|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Veronica Pavel |
|
|
Muzica și teatrul au în comun faptul că arta autorului ajunge la spectator indirect, adică prin intermediul unui interpret, muzician sau, respectiv, actor. Până aici cele două forme de artă, teatrală și muzicală, se aseamănă.
Și totuși muzica orchestrală, corală, sau de cameră se deosebesc fundamental de teatru, în ciuda faptului cå ambele forme de artă sunt rezultatul muncii unui grup de oameni sub conducerea unui dirijor sau, respectiv, regizor: în teatru, personajele își spun fiecare rolul, ele fiind pe rând soliste. Armonia jocului actorilor este secvențială, nu simultană ca în muzică. Teatrul este scris la o voce, consonanța replicilor petrecându-se în timp.
Dimpotrivă, muzica este scrisă pentru a fi interpretată simultan de mai multe instrumente sau voci. Unitatea interpreților trebuie să fie perfectă, caz în care ia naștere o dublă armonie: cea a compoziției proprizise și cea a interpretării. Cel mai evident exemplu al acestei duble armonii se întâlnește în muzica corală. De altfel, mi se pare extrem de nobil să cânți într-un cor, deși nu multă lume e de acord cu mine. Acceptarea cu umilință a fi o picătură identică altora într-un ocean de note muzicale este un simbol de modestie, zic eu.
Pe vremea când luam lecții de armonie trebuia să construiesc eu însămi corale pe patru voci, aplicând regulile armoniei clasice. Acordurile disonante, corespunzătoare situațiilor conflictuale ale vieții reale, spre deosebire de cele consonante, stabile și armonioase, cereau o rezolvare obligatorie a disonanței. Extinzând regulile armoniei la viața reală, m-am întrebat dacă n-ar fi ințelept ca să se aplice și vieții o regulă de rezolvare a conflictelor.
Din proprie experiență am constatat că armonia muzicală are potențialul de a contribui la armonia sociala. Lumea competitivă a societăților avansate creează situații conflictuale care pot fi, dacă nu rezolvate, măcar suportate mai ușor ascultând muzică fie corală, de cameră, sau concerte pentru mai multe instrumente soliste, ca de pildă cel pentru două viori de Bach sau pentru două piane de Mozart. Mi-aduc aminte că, în momentele grele de la începutul vieții mele în Canada, ascultam sonatele pentru două piane sau două viori de Mozart. Ele îmi dădeau sensul vital de pace și apropiere opus celui de competiție, adversitate și violență induse în mine de societatea din jur. Iar când ascultam Swingle-Singers interpretând Bach, consonanțele muzicii, simultane în acorduri sau secvențiale în contrapunct, îmi limpezeau disonanțele vieții.
În încheiere, dacă am compara muzica cu teatrul, desi teatrul este un transmițător universal de mesaje, muzica este, după părerea mea, arta de la care învățăm în cel mai înalt grad generozitatea și întelegerea reciprocă, indiferent de genul muzicii ascultate: clasică, populară sau de jazz. Ne rămâne numai să ne plecăm urechea la armoniile ei și să-i îndemnăm si pe cei din jur să o facă, sperând mereu într-o lume mai bună.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Da, Gina, "confundam" muzica cu starea de rugaciune, chiar asta am vrut sa spun. Doar ca rugaciunea presupune religii diferite si cuvinte in limbi diferite, in timp ce muzica, prin universalitatea ei de scriere si citire devine universala , eliminând diferentzele, surse de conflicte...
Foarte multumesc pentru oprire si semn.
Te admir!
Vero |
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2008-02-27 22:17:58 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
muzica este, după părerea mea, arta de la care învățăm în cel mai înalt grad generozitatea și întelegerea reciprocă, indiferent de genul muzicii ascultate: clasică, populară sau de jazz. Ne rămâne numai să ne plecăm urechea la armoniile ei și să-i îndemnăm si pe cei din jur să o facă, sperând mereu într-o lume mai bună.
ideologie cu sens de clipa...evadati vietii intampinam muzica ori o 'confundam' cu starea de rugaciune...o implinire prin care constient mai adaugam pozitiv un nivel pe axa - + / diagrama in care umanul reverbereaza/ insa nu poate aduce existenta la o medie echilibrata...necesar iesim din rutina atunci cand sinele este dependent si de altfel de trairi...le asimilam si constienti revenim normalului 'impus or' cu aduceri aminte'...spun,
regards,
goia
|
|
|
|
Postat
de catre
nula nada la data de
2008-02-27 21:45:23 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Multumesc, Elena, pentru trecere si apreciere. In Canada trebuie venit in februarie, ca acuma, sa simti si tu o iarna veritabila, cu minus 25 de grade si 15 cm de zapada! Altfel, daca vii vara, cand totul e inflorit, nu mai are nici un haz!:))))
Vero |
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2008-02-27 16:32:43 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Veronica, s-ar putea sa ne vedem, anul acesta, in Canada:). vom avea ocazia sa punem in practica frumusetea artei muzicale si nu numai. un vot, stele nu mai sunt:)
maimuta de matase:) |
|
|
|
Postat
de catre
ambigua departare la data de
2008-02-27 12:34:25 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Lory,
Prezentza si semnul tau ma onoreaza! Bine aleasa muzica, Vivaldi e absolut nemuritor!
