nu va fi aşa, Puştiule, mai am ceva de dovedit lumii ăsteia... Box!... Nu te aşteptai… Te întrebi de unde atîta putere… Din suflet, Puştiule… Dar nu cred că tu ştii ce e îla suflet…Te clatini… Uite cum am să fac…Îl las să te numere… Ştiu că ai să te ridici…Voi, ăştia ca tine, aşa aţi fost învăţaţi…Pînă la ultima suflare… Iar cînd o să te ridici, am să iau singur prosopul din mîinile Bătrînului şi am să-l arunc în ring. Nu pentru că m-aş teme de tine. Nici pentru că mi-ar fi teamă de înfrîngere. Ci doar pentru a-i împiedica pe cei care vin în urma ta. Pe cei asemeni ţie, pe cei cu privirile albe, fără nicio licărire de viaţă. Ar trebui să-ţi spun că mă simt în sportul ăsta ca ultimul dintre dinozaurii de pe Pămînt. Aş vrea să-ţi amintesc că nu mai e nimic din ceea ce a fost cîndva. Că au început să moară prea mulţi în ring. Mă tem însă că n-ai înţelege. Sper doar ca lumea de dincolo de corzile astea blestemate să înţeleagă. Te clatini rău, Puştiule... Se îndreptă cu paşi uşori spre colţul Bătrînului, se întinse printre corzi şi zmulse prosopul din mîna acestuia. Mugetul sălii încetă. Lepădă prosopul înaintea arbitrului, se întoarse, despărţi corzile şi se strecură dincolo. Bătrînul, înmărmurit, abia apucă să-i arunce halatul pe spate. Mulţimea din jurul ringului se despică în două, ca la comandă. Trecu prin culoarul acela, cu capul plecat, cu poalele halatului atîrnînd după el. În urma lui, bătaia gongului sparse tăcerea nefirească. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   'Gina, cum adică: 'un apus' Liviu -B,??? Mai am pînă acolo! :)) Îţi mulţumesc şi ţie. (Liviu -B) era musai sa te linistesc Liviu: se spune... ca 'apusul' trebuie asteptat ori imbratisat in pace, ca o zi trecuta cu bine (indiferent de 'sus-jos') - impacarea dinaintea zilei 'de maine'... de aceea! gand bun & regards 'cata Cluj' io. g.   Postat de catre nula nada la data de 2008-08-28 18:40:47               Răspund cu întîrziere, am fost plecat. Elena :), capul plecat semnifică tocmai regretul. După o lume pe cale de dispariţie. Mulţumesc pentru aplecarea pe text. Adriana, mi-ai smuls un zîmbet! Sigur că ştiu! E typo! Ba chiar e două! Dar ceea ce contează e că ai trecut pe aici!! Gina, cum adică: 'un apus' Liviu -B,??? Mai am pînă acolo! :)) Îţi mulţumesc şi ţie.   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2008-08-27 19:33:42               o lectie de viata... (intr-un ring in care 'pumnul' hotaraste 'albul prosop' ori invingerea...) si niciunul dintre aceste detalii, in fapt, nu sunt puncte referentiale... 'pustiul' - ca un personaj determinant - aduce omul si il expune - radiografie prezentului- filtrat prin 'luminoase copii' asezate ochiului liber- si cand premeditat intrerupem o 'lupta' - este un semn ca am stiut cand sa ne oprim - efect doar in timp recompensat - si gongul razbate... anemic, 'un apus' Liviu -B, un fain apus, regards, goia   Postat de catre nula nada la data de 2008-08-22 22:26:34               ... ce e ala suflet :)   Postat de catre . Fiinta la data de 2008-08-22 17:42:02               "nu cred că tu ştii ce e îla suflet" ai un typo aici si daca nu ma insel "smulse" este forma corecta Dar astea nici nu conteaza atat. Cred ca tu stii.   Postat de catre . Fiinta la data de 2008-08-22 17:30:13               Gongul de la ora când tăcerea este totul Parabola ultimului stilist. Care poate ar fi trebuit să treacă prin culoar având capul ridicat şi să privească prin oameni ca prin sticlă. Astfel ar fi risipiut posibila îndoială a regretului denotat de capul plecat. Acel sugerativ "te clatini rău Puştiule..." poate fi înţeles ca un fel de gata eşti terminat. În acest context gestul aruncării prosopului capătă sensul repudierii valorilor actuale ale "valorilor" consumismului, de orice tip, mancurtizant genetic. Parabola de mai sus ne spune că există un apus în toate. Care poate fi asumat cu demnitate.   Postat de catre Elena Stefan la data de 2008-08-22 16:10:28               Vă mulţumesc tuturor pentru lectură. Daniel [valabil şi pentru Anda, pentru apelativul "puştiule" :)) ], numai întîmplarea face să nu fiu şi eu interbelic... :)) deci e firesc să-mi scape şi cîte o expresie cu parfum din vremea cînd m-am născut! :)))   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2008-08-22 07:55:36               Ideea este foarte interesanta si textul e bine scris. Felicitari!!! Vot, VPL   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2008-08-21 18:25:47               "Tăcerea apusului" (parafrazând "The Silence of the Lambs") pare a fi numaratoarea unei izbânzi - cea a ieşirii din cerc (ring) - este tema din "Un cotlet" (Jack London), pe fond etic-izbăvitor - aici fostul campion nu rămâne căzut, răpus de un puşti şi de gândul la premiul din titlu, sărac şi înfometat, ci se ridică şi trece printre oameni, ca prinţul lui Doinaş printre arbori, "atent la culori", părăsind vânătoarea bine scris, vot, cu unele obiecţii referitoare la câteva aglomerări de parfum interbelic: "sfredelindu-i dureros", "talazurile mării", "tăcerea nefirească" etc.   Postat de catre Daniel Bratu la data de 2008-08-21 16:18:32               Las tacerea sa-ti spuna cat de mult m-ai impresionat cu textul asta, pustiule! *   Postat de catre Anda Andries la data de 2008-08-21 15:39:55               Aprecieri pentru cele scrise! Cu stima,   Postat de catre Nicole Kumar la data de 2008-08-21 12:25:11               " Am să mă ridic, Puştiule, nu pentru glorie, nu, ţi-am spus doar că e o curvă, ci doar pentru a dovedi că nu maşinăria din om contează în lupta asta, ci sufletul... Ce ştii tu despre suflet, Puştiule?... Cred că nimic, dacă mă uit în ochii tăi ăia albi... Au avut grijă să vi-l şteargă... " " Nu te aşteptai… Te întrebi de unde atîta putere… Din suflet, Puştiule… " cu pretuire,   Postat de catre gheorghe Sarbu la data de 2008-08-21 11:55:53               " Ascultă mulţimea, Puştiule, ascultă cum urlă, însetată de sînge... Pînă acum cîteva minute eram idolul ei... Se călcau în picioare pentru a-mi smulge un cuvînt, o atingere, un autograf... Iar acuma se bucură văzîndu-mă prăbuşit... Parşivă, gloria asta... O tîrfă de doi bani... " stea si vot,   Postat de catre gheorghe Sarbu la data de 2008-08-21 11:22:36	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE