PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
... Text postat de Mariana Fulger februarie 2008 DE N-AR FI sunt oarecum marcat – ca o matriţă din care vor ieşi piese complicate – nu de ceea ce cred sau deja ştiu, ci de bănuieli vii, ascuţite de iminenta clipă în care preajma se dilata brusc instinct pieziş mă îndeamnă să râd şi să urc ridurile abia mijite închipuind trepte mă califică alpinist am urcat un pisc, dar să încerc un altul, probabil mai înalt, a trebuit să cobor de n-ar fi bănuielile scrijelind matriţe… _________________ acum NU… ca şi cum ai aştepta complimente pentru că eşti viu, trăieşti – lipeşti semnul exclamării în urme cu tălpile… instinctul comercial asediază fiindul iubirea, credinţa, banalul salut Tăcere – de-aş putea – izolare într-un sine autosuficient viaţa ca un strop de ploaie de-aş putea… O! Totul este o rană în ea mă mişc, nu sunt vindecare din «a păsa» n-am smuls sensuri, esenţe, dar am aflat de ce mă poticnesc merg înainte privind înapoi ceva îmi suceşte capul de-aş putea să lipesc, sădind în urme imagine şi viţă-de-vie nouă aş primi complimentele altfel NU _________________ IMITAŢII prezentul, atât este realitatea un continuu examen, competiţia între frici, între aspiraţii… gândeam când mai mult ca oricând în dimineaţa aceasta mi-am dorit să cuprind Pământul …de aici de sus aş zice că-i un ochi Galaxia-i doar un ciclop cuminte şi trist astfel, noi suntem lacrimi… revenind la primele patru rânduri depoetizând următoarele, ajung: prezentul are laturi cvadridimensionale, în toate stările de agregare, iar în lacrimă locuiesc latente miliarde de Pământuri! …aşa, fiecare frică este planetară fiecare aspiraţie… fugind din primele patru rânduri repoetizând următoarele, ajung: Creatorul a zâmbit şăgalnic înainte dar nu a râs niciodată a pocnit din degete «bing-bang»-ant născând mirarea …de aici de sus aş zice că EL este unica realitate, restul sunt imitaţii _________________ LIPIT PĂMÂNTULUI aripi înmugurind fragile în umilinţă, vor învăţa înălţimi cât de jos e pornirea câtă irosire, zbatere cheamă cerul râvnit… până acum, am găsit doar ceea ce dezbină iubire şi oameni ce-i uneşte voi ştiţi?! M-aş ascunde o vreme în rănile voastre mi-aş învăţa mugurii pulsul nevoilor voastre apoi aş năzui să urc cine-mi va spune încotro-ul?! sau nădejdea va rămâne nădejde şi atât?! Nu, nu-i norocul ce-ar putea s-o schimbe în Cale…! _________________ SFÂRŞITUL IERNII sărut-mâna, zăpadă, firele tale curate îmi amintesc bătrâneţi trecute sărut-mâna, fulg, pari visul întors spăşit al unei fecioare sărut-mâna, vânt, cum ştii tu să polenizezi câmpiile temerilor… sărut-mâna, firavi ghiocei, îmi amintiţi tinereţile mele viitoare _________________ CHIOR… DE CHIOR! biata de tine… te-am comparat în fel şi chip suma tuturor bolilor deodată, tsunami parfumat vraişte, devastare perpetuă zeiţă inoxidabilă părere obsesivă, rană toată, blestem dulce, dulce la puterea a noua ehei, câte şi mai câte când tu eşti întreagă femeie voiai să văd, atât dar eu mă îndrăgostisem ce ţi-e omu’ şi… orbirea lui dar nu-ţi face iluzii, nu văd nu văd încă… _________________ DIN IERI… …dacă eu o iubesc, ea de ce nu mă iubeşte?! Dacă mă oglindesc în lac, nu… şi invers! Ieri am scris un poem bufnit vibraţii joase îmi taie pasul pornind din acel moment, tremur în frigul personal parte din frigul amplu – aşteptarea comună ………………………. între timp, îţi voi săpa un lac tu doar să-mi aprinzi focul să nu-mi mai fie aşa de frig _________________ Barbu Valeriu str. Traian 252, cod. 800186, Penitenciar, Galaţi Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Mulţumesc frumos, poetule. Trecerea ta, oricât de târziu, e plăcută prietenului nostru, aşteaptă. Nu doar lui, şi eu mulţumesc pentru lectură şi tot. O zi bună şi spor în viaţă la speranţă, împliniri, fericire.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2008-02-25 06:21:20               Aşa cum ne-am obişnuit! Sentimental, romantic. Un dor macină adâncul din literă! Incurabilă profunzime! Versurile lui Vali rar îmi scapă. Le citesc cu plăcere. Com. las când şi dacă mai apuc! drag... Cristi   Postat de catre Cristi Stanculeasa la data de 2008-02-23 23:39:30	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE