PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Reflecţii despre puşcărie (I) Text postat de Corneliu Traian Atanasiu Şi cuvintele şi conceptele noastre sînt (sau măcar ar trebui să fie) suficient de plastice, să aibă posibillitatea de a evolua, uneori de-a dreptul imprevizibil. Rigiditatea în vorbire şi gîndire este cel mai adesea rodul închiderii într-un limbaj în care totul este predefinit. În care cuvintele au doar un singur sens, de obicei cel prescris de o mentalitate pătimaşă, grevată unei ideologii care manipulează lesne comoditatea prostiei. Prostul se lasă doar racolat de semnificaţia mai curînd imperativă a unor cuvinte care arată cu degetul, de conotaţiile lor emoţionale care-l solidarizează instinctiv cu impulsivitatea decerebrată a maselor (care ies şi se adună cum se ştie în stradă). Cine gîndeşte, nu se grăbeşte însă şi nu e pradă impulsurilor de moment, care împroaşcă doar cuvinte proiectil. A cugeta cere totdeauna un mic recul, o retragere din vîltoarea evenimentelor. Capacitatea de a resimţi în solitudine bogăţia experienţei acumulată în limbă, precum şi înţelepciunea ei potenţială. Cuvîntul puşcărie este pentru cei ce nu gîndesc un pic opac, nu poţi vedea dincolo de sensul pe care îl recunoşti în sinonimia cu închisoare, temniţă, ocnă, penitenciar. Dacă ai o minimă deschidere spre transparenţa cuvintelor, simţi instantaneu că închisoarea e din familia lui a închide, iar ocna e o metaforă rămasă din vremea cînd pedeapsa era ispăşită tăind la sare. Temniţa este evident un slavonism şi chiar şi sonorităţile lui (poate şi asocierile cu temniţă grea) te duc, fără să vrei, cu gîndul la severitatea pedepsei în lanţuri, între ziduri groase, reci şi igrasioase, în beciuri întunecate, în spatele unor fortificaţii şi uşi ghintuite. În penitenciar este destul de limpede surprinsă penitenţa, pedeapsa, condamnarea. Cine scrutează puşcăria astfel, simte că există aici o derivare, puşcărie provine din puşcă. Mai departe însă este greu să întrevezi cum de s-a ajuns la acest nou şi ciudat înţeles. Şi nici nu poţi înţelege dacă nu ştii istoria reală a cuvîntului. La vremea cînd a apărut acest sens nou al cuvîntului, puşcă era sinonim cu tun şi puşcăria era numele unei clădiri unde se păstra pulberea, praful de puşcă pentru artilerie. Circulînd în zonă, de o posibilă origine maghiară, poloneză, rusă, puşca pare să aibă fonetic o detentă explozivă şi verbul nostru, mai curînd termen tehnic în minerit, a puşca înseamnă a provoca o explozie. Tun, de origine latină, are şi el această alură sonoră, derivînd din tonus, tonare care a dat şi tunet (în consecinţă a dormi tun trebuie înţeles mai curînd în sensul că tun înseamnă aici că somnul este viguros, plin de tonus, tonic). Iar acum vine întîmplarea care a avut rolul de lansa noul sens al cuvîntului. Un domnitor, nu mai ştiu care, am citit asta într-o revistă dintr-o sală de aşteptare, a dat ucaz ca pulberăria să fie transformată în închisoare. Din acel moment, acea clădire, numită puşcărie, a declanşat, prin metonimie sau sinecdocă, noua carieră a cuvîntului şi se pare doar în limba română. Pentru cei ce nu cunosc evenimentul, poate funcţiona lesne şi o etimologie închipuită: puşcăria este un loc de detenţie unde cei încarceraţi sînt păziţi de gardieni înarmaţi cu puşti. (va urma) Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23946 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE