PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
NERVI DE PRIMĂVARĂ - cu mici îmbunătăţiri Text postat de Corneliu Traian Atanasiu Cu concursul lunii martie, ROMANIAN KUKAI împlineşte un an de cînd organizează lună de lună concursuri de haiku. Pe parcursul întregului an au participat 77 de concurenţi, cu o medie de 31 pe lună. O parte dintre ei şi dintre cei care s-au dovedit cei mai buni în cele douăsprezece etape sînt şi foşti (poate şi actuali) membri ai europeei: Maria Tirenescu, Magdalena Dale, Dan Norea, Simona Dobrescu, Elia David, Flueraşu Petre, Iconar Doru Emanuel, Ivăşcan Horia, Lăcătuş Daniel, Pop Anghel, Şerban Marinela, Ştefan Dana, Trif Monica (cu scuze dacă nu i-am enumerat chiar pe toţi). Concursul este însă numai cheagul unei activităţi mult mai ample care se desfăşoară acum pe o constelaţie de site-uri, toate grupate în jurul site-ului mamă, pomenit mai sus şi încearcă să constituie o comunitate a iubitorilor de poezie niponă, asigurîndu-le o bază de date consistentă online. Cei care sînt curioşi să vadă cum se poate face acest lucru fără nici o cheltuială financiară, dar cu multă bunăvoinţă, îndrăzneală, inventivitate şi competenţă managerială pot vizita site-urile aflate la următoarele adrese: CONSTELAŢIA ROMANIAN KUKAI http://romaniankukai.blogspot.com/ http://variantaenglezeasca.blogspot.com/ http://catanasiu.blogspot.com/ http://primavaratirzie.blogspot.com/ http://atanasiu.blogspot.com/ http://birindinbalada.blogspot.com/ http://rkantologia2007.blogspot.com/ http://rkaniversare.blogspot.com/ http://groups.yahoo.com/group/romanianhaiku/ http://laportita.myforum.ro/ Mai jos, găsiţi un mic comentariu al cîtorva dintre poemele premiate la ultimul concurs. * Fiind la rînd să aleagă tema pentru luna martie, Maria mi-a comunicat pe un ton vădit guturăit: astenie de primăvară. Am schimbat un pic propunerea, dînd stării morbide un ton puţin mai liric, în nervi de primăvară, gîndindu-mă că participanţii îşi vor aminti lesne de Bacovia. Sugestia putea fi percepută în sensul resimţirii nevrozei caracteristice incapacităţii de adaptare a organismelor debilitate de îndelunga hibernare la un anotimp capricios şi plin de nerv, dar şi în acela al fragilităţii, al şovăielii vremii în schimbarea ei indecisă, cu reîntoarceri revanşarde ale puseelor iernatice. Se pare că tema a descurajat pe unii, iar pe alţii i-a cam debusolat. Cu toate acestea au fost destui care au primit-o ca pe o provocare şi au găsit soluţii pline de ingeniozitate. Preferatul meu este poemul lui Dumitru Radu: Anticariat – printre cărţi în vitrină flori de liliac Simplitatea formulării, felul în care ea reuşeşte să estompeze vorbele pentru a ne focaliza privirea pe cele două imagini arată stăpînirea unei tehnici impecabile. Autorul este şi el doar un anonim trecător, privitor întîmplător al acelei vitrine. Imaginile în sine ne stîrnesc capacitatea de a medita, odată cu el, asupra a ceea ce vedem şi de a resimţi diferenţele dintre materia inertă, prăfuită a cărţilor şi culoarea vie, parfumată a florilor de liliac. Împătimitul cărţilor, ca şi vînzătorul, este pe moment descumpănit, sedus de năvalnicul avînt primăvăratic surdinizat în buchetul de flori delicate, dar pline de o insinuantă seducţie. Vali Iancu ştie să surpindă tocmai acel fior ambiguu care acţionează simultan în om şi-n mugur. Cuvîntul iar, asociat cu neaşteptatul tresăririi, este cel care, centrat pe surpriza repetiţiei, ne lasă să oscilăm între speranţă şi nevroză, între zvîcnire vitală şi palpitaţie maladivă: Iar primăvară - Aceeaşi tresărire în om şi-n mugur. Şi (altfel doar o simplă juxtapunere) ascunde abil o diferenţă funciară, tresărirea, deşi aceeaşi, este divergent şi decisiv nuanţată în om şi-n mugur. Loredana-Florentina Dănilă şi Henriette Berge notează empatic soarta vitregă a celor fără de cuvinte. Florinel vede firul de iarbă fraged şi fără apărare strivit de talpa plugarului: Fără vreo vină Sub talpa plugarului – Firul de iarbă Este aici o crudă fatalitate, căci talpa grea şi hotărîtă a plugarului, pornit să-şi are ogorul n-are cum să ia seama la firul de iarbă. În plan secund însă, gîndul ne duce la solidaritatea tuturor fiinţelor, la fel de fragile, călcate de zilnic de şenila iureşului economic. Cu o nuanţă evidentă de senryu, poemul Henriettei, prin personificarea vrăbiuţei, face ca universul uman să poată omologa deconcertarea şi zăpăceala păsării cu neliniştea celui ce nu se mai simte acasă în această lume. După iarna grea vrăbiuţa nervoasă - unde e cuibul? Într-adevăr, unde mai este cuibul nostru? Cu fiecare an şi primăvară, trăim tot mai neajutoraţi într-o lume tot mai străină, de nerecunoscut. Pe aceeaşi linie, Florică Dan resimte aceeaşi incompatibilitate: Martie în zori, În capcana oraşului, Cais înflorit. Surpriza trezirii revelatorii în capcana oraşului. Cînd îţi dezmărgineşti spiritul pe măsura firii şi privirea-ţi cade asupra caisului înflorit miraculos, resimţi brusc şi capcana în care te afli laolaltă cu el. În fine, Doina Bogdan Wurm resimte nevroza şi nervozitatea firii ca pe o tensiune, printr-o reală şi acută insomnie. Starea de reverie, evident influenţată de revenirea primăverii, nu este decît un cumul, un amestec incert de anotimpuri, o aşteptare rămasă nostalgic într-un august tîrziu cu stele căzătoare ca lacrimi incerte – de întristare sau de recunoştinţă? Nesomnul nopţii - Din bolta de viţă cad Stele sau lacrimi? Sînt picături siderale alcoolizate de primăverile ce se tot adună, de vremea ce se tot duce. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23946 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE