PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Sumeţirea Text postat de gheorghe Sarbu Am stat de vorbă cu pomul, cu aerul, cu pământul, cu pasărea, cu vântul, cu ploaia ( … ) de ce, m-au întrebat, omul se sumeţeşte nemăsurat faţă de ceea ce poate fi? Iniţial, am răspuns: nimic. Ulterior, am răspuns că viul creşte, dar şi că se împuţinează, dar şi că măsura, arareori este întâmplătoare. Sigur ( … ) şi mi-au argumentat de ce lucrurile acestea în este se prezintă aşa, şi nu altfel. dragă Valeriu-Lucian Hetco, îţi spuneam în mail-ul anterior că nu vreau s-o implic pe Corina; şi aşa are probleme, până şi cu vânzătoarele din piaţă - pentru că este nevasta mea; eu/ crezul meu filosofic, după cum bine ştii, nu sunt luat/ luate drept deschidere, deoarece, reflect/ reflectă adevărul şi nu minciuna; ori, ieri, astăzi - pentru încă multă vreme şi mâine, minciuna reprezintă bunăstarea, ceea ce nu are nimic în comun cu logica, dar este direct proporţională cu ombilicul. Scuza, cum să fiu altfel, domnule, am nevastă, am copii, este subţire; în ultima vreme, nevestele introduc divorţul; în ultima vreme, copiii întorc spatele părinţilor; şi atunci? citeşte cu atenţie eseurile care sunt publicate tot în ultima vreme, şi vei observa că, în toate se vorbeşte despre ce excepţionali suntem noi, dar nimeni nu suflă o vorbă despre cât de machiavelici suntem noi, cât de coioţi, cât de broaşte ( … ) şi toate aceste minciuni, poleite cu alte minciuni, le lăsăm urmaşilor, gen carte de căpătâi; halal ! bravo ! ura ! … arta, ştiinţa, nici măcar nu fi-va nevoie să fie interzise; le scot erudiţii din sens, urmând magistrala preşului de la uşa de termopan, şi nu poteca în spirală a lemnului de nuc; aşez pe soclu, după cum se întrevede, caracterul strivit de tăcere ( … ) adică, pe cei care nu işi aleg drumul în viaţă din lumea ideilor comode, cum procedează cea mai mare parte dintre contemporani – sursăreii, după ordinul lor, virgulă; iaca, mi-am aruncat obida pe apa răspunsurilor acuitante, aşa că, nu-mi mai rămâne decât să mă hlizesc la neuroni şi să sughiţ. o zi doldora de împliniri, gheorghe ( ridic zăbrelele irişilor, numai cât să încapă peticele de cer, care se strecoară printre ramurile brazilor - ce acoperă intrarea grotei, în care Bunul Dumnezeu mi-a dat ideea de a amplasa modernul/ cochetul laborator alchimic ). să inscripţionez clipa: anul este 2005, luna este iulie, ziua este 26 ( … ) desferec atenţia făcută de Corina, cu prilejul zilei mele de naştere: un Budha în miniatură, strecurat cu delicateţe în rucsac, şi gândurile mă mută cu foarte mulţi ani în urmă, pe vremea când era o codană cu ochii verzi, neastâmpăraţi, şi vindicativ de întrebători. sunt la peste 999 m. faţă de nivelul mării; inspir, expir, în vreme ce îl mâingâi pe Stan – o cobra veritabilă de 12 luni, pe creştet, cu duioşie; nu ne-am mai văzut de 15 zile. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE