|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Label Black |
|
|
Odata ajuns in orasul ei, dupa cateva ore bune de mers cu trenul, tarziu in noapte, cu o migrena de zile mari, din alea in care simti cum iti plesneste capul fara sa gandesti la ceva anume, imi doream numai la camera pe care urma sa o primesc. Noaptea, orasele mari imi provoaca o stare inconfundabila de nostalgie, privind prin geamurile taxiului pe care il alesesem in drumul meu spre hotel. Eram in orasul ei cu treaba, trebuia sa il intalnesc pe unul dintre furnizorii de informatii. Aici imi desemnase seful meu provizoriu traseul iar daca eram in localitate, de ce sa nu o sun ? De ce sa nu ne intalnim subtil, in orele de timp liber la o cafea, la un suc, sau apa plata. De ce nu ?
Atat de mult se pastra misticismul in mine incat gandindu-ma la ceea ce se intamplase inainte sa nu ne mai vedem niciodata, as fi crezut ca nu are cum sa mai imi raspunda. Pentru mine nu fusese cine stie ce insa ea… pentru ea fusese distrugator, dezastruos. Meditam astfel in taxiul care ma ducea la hotel. Stiam ca trebuie sa fie o cale scurta, dar taximetristii, infloresc situatia, amplifica strazi, ocolesc si…
Sunt in fata hotelului, in cele din urma. Cu rucsacul in spate imi aranjez solicitarile la receptie, ducandu-ma direct la culcare , capul meu vajaind de durere. Dorm cu speranta ca a doua zi imi voi termina editorialul si imi va ramane timp mai mult de petrecut prin oras , poate in compania ei. Cine s-ar fi gandit ca uneori trecutul capata valente viitoricesti iar atunci cand ceva inca te leaga poti trece cu vederea rutina existenta.
Lacrimile care iti invadeaza organismul cu 10000 de km/h strapungand in calea lor sistemul respirator , corzile vocale si privirile fara tinta traiesc doar din dorinta amintirilor. Lacrimile vin in momentul in care iti pare rau. Cand stii ca nu va mai fi niciodata cum a fost, cand stii ca ai pierdut-o sau viata ta va decurge intr-un mod solitar desavarsit fara ca ea sa mai apartina destinului tau. Lacrimile si dorul.. pamantul si oceanul.
Cand m-am intalnit cu furnizorul, la unul dintre localurile frecventate de el, oricare domnisoara care mi-ar fi trecut prin fata ii semana cumplit. Orasul ei era ea. Fiecare pietricica, fiecare scobitoare ii era asemuit ei. Semnele lasate pentru a o descrie asa cum niciodata nu o vazusem. Am stat cateva ore cu furnizorul, timp in care acesta mi-a explicat pe indelete esenta calatoriei mele. Importanta ca o facilitate a existentei salariatilor firmei la care lucram cu toata puterea mea si pentru care imi daruiam toata silinta. Nu stiam pe atunci ce anume inseamna importanta. Ulterior am aflat de la un superior. La un moment dat golisem cateva sticle de coniac secunda in care furnizorul, luminat la fata s-a grabit repede la baie. Cand a venit mi-a spus ca i se facuse rau si a trebuit sa verse. Radeam in sinea mea, nefiind persoana care sa faca asa ceva. Nu mi se intamplase niciodata, oricat de mult as fi baut. Lungimile de unda se intrepatrunsesera asa ca nu as fi plecat de acolo fara sa devorez si cateva sute de johnnie mergatorul , cum ii spunea un prieten foarte bun. Asa ca am cerut fara jena, avand la dispozitie ospitalitatea de neegalat a furnizorului.
Viata de noapte. Luminile aprinse din inaltele blocuri spre care reflectau cu usurinta stelele. Sufletul meu era plin de alb. Albul care ia nastere in pestera sfantului eu poetic. Cand am intrat in camera hotelului, asezamantul meu era atat de dezordonat incat gaseam pe jos prezervative si mucuri de tigara. Deveneam din ce in ce mai oripilat de mizeria in care puteam trai. Auzeam tot felul de melodii invechite, 10 light years away, si retraiam unