|
|
|
|
|
|
|
|
|
Timp neconcludent (2 ) |
|
|
Text
postat de
Tania Ramon |
|
|
Când nu mai știu ce sunt, atunci dau să m-așez
La nai, la fel ca cerșetorul de sunete, visez
La simfonia lunii cu fluxuri și refluxuri
Și-mi e de-ajuns să știu că viața mea de luxuri
Își schimbă gândul rece, întins ca și o coardă,
În harpa răsturnată de brațul strâns pe bardă
De-mi trebuiesc mătănii s-o acordez de cer
Și-n clipa de armonie să-mi fie mesager.
E calea mult prea lungă să pot cânta pe viu...
La hanul plin cu vise plătesc, sunt mușteriu!
Nici rostul meu nu e izvorul ce așteaptă
Să fie simfonie de la prima șoaptă.
Când nu mai știu de sunt, atunci e prea târziu.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Sade nu ma stiu la capcane dar multumesc pentru vot.
O seara buna, muncita poate la un nou capitol din Cartea Viselor.
Tatiana |
|
|
|
Postat
de catre
Tania Ramon la data de
2008-05-04 00:12:35 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
În capcanele mele pentru vise a căzut o poetă...mă bucur! |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2008-05-03 21:16:50 |
|
|