PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
... Text postat de Mariana Fulger februarie 2008 …INVERS mai du-te-n ierbi departe să te pască tauri coborâţi din fulgere furtuni… hei, tristeţe, ţi-ai pus ochii ca nişte lame ştirbe pe ceasul meu şi-i tunzi limbile, cifrele – data blocată pe 7 de atunci sunt în fiecare zi în 7, luna nu mai contează…. mai du-te-n ape tulburi hrană peştilor de inox – fostele intenţii de bine mi-e poftă să râd în hohot să ţopăi ca un vrăbioi destoinic, să alerg – nici nu mai contează încotro-ul… Cel mai poftă mi-e să mătur curtea în faţa casei părinteşti, strada până la fântână mai du-te-n… gară tristeţe ia trenul spre invers oriunde voi fi eu _________________ VIS -I mi-a luat mâna purtând-o să-i ating rotundul pântecului vedeam prin buricele degetelor rotind ca în aer o monedă mare, roşie… în chip de făt – am tras cu spaimă mâna a repetat gestul cu blândeţe de data asta am văzut un schelet chircit ca în mormintele egiptene din el răzbăteau aburi aurii şi lumină subţire ……………………….. m-am trezit cu degetele amorţite strângeam o iconiţă, muchiile ramei înfipte în podul palmei îmi părea că sunt deasupra aşternutului levitând acum scriu aici în atelierul mic lemnăria mea vremelnică şi mi-e bine _________________ SCRISOARE MAMEI port cu taină sărut neşters pe obrazul nevăzut de oglinzi. O umbră – una din umbrele mele mă trage contra-pas… mă vrea acolo, în ieri-ul gumat. Îmi amintesc ultimul zâmbet – grimasă mai degrabă te rugam să nu plângi îmi spuneai că ţi-e frig, c-ai visat şi semnu-i drum lung deja nu mai puteam să te îmbrăţişez, dar ţi-am trimis medalionul acela cu faunul, te-am văzut când l-ai aruncat la o răscruce – tu nu ştii ecoul mi-a lovit umbra îmi zic să nu-mi mai pese de simboluri şi rup poze şi cămăşi mâine, mâine gol voi intra ca într-un cort străin în umbra mea dintâi în plasma ei voi găsi drumul spre tine, unge păzeşte pragul să nu mai pot pleca apoi… _________________ SĂ-I CAUT URMA în urma Lui se prelinge întunericul două mii de ani, milioane de răstigniri pe secundă aşteptând refracţia luminii măcar să-i dăm pasului verb nou aşa, încep golgotele… ne era bine în necredinţă suişul este sudoare, sânge umilire ……………………. dacă întunericul este absenţa luminii, orbii n-au nevoie de felinar mă pot lipsi de toate lucrurile aparent indispensabile şi să-I caut urma _________________ Barbu Valeriu str. Traian 252, cod. 800186, Penitenciar, Galaţi Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Mulţumesc pentru lectură şi comentariu, Gina. Nu eu merit respect. Sunt oameni care fac mult mai mult pentru el. Merit au cei care fac în felul lor ceva ca oamenii, planeta să existe demn. O seară bună alături de cei dragi, sănătate şi bucurie.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2008-02-18 21:42:37               Cel mai poftă mi-e să mătur curtea în faţa casei părinteşti, strada până la fântână te-am citit Val...gand bun si take care, regards, goia p.s salutari Mariana si respectul meu pentru tot ceea ce faci pentru Valeriu!   Postat de catre nula nada la data de 2008-02-18 21:32:43               Doar cu o floare nu se face primăvară. Pornim cu mai multe, şaizeci de grăunţe fine într-o secundă de lumină (de ce şaizeci nu ştiu - aşa e convenţia, după bătăile inimii) cer câte un verb măcar sau nu pasul stâng dacă merge înainte o ia la stânga oarecum, traiectoria i-o impune dreptul care-l trage după el. La fel cu dreptul. Sufletul le spune direcţia, dar universul e mai multe sau sunt mai multe unul şi mergem. Planete ne rotim şi ne uităm cândva cu mirare cât de strâns ne ţinem de mână şi totuşi parcă ceva ne desparte, poate inerţia materiei care îndepărtează materia. Gata. Dacă mai scriu, nu mai bai că nu postez. Păstrez polologhia pentru spaţiile personale. Mulţumesc pentru lectură, comentariu şi lumină. O zi bună, dar somn uşor acum. Când eu dormeam, tu scriai.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2008-02-18 08:11:52               Azi, putem începe ziua cu un verb nou, putem da viaţă versului din propria noastră viaţă, putem întinde mâna omului de lângă noi, putem ţine în braţe respiraţia copilului sau putem avea vise în doi!! urme de gânduri... urme de noi... împreunare a absentului, aici, aproape. drag pentru voi şi dor... *   Postat de catre Cristi Stanculeasa la data de 2008-02-18 03:47:54               La Mulţi Ani, poetule! Te-am felicitat la sfârşitul lui ianuarie. Ştiam că eşti vărsător şi eşti. Sănătate, bucurie şi împliniri multe şi oricând. Să creşti mare, mare. N-am venit şi nu voi veni, dar sunt lângă voi continuu. Tu să fii lângă Valeriu pe 7 martie sau când va fi - vă anunţăm. Inima mea e mai greu de dus pe drumuri. Fac aici ce pot. Voi să faceţi mai mult. Vă mulţumesc tuturor pentru lectură şi că-i sunteţi aproape. Numai bine şi La Mulţi Ani!   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2008-02-16 15:11:39               iarta-ma reteaua a avut o cadere si n-am stiut daca a intrat mesajul. l-am salvat pe copy si cand i-am dat paste...era prea tarziu. ;( o zi buna. cu drag, tavy   Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2008-02-16 15:08:45               "mâine, mâine gol voi intra ca într-un cort străin în umbra mea dintâi în plasma ei voi găsi drumul spre tine, unge păzeşte pragul să nu mai pot pleca apoi…" vdg. maine, maine raman gol intr-un corp strain cu umbra mea, de tip domol firesc un arlechin... astazi sunt trist, e ziua mea cum multe-n viata mi-au trecut dar sincer lumea este rea tu n-ai venit, tu n-ai putut... cu drag tavy ps, multumesc Mariana esti un inger...   Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2008-02-16 15:03:47               Îngerii nu mor. Eu sunt muritoare, poetule. Toţi suntem, ai dreptate. Mulţumesc frumos pentru lectură şi tot. Un sfârşit de săptămână însorit ca la noi, chiar dacă mai ninge din când în când.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2008-02-16 14:39:06               "mâine, mâine gol voi intra ca într-un cort străin în umbra mea dintâi în plasma ei voi găsi drumul spre tine, unge păzeşte pragul să nu mai pot pleca apoi…" vdg. maine, maine raman gol intr-un corp strain cu umbra mea, de tip domol firesc un arlechin... astazi sunt trist, e ziua mea cum multe-n viata mi-au trecut dar sincer lumea este rea tu n-ai venit, tu n-ai putut... cu drag tavy ps, multumesc Mariana esti un inger...   Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2008-02-16 14:35:37	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE