PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Câteva răspunsuri Text postat de Emanuel Cristescu Într-un recent text, care a fost şters de către autorul său, Ionuţ Caragea, mi se cerea să reduc nivelul lui ecsintescu. Niciodată nu am dat curs niciunui tip de şantaj şi nu voi da nici acum. Textul lui Ionut Caragea a dat posibilitate unor membri să se manifeste prin diverse comentarii. Acelor comentarii şi textului le răspunsesem însă, odată cu dispariţia textului, au dispărut şi răspunsurile mele. Repostez aceste răspunsuri cu regretul că poate unele vor părea rupte din context. Ionut Caragea Dacă aş da curs solicitării tale mâine va trebui să dau curs altor solicitări de acest gen, poimâine altora şi aşa mai departe. De ce veniţi voi cu „acumulări” de pe alte site-uri ori din alte medii ori din afara site-ului şi vreţi să le soluţionaţi pe Europeea? Acum vreo două sute de ani când eu eram tânăr, la examenul pentru permisul de conducere se urmărea şi „toleranţa respectiv intoleranţa la frustrare” Şi ştii de ce? Ca să se evite situaţii de tipul epitafului: „Aici zace X, care a avut prioritate”. Nu ştiu cum se mai desfăşoară acum examenul pentru obţinerea permisului de conducere auto însă eu fac apel la toţi membrii Europeea de a fi exigenţi cu textele, de a le comenta, chiar acid, însă de a ne cultiva cu toţii exerciţiul de toleranţă. Poate vom institui cândva un moment zero al coexistenţei pe site-ul Europeea, moment de la care să fim nemiloşi cu aceia care vor încălca regulamentul însă a încerca eu acum să fac „dreptate” ar însemna să mă supraestimez, să investighez din urmă şi să-mi asum nişte prerogative pe care nu le am. Solicitarea ta nu este convingătoare în contextul actual. Stan Păpuşă Observaţie în mare corectă. Luaţi atitudine. Comentaţi-ii comentariile. Convingeţi-l că greşeşte. Rotaru Alexandra. Dacă spui tu. Ddm S-a lămurit demult. Ecsintescu şi-a postat nr de telefon şi numele real Traian Voicu pe site. Câţiva membrii l-au şi cunoscut. Şi eu am vorbit cu el „face to face”, in prezenta unei doamne cu care a venit de fiecare dată şi să ştii că în niciuna dintre discuţii nu a fost vulgar. În rest îl ai la dispoziţie. Dar să nu vii apoi şi să te văicăreşti. Pe mine chiar mă necăjeşte că mulţi dintre membrii europeea i-au luat frica. Corneliu Traian Atanasiu. Eşti în nota obişnuită. Când te referi la ecomaculatură foloseşti parantezele pătrate, nu-i aşa? Dacă da, explică. Cristian Vasiliu, Mulţumesc. Gestul tău este onorant. Nu trebuie să te demobilizezi. Eu spuneam unora: este posibil să distrugeţi site-ul. Însă nu veţi putea distruge spiritul. Chiar dacă veţi trece cu tancul peste Europeea şi echipamentele ei, atâta timp cât voi fi viu, de a doua zi voi trece la reconstruirea lui. Şi încercările de a mă denigra, demobiliza ori destructura site-ul trezesc în mine energii şi mai mari, ambiţii şi mai puternice. Aşa că fii tu tolerant la agresivitatea cu care ai fost tratat. Liviu Bordaş, Crezi că va fi înţeles ceva? Sabina Datcu Ce bine ar fi fost. Din păcate nu primăvara este vinovatul! Kosta Vianu, „Am fost primul care am clamat aici relatia absolut nefireasca dintre Emanuel Cristescu si Extinctescu, in repetate randuri, cu argumente de bun simt.” In ce consta „relatia nefireasca” dintre Emanuel Cristescu si „Extintescu” ? În faptul că-i recunosc talentul? În faptul că i-am redus nivelul, în faptul că nu sunt de acord cu fundătura în care scrie? În faptul că este capabil să susţină o polemică, detaşat, inteligent şi fără ranchiună ? În faptul că i-am dat ultimatum în ceea ce priveşte limbajul textelor pe care le va publica pe Europeea? În faptul că mă acuză că i-am maltratat textele? În faptul că l-am admonestat de nenumărate ori? În faptul că deşi el scrie într-o direcţie în care crede, direcţie în care eu, am spus-o de nenumărate ori, nu cred însă direcţie pe care mulţi o consideră „trendy” şi o premiază, el totuşi găseşte forţa ca pe Europeea să nu mai scrie vulgar? Să fim serioşi domnule Kosta. Nu am nici o relaţie nefirească. Nici pe site nici în afară. Poate doar în închipuirea domniei voastre. Ori dacă prin nefiresc s-ar înţelege ceea ce domnia voastră nu poate înţelege. V-am dat un amplu răspuns pornind de la un text al domniei voastre. Adică v-am tratat cu seriozitate. Mă aşteptam la argumente, la susţinerea unui punct de vedere în conformitate cu premizele, favorabile domniei voastre (spuneaţi: „Am, încă odată vă spun, probitatea profesională certă de a înţelege ce se ascunde în spatele oricărui text, literar sau nu, credeţi-mă” pe care le-aţi invocat. Nu aţi răspuns. Nu aţi demonstrat nimic. Ori poate nu veţi fi citit textul. Sau nu veţi fi înţeles ce probleme v-am ridicat. Nici măcar nu l-aţi contrazis. Aţi postat o extrem de subţire parabolă „Maestrul de lemn” care, la nivelul de aşteptare pe care aţi reuşit să mi-l induceţi s-a dovedit, a fi o biată mărgică, şi aceea cum v-am mai spus, de plastic. O aglutinare de acuze şi insulte. Atât. „N-am obtinut decat ocari de la ambii.” Ori nu aveţi proprietatea termenilor ori sunteţi rău intenţionat. Care sunt ocările pe care le-aţi primit de la mine? „Asadar, ce e impotriva naturii cu greu se va putea indrepta. cei doi au o relatie speciala, care frizeaza altceva decat o legatura normala.” Este jenant ce aţi scris mai sus Kosta Vianu. Domnia voastră nu poate concepe că eu nu am altă motivaţie pe acest site decât una de natură culturală, literară şi ştiinţifică. Ce fantasme aveţi în minte? De ce încercaţi să maculaţi un om care vă găzduieşte pe propriul lui site şi care v-a tratat şi continuă încă să vă trateze ca pe un om corect şi capabil să poarte un dialog? Ori va fi fiind adevărată zicerea „hoţului de hoţ îi este frică” ? „Am cerut insistent maestrului sa risipeasca acest mister dar m-a luat "la misto" in cel mai golanesc stil cu putinta.” Misterul nu poate fi decât în imaginaţia domniei voastre. Din delicateţe şi din respect pentru mine nu calific această imaginaţie. „Mişto”, „golănesc” !!! Este ultima oară când mai răspund unui text cu un astfel de limbaj. „Eu unul am renuntat sa-i mai tulbur.” Corect. Se vede cu ochiul liber: comentariile domniei voastre de la acest topic nu tulbură nimic. „Fie-le relatia usoara.” Jenant. Absolut jenant. „Gasca e mai mare si natura legaturilor dintre membri nu e usor de descalcit. Asa ca...te lupti cu inertia si cu morile de vant.cu respect, K” „gaşca” Acesta este limbajul în care se exprimă Kosta Vianu? Pe această bază doreşte respectul şi consideraţia mea? Unde vede domnia voastră „gaşcă”? În limitele timpului, ale ştiinţei şi puterilor mele am încercat şi încerc să menţin un echilibru pe site, să fac să fie respectate regulile de postare fără să am nici un fel de parti-pris? Poate voi fi greşit de multe ori. Eu sunt unul, membrii sunt mulţi. Care mai de care mai cu personalitate, mai inteligent, mai deştept şi mai cu nemulţumiri. Aş fi mulţumit să fi fost ajutat în demersul meu. Unii chiar o fac. Voluntar şi dezinteresat. Sunt oameni care au aderat liber şi voluntar la proiectul europeea. Şi nu sunt o „gaşcă” De ce nu puteţi percepe complementaritatea? De ce nu acceptaţi şi alte opinii decât ale domniei voastre. Lumea este diversă. Şi frumuseţea ei tocmai în această diversitate constă. Domnia voastră? Spuneţi pe un ton şi într-un limbaj inacceptabile: „Vasiliule, Daca cineva te-ar face "frustrat" iar tu ai sti ca nu e asa, daca ti-ar spune ca scrii texte fara valoare literara, iar tu ai sti ca nu este asa, daca ti-ar spune ca produci 'margele de plastic" referindu-se la textele tale, (astea toate ca reactie la incercarea de a-l disciplina pe prietenul tau extinctescu)ai lua toate astea drept ocari, sau nu? OCARA ESTE O EXPRESIE JIGNITOARE SI IGNOBILA, IAR EU ASA CONSIDER REACTIA LUI EMANUEL CRISTESCU. Esti treaz? De ce ma faci mincinos, slugoiule? Ma scarbesti, gestul tau te introduce automat in gasca extinctescu et company. Pacat de indarjirea dumitale, ar fi putut servi unui scop mai nobil.K” Aveţi o percepţie ciudată asupra „frustrării”. Eu plusez şi vă spun nici un om de pe planeta Pământ nu a fost şi nu este scutit de acest „sentiment”. Pentru că „frustrarea” este un sentiment uman şi reprezintă un fenomen complex de nemulţumire interioară generată de discrepanţa dintre un anumit nivel de aşteptări ale „eului” la un moment dat şi realitatea concretă a unui „răspuns” provenit din partea cuiva ori din partea mediului în care „eul” există ori evoluează. De ce vă simţiţi ofensat că v-am decelat starea de frustrare? V-am şi demonstrat-o. Spuneţi „Iarăşi, nu înţeleg prin care minune texte de o reală valoare artistică n-au fost demne de minimul dvs. interes, în vreme ce clamaţi cu ardoare talentul băutorului de votcă.” Aceasta este o stare de frustrare. Adică sunteţi nemulţumit că am apreciat un text în defavoarea altora. Însă nu trebuie să faceţi din aceasta o dramă. Nu o priviţi ca pe ceva pejorativ, condamnabil. Este, cum vă spuneam, un sentiment, firesc, uman, normal. Depinde de domnia voastră să valorificaţi starea de frustrare. Datorită stării de frustrare s-au creat mari opere, s-au făcut mari invenţii, etc. Atât că pentru unii, din păcate mulţi, chiar foarte mulţi frustrarea „sublimează” în agresivitate şi sau poate în „complexe”, (există şi teorii care spun că mai întâi apar complexele şi apoi frustrarea) Pentru alţii frustrarea, „sublimează”, prin intermediul talentului, în opere, în creaţii, în valori. Luceafărul lui Eminescu s-a născut printre altele din frustrarea geniului în raport cu teluricul pragmatic al comportamentului de tip Cătălin şi Cătălina. Şi câte opere celebre nu-şi vor fi avut originea în starea de frustrare generată de inaccesibilitatea la anumite zone, persoane iubite, aspiraţii, etc. Eu însumi am fost frustrat de lipsa de răspuns la textul pe care vi l-am adresat explicit. De asemenea sunt frustrat de reproşurile şi acuzele pe care fără să le argumentaţi mi le aduceţi. Cu toate acestea găsesc resursele să vă tratez civilizat să vă dau un răspuns argumentat, să nu vă insult, etc. Şi ştiţi de ce? Mai întâi din respect. Atât faţă de mine cât şi faţă de domnia voastră. Apoi din prudenţă. Când scrii, pentru cine ştie să citească, te descrii. Nu v-a spus nimeni, (sau eu, cel puţin, nu v-am spus) că scrieţi texte fără valoare. Referindu-mă la textul slăbuţ, chiar foarte slăbuţ, în opinia mea „Maestrul de lemn” v-am spus şi pot să argumentez că asemenea „rezultatului” găinii din poveste şi efortul domniei voastre s-a materializat într-o … „mărgică”. Şi aceea de plastic. Este părerea mea. Dacă domnia voastră crede în acest text ar trebui să nu vă pese de părerea mea. Însă, din păcate nici dumneavoastră nu credeţi în acel text. De aceea subconştientul dumneavoastră a făcut o extrapolare „text” „texte”. Şi acest fapt reprezintă deja un complex. Generator de agresivitate şi interpretare malformantă a normalităţii. Acesta este mecanismul prin care dialogul civilizat şi argumentat pe care vi l-am propus, capătă în imaginaţia domniei voastre proporţiile unor „ocări”. De ce nu vă respectaţi ? De ce daţi frâu liber instinctelor? De ce dintre multitudinea de reacţii posibile la „frustrare” dumneavoastră le alegeţi tocmai pe acelea care evidenţiază agresivitatea, stările conflictuale, suferinţa, reacţiile comportamentale de acuzator public, etc.? Puteaţi răspunde argumentat la problemele pe care vi le-am pus sau puteaţi ignora cu detaşare textul meu. Aţi ales cea mai nefericită postură. Aceea de a insulta şi de a vă expune lecturii publice. Şi credeţi-mă ceea ce v-am spus este minimum care se poate spune. Aşadar, reiterez propunerea mea, nu numai pentru domnia voastră. Nu mai operaţi cu prezumţii, şi mai ales cu prezumţia de vinovăţie, nu mai atribuiţi altora, sau măcar nu-mi mai atribuiţi mie intenţii ascunse, gânduri urâte, intenţii subversive, etc. Porniţi cu ideea că Europeea este un spaţiu pus cu sinceritate la dispoziţia valorilor creaţiilor, acceptaţi complementaritatea, acceptaţi că se poate coexista, ignoraţi cu seninătate eventualele ofense şi nu uitaţi, scrieţi cu ambiţia ca tot ceea ce scrieţi să fie, cel puţin ca aspiraţie, de top. Chiar dacă nu va fi aşa. Nichita Stănescu parcă, spunea: cuvântul cheamă realitatea. Dacă ne dorim o realitate frumoasă atunci să folosim cuvinte frumoase. Pentru că binele şi frumosul sunt în noi. Parul este atributul cavernelor. Pe un site literar dialogul, onestitatea, polemica decentă, lipsa dedesubturilor, sinceritatea scriiturii, ambiţia de a scrie bine, cel mai bine dacă se poate, trebuie ori ar trebui să fie valori împărtăşite de cât mai mulţi. Şi nu uitaţi citiţi şi comentaţi pentru a fi citiţi şi comentaţi. Şi, cel mai important, zâmbiţi. Veţi avea poate şansa să vi se zâmbească. PS. Între 6 şi 11 aprilie voi fi la Sofia la un congres. Nu ştiu cât voi putea accesa site-ul. Sper să nu iasă iarăşi vreun război. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Felicitări. Şi pînă acum răspundeaţi ca nuca în perete, dar acum aţi reuşti să demolaţi şi peretele. Ce rost are să daţi răspunsuri unor intervenţii pe care nu le mai poate vedea nimeni? Corneliu Traian Atanasiu. Eşti în nota obişnuită. Când te referi la ecomaculatură foloseşti parantezele pătrate, nu-i aşa? Dacă da, explică. Sincer, nu înţeleg care-i simbolisitca parantezelor pătrate (deşi, fie vorba-ntre noi, eu aminteam acolo cu totul altceva). Din moment ce nu le-am folosit nu vă pot da decît un exemplu de ecomaculatură aflat în proximitate: textul de deaspura, lung cît o zi de post, balonat ca chewing-gum-ul unui adolescent plictisit, afectat, buhăit, herniind ca un abdomen sleit de lăcomie, zaharisit pînă la ramoleală... şi, pe deasupra, ca apa de ploaie devenită viitură tulbure şi plină de mîl şi bolovani. Însă primejdioasă cînd nu mai are nicio matcă. Explicaţiile, doar cînd o să mă puneţi să dau o declaraţie. Nu mai e mult, nu?   