Tea,
Evident, ai perfecta dreptate, legile muzicii nu se pot aplica la societate! Da' uite, am facut si eu o metafora, extinzand zona "temei cu variatiuni"....Sigur, armonia "impusa" are efect invers la societate, ce, nu stim noi asta?
Merci, Tea, ma bucur ca ti-a placut si iti multumesc pentru semn.
Pretuire voua,
Vero
|
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2008-02-26 23:24:58 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Vero, "regula" aia de rezolvare a "conflictelor" este perfecta in muzica, poate chiar si in celelalte arte, aplicarea acesteia, insa , ansamblului social e o aberatie...."armonia" elaborata, conceputa si mai ales impusa are efect invers.
Asta asa de dragul de a discuta.....in contradictoriu.
Articolul tau este interesant, mai ales in paralela cu teatrul...o anume spectaculozitate este comuna amandorura.
Astept si pe cel despre opera :muzica si cuvant....implicate direct.
Aprecieri,
Calvar |
|
|
|
Postat
de catre
Tea Nicolescu la data de
2008-02-26 20:53:01 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
anotimpurile - Vivaldi - spring
|
Postat
de catre
hhhhhhhhhhhhh hhhhhhh la data de
2008-02-26 20:03:07 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
este intocmai precum ai spus, draga mea:)
si de aceea las aici una dintre preferatele mele si un semn de lumina pentru aducatorul de frumos
cu pretuire - Lory
|
Postat
de catre
hhhhhhhhhhhhh hhhhhhh la data de
2008-02-26 19:57:46 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Asa este, Cris, ai vazut foarte bine problema!
Fiecare cauta astazi sa iasa in evidentza, pentru ca societatile moderne sunt bazate pe individ mai mult decat pe grupuri de oameni. De aceea, de fapt, in companiile foarte mari din Canada, de exemplu, s-a reintrodus notiunea de "team work" si sunt recompensati si indivizi, dar si "echipe", exact ca la sport!
Iau exemplul muzicii (orchestra simfonica, nu numai corul!) ca sa arat ca este posibila viatza pacifista in grup. Recunsoc insa ca azi e greu de admis asta, de unde si atatea conflicte.....
Multzam de trecere si comentariu,
Sa stii ca te citesc chiar cand nu comentez...
Vero
|
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2008-02-26 19:53:00 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
stii, Vero,
lecturand textul tau, imi dau seama ca aceasta-i calea; asta este sau ar trebui sa fie conduita in viata de zi cu zi;
"Acceptarea cu umilinta a fi o picatura identica altora"...
din pacate, cine mai canta, modest, in cor?
fiecare lupta sa se deosebeasca, sa iasa in evidenta...
Cu respect,
Cris |
|
|
|
Postat
de catre
Cristi Iordache la data de
2008-02-26 19:44:45 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Cristi,
Acest text face parte dintr-o suita de texte ale mele despre muzica, cu titlul general "Tema cu variatiuni". Tea, cu articolul ei despre Beethoven m-a dus cu gândul la eseurile mele. Interesant este ca unul din texte este si despre muzica de opera, unde fac analiza legaturii dintre muzica si cuvinte, adica exact ce ai spus si tu.
Bucuria de a iubi si de a fi iubit, chiar de departe, este nemarginita, si, de fapt, artele sunt o forma de exprimare a iubirii (de viatza, de oameni).
Regasirea ta pe site-ul meu imi face mai mult bine decat pot spune aici, pe site....
Multzumesc mult pentru prezentza, comentariu si semn!
Drag de regasire,
Vero
|
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2008-02-26 18:44:10 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Muzica, teatrul, pictura, poezia, etc. sunt într-o strânsă armonie!
Ne punem întrebarea ce ar face sufletul fără cuvinte, fără acest dar de a vorbi sau ce ar face mintea dacă nu i s-ar mai găsi nicio întrebuințare, începând de acum sau dacă n-am mai iubi?!
Așa că, să-i îndemnăm pe cei din jur să înțeleagă că au un rost și că pot trăi într-o lume mai bună!
De *
Și cu plăcerea lecturii!!
Drag...
Cristi |
|
|
|
Postat
de catre
Cristi Stanculeasa la data de
2008-02-26 18:28:10 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|