|
|
|
|
|
|
|
|
|
nu mai plâng când nu râd |
|
|
Text
postat de
Tania Ramon |
|
|
râsetul mieilor îmi pare o praștie
ce face ecoul albastru în zări
prin lutul cu vârful de iarbă și așchie
nu râde, doar somnul ce n-are urmări
alungă senzații-nvechite, bătrâne
el, coșmarul cu spaima din muguri
își hrănește tinerețea-n pășune
nu plânge, primăveri ce n-au guri
n-ai să vezi, rădăcini fără lut sunt
doar inimi lipsite de crez, mă așez
lângă junghiul din cerul cărunt
nu mai plâng când nu râd, doar sortez
în scrisori despre viață, vorbele-n vânt.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
parere sustinuta corect
n-a fost preocupare nici pentru rima nici pentru numarat silabe, pur si simplu n-a fost sa fie.
Data viitoare.
tAnia |
|
|
|
Postat
de catre
Tania Ramon la data de
2008-05-12 18:52:05 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
sunt mai multe erori in prozodie aici, de exemplu metrica nu pare a respecta nici o regula: 13/11/13/11 prima strofa, apoi 12/10/11/9, etc, ritmul e aproape absent, apoi rimele: muguri nu rimeaza cu guri oricata bunavointa as avea; dar as trece peste toate astea daca as fi inteles macar o iota din tot delirul asta cu accente comice pe alocuri '' mă așez lângă junghiul din cerul cărunt'', ''nu mai plâng când nu râd'', ''râsetul mieilor îmi pare o praștie''
nu trag nici o concluzie, ai tras-o tu in ultimul vers, se pare, intr-un moment de luciditate |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2008-05-11 23:10:52 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23972 |
|
|
Comentarii:
120095 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|