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2008-04-04 15:33:40               Kosta Vianu, Faptele sunt fapte iar perceperea şi interpretarea faptelor este personală, subiectivă şi adesea foarte departe de realitate. De exemplu eu văd într-un text elogiu Kosta Vianu blasfemie. Eu accept că poate exista şi o astfel de viziune, Kosta Vianu sub nici o formă nu poate accepta şi viziunea mea. Eu argumentez. El îmi spune să-l cred. Un alt exemplu. Eu scriu: „Aşteptam argumente pe text, aşteptam să ne surprinzi plăcut cu un text critic demn de referinţele la care făceai trimitere. Din păcate ne-ai oferit o mărgică. Şi nici măcar una de lemn. "E dă plastic bre!!" cum ar zice un conaţional.” Kosta Vianu zice că l-am făcut ţigan!!! Mai vede cineva o astfel de posibilă, fie şi tangenţială, interpretare a paragrafului de mai sus? (În altă ordine de idei a fi ţigan nu-i o ruşine. Pe unii ţigani chiar îi admir, pe alţii îi ajut, pe alţii îi ignor) Iată aşadar cum apare şi se dezvoltă criza comunicării. Care, atunci când se operează cu idei preconcepute, cu prezumţia de vinovăţie, nedetaşat, cu patimă, se accentuează şi în loc de punţi de comunicare creează, în fapt, bariere. Să auzim de bine.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2008-04-04 13:13:50               Dincolo de orice argument, raman faptele, ale lui si ale dumitale. Si cuvintele. Despre care, asa de frumos spui ca evoca realitatea. Realitatea este ca dumneata ai alaturat persoana mea de asa-zisi "conationali", adica tigani, adica ti-ai permis, la modul voalat sa ma faci tzigan. Asta pentru ca m-am luat de extinctescu. Si vad ca nu-ti pute nimic in toata chestia asta. Si continui sa vorbesti despre frustrarea mea ca un fel de psihiatru. Te sigur, domnule, ca sunt zdravan la cap, credincios si moral. Nu inteleg de ce un text in care este batjocorita Sfanta Fecioara, asemuita cu curvele de pe centura, iti trezeste atata entuziasm literar. Si iarasi nu ti se pare nimic anormal. In schimb, eu iti par frustrat, adica stapanit de sentimentele unor nemultumiri atat de acute incat ar fi gata sa dea in nebunie. Putin a lipsit sa ma faci nebun. Cu justitia m-ai amenintat deja.Si toate astea pentru ca am indraznit sa ma iau de extinctescu. Pe care il tolerezi in continuare. Si totul ti se pare normal, extrem de firesc, in ordinea naturala a lucrurilor. Daca asa gandesti dumneata, domnule, eu unul te rog sa nu ma mai bagi in seama. Promit ca eu voi respecta partea mea din acest contract pe care ti-l propun si nu iti voi mai raspunde. Daca nu ma mai vrei deloc pe aici, n-ai decat sa ma suni si dispar in neant ca si cand n-as fi fost. Eu de fapt incercasem sa-i risipesc lui Caragea nedumeririle lui firesti legate de josnicia atacurilor lui extinctescu si de faptul ca aceluia i se permite in continuare s-o faca. Nu ma adresasem dumitale, am priceput cat de tare te irita cei ce se iau de extinctescu. Asadar, de aici inainte, nici un cuvant direct adresat dumitale, ca sa imi pot pastra nealterata bruma de respect pe care ti-o mai port. K   Postat de catre sters sters la data de 2008-04-04 12:11:56	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE