PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
PRIMAVARA IN ROMANIA (II) Text postat de Veronica Pavel (continuare) Iaşi, aprilie 2005. Clădirea Palatului Culturii adăposteşte muzeul de artă, cu picturi de Grigorescu, Tonitza, Palade, Luchian. Revederea lor mă emoţionează până la lacrimi. Este evidentă diferenţa dintre picturile viu colorate ale tânărului Grigorescu şi cele de mai târziu, cu o tentă mai palidă. Să fie aceasta “paliditate” o consecinţă a slăbirii vederii de care a suferit pictorul în ultimii ani ai vieţii? Cu tot respectul meu pentru criticii de artă care explică “paloarea” culorilor prin scăderea vederii, îmi vine totuşi să cred ca Grigorescu a aderat la sfârşitul vieţii la curentele picturii franceze ale epocii, căci dacă nu, chiar cu vederea slăbită, ar fi putut folosi tehnici adecvate pentru “compensarea” culorilor pe care nu le vedea. N-a compus Beethoven “Oda Bucuriei” când auzul său era nul? Plimbarea prin oraşul plin de statui - dintre care cea a lui Dosoftei m-a impresionat în mod deosebit - şi apoi printre cladiri şi biserici a continuat plimbrea făcută în sălile muzeului. Popasul prin librării a fost mai lung decât prevăzusem. Standurile editurii “Polirom” ocupau cea mai mare parte a spaţiului, expunând cărţi de valoare pe care la Bucureşti nu le văzusem. Nu e de mirare ca “Poliromul” şi-a câştigat reputaţia de a fi, alături de “Humanitas”, una dintre cele mai buni edituri din ţară. Nu e de mirare şi pentru că societatea “Junimea” luase fiinţă la Iaşi, nu altundeva, vizavi de impunătoarea şi superba clădire a Bibliotecii Universitare, unde Eminescu însuşi a fost câţiva ani librar. Şi, surpriză: la librăriile din Iaşi se vând note muzicale. La Bucureşti, la magazinul “Muzica” se găsesc instrumente, cărti şi înregistrări muzicale, dar nu partituri. După “baia de cultura”, revenim pe pământ vizitând piaţa, pentru a cumpăra un caş foarte gustos oferit de gazdele noastre şi care fusese achiziţionat de la o “bucovineanca draguţă cu ochi albaştri!” Intrând în piaţa inundată de viile culori ale ridichilor şi lalelelor, constatăm ca toate bucovinencele sunt drăguţe, cu ochi albaştri, strălucitori şi veseli. Nu mai ştiu ce am ales: caşul sau bucovineanca?….. Contactul cu oamenii din Iaşi mi-a lasat un gust placut de speranţă, vioiciune, mândrie, generozitate. Trenul de întoarcere, la care aveam de la agenţia de voiaj bilete de carton, ca pe vremuri, a fost gol. Dar liniştea ne-a fost întreruptă de pătrunderea în compartiment a unor vânzatori ambulanti care îşi puneau marfa pe banchetă şi plecau fără să scoată o vorba, urmând să revină pentru a-şi lua plata. Acest comerţ mi s-a parut o imitaţie (balcanică?) a celui din avioane, în care pasagerii pot cumpăra obiectele catalogate într-o elegantă revistă aflată la bord. Bucureşti La gara de nord, înaintând spre capătul peronului am observat că mecanicul ne privea de la fereastră ca pe vremea locomotivelor cu aburi. Să fie salutul mecanicului un gest de politeţe asemănător celui pe care-l practică piloţii care îi salută pe toţi pasagerii la ieşirea din avion? I-am facut mecanicului semn cu mâna şi m-a bucurat răspunsul lui zâmbitor. Bucureştiul mi s-a parut neîngrijit. Anul trecut avusesem impresia că oraşul făcuse progrese în ceea ce priveşte curăţenia şi numărul de câini vagabonzi. De data aceasta însă am reîntâlnit şi scene nedorite. Cum şederea mea la Bucureşti nu a fost o vacanţă, ci a trebuit să mă deplasez mult, am aflat câte ceva de la şoferii de taxiuri. M-a impresionat povestea unuia dintre ei: “Nu m-ar deranja că, deşi am urmat o facultate, conduc un taxi ca să-mi câştig existenţa. Ceea ce mă descurajează este lipsa totală de perspective: sunt căsătorit şi am două gemene de şase luni. Cu salariul de profesor nu pot obţine credit pentru a-mi cumpara casa, de aceea conduc taxiul. Nu vreau să părăsesc ţara, ci să trăiesc aici şi să lupt contra corupţiei. Nu dau şpagă decât la policlinica unde le vaccinează pe fetiţe, acolo n-am încotro. Nu văd vreo ieşire nici pentru acuma, dar nici pentru viitorul apropiat.” Am auzit multe asemenea comentarii care m-au pus pe gânduri, căci mi-am adus aminte cum în anii optzeci ceea ce m-a determinat să plec din ţară a fost “lipsa de perspectivă” de atunci. Vreau să cred totuşi că situaţia actuală este total diferită de cea din timpul “anilor lumină”. Am petrecut şi clipe plăcute la Bucureşti: am vizionat la Naţional excelentul spectacol cu piesa “Egoistul” de Jean Anouilh, tradusă, regizată şi jucată de Radu Beligan, alături de care au stralucit bine cunoscuţii actori Carmen Stănescu, Mişu Fotino, Sanda Toma şi alţii. În hol m-am întâlnit cu acelaşi câine vagabond (pasionat de teatru?) pe care îl văzusem anul trecut şi despre care am şi scris. Înapoi la Toronto. Zborul de întoarcere, deşi foarte lung, a fost lin şi odihnitor. M-am despărţit temporar de prietenii lăsaţi la Bucureşti şi definitiv de casa mamei, cu mobile şi cărţi din copilăria mea. Am lăsat acolo, cu tristeţe, o parte din viaţa mea. Dar când, cu doua ore înainte de aterizare, am văzut, din avion, gheţurile din nordul Canadei, o calmă şi tandră bucurie s-a instalat în sufletul meu. Frigul canadian m-a primit cu braţele deschise şi am trăit după sosire, în ţara de adoptie, o a doua primavară. Astăzi Am dobândit de-alungul anilor statutul de cetăţean a două continente, având două ţări în care mă simt “acasă”. Oceanul, peste care un avion trece în şapte ore, mi-a reclamat peste cincisprezece ani pentru a fi fost traversat de întreaga mea personalitate. Dar, odată transportată, constat că locul meu nu e nici dincolo nici dincoace de el, ci undeva de-asupra lui, de unde ambele părţi ale oceanului îmi aparţin în egală măsură. Căci adevăratul loc al fiecăruia dintre noi se află peste graniţele fizice ale Terrei, acolo unde emoţiile, nostalgiile şi interacţiunile noastre cu natura şi cu oamenii locului ne pot încălzi, oferindu-ne liniştea spirituală şi pacea la care cu toţii aspirăm. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Helas, draga Doamna, O "ploaie de toamna", V-ascundeti in noapte Sub scrisele soapte Ce mâna-mi asterne??? E vis între perne!!! Da-i dulce-apoi somnul, Asa deie Domnul! Multzam mult, necunoscuto! VPL.   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2008-07-28 01:50:12               Suflet sensibil, să-ţi mai spun că mi-ai fost lectură în miez de noapte?! Cu ochiul minţii, am fost acolo...chiar şi deasupra oceanului, în drum spre-a doua casă a ta. mult drag   Postat de catre october_ rain la data de 2008-07-28 00:59:11               AAA, Multzam mult de vot! Jurnal "la rece" despre Iasi, nu se poate. Stii? (De fapt nimic "la rece" nu merge cu sensibilitatea mea...) M-am gandit, dupa ce am avut schimbul de vorbe cu tine despre Iasi, ca poate ca sunt oarecum subiectiva, pentru ca tata era moldovean. Iar bunicu', fost invatzator, imi spunea povesti cu porumbei. Imi arata porumbeii si-mi spunea: "Vezi porumbeii astia? Toti sunt ai mei". "Cum ai tai, bunicule"? "Uite-asa, sunt toti ai mei!" Si mi-a spus o poveste intreaga cum i-a îmblanzit el pe toti porumbeii din lume cu nu stiu ce povesti si cum toti îl cunosc pe el, etc. Nu mai tzin minte exact tot ce mi-a spus, dar stiu ca de câte ori vedeam porumbeii zburând spuneam "uite porumbeii lui Bunicu"! Multzam inca odata, VPL.   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2008-07-28 00:33:55               ...Am uitat de vot. Deci vot. ...Mă gândeam... poate ai putea să faci )şi) un jurnal la rece... Amical! A.A.A   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2008-07-28 00:08:12               Tea, Asa e, la Iasi am fost mult mai calma, observatie justa! Cu cata generozitate rostesti "frumos"! Multzam mult! Eu sunt cea castigata (din prietenia noastra), pentru ca am ce invatza!!! Doar emotivitatea n-o sa mi-o pot schimba, in rest mai sunt sanse de ameliorare!!! Seara placuta (ai vazut? La Gina soarele apune dupa 9 seara!) VPL.   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2008-07-27 23:08:10               Esti mult mai calma la Iasi decat la Bucuresti! "Sacaiala" valaha , nervozitate levantina de care Iasul, se pare, a fost ferit sau (din nou, poate) priceperea iesenilor de a-si etala valorile, pricepere sau piosenie...nu sunt sigura! Frumos! Tea   Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2008-07-27 22:48:09               Radu, Multumesc pentru prezentza ta (neasteptata si onoranta!) Te citesc si eu, cu placere si, de ce sa mint? cu invidie!!! Cami, Pentru mine toate calatoriile sunt întoarceri: cand vin în Romania, "ma intorc", cand revin în Canada, iarasi "ma intorc". Asa ca e mai greu sa spui ca în partea-ntâia a fost ducerea si-n a doua întoarcerea, eu ma reîntorc continuu! Multzam mult pentru oprire si cuvinte. Ti-am citit impresiile din avion, n-am comentat pentru ca, dupa multe calatorii in avion vezi altfel zborul lor. Cele bune tuturor, VPL.   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2008-07-27 22:48:05               In prima parte, o radiografie a societăţii contemporane, de ce oare trebuie să fie atât de adevărat?? In a doua parte o întoarcere. Cel mai mult m-a impresionat, însă, cea de-a treia parte. 'Căci adevăratul loc al fiecăruia dintre noi se află peste graniţele fizice ale Terrei, acolo unde emoţiile, nostalgiile şi interacţiunile noastre cu natura şi cu oamenii locului ne pot încălzi, oferindu-ne liniştea spirituală şi pacea la care cu toţii aspirăm.' Drag, Cami   Postat de catre camelia silea la data de 2008-07-27 22:24:57               nostalgia jurnalelor de calatorie vot   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2008-07-27 22:14:40               Sigur, AAA, doar "comandasesi" continuarea, nu? :)))   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2008-07-27 21:43:04               Gina, Din nou reconfortanta prezentza ta de acolo, de pe "insula" ta (a ta?) de pe care traiesti si intzelegi revenirile, despartirile si apoi re-revenirile.... Of course, am modificat, aveai dreptate! Seara-noapte buna-cu inspiratie! VPL.   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2008-07-27 21:41:44               ...Un semn c-am trecut pe-aici.   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2008-07-27 21:38:46               am citit aceasta continuare - pagina de calatorie - si constat ca ai reusit sa pastrezi toate 'condimentele' in gramaj cuvenit... locul natal ramane 'intoarcerea' necesara - spatiul in care ne-am format si de care ne simtim legati indiferent de prezent - este evadarea atat de necesara interiorului si pe atat de necesara 'ochiului'... ideatic pana la 'zei' este acest sofer de taxi: “Nu m-ar deranja că, deşi am urmat o facultate, conduc un taxi ca să-mi câştig existenţa. Ceea ce mă descurajează este lipsa totală de perspective: sunt căsătorit şi am două gemene de şase luni. Cu salariul de profesor nu pot obţine credit pentru a-mi cumpara casa, de aceea conduc taxiul. Nu vreau să părăsesc ţara, ci să trăiesc aici şi să lupt contra corupţiei.' pauza: chestia - Popasul la librării - acel 'lali'- se poate inlocui cu: 'prin' sau 'in' librarii - (sic!) in incheiere ideea de 'acasa' ramane 'locul unde ne simtim oameni intre oameni'... gand bun de pe insula, regards, goia   Postat de catre nula nada la data de 2008-07-27 21:33:47	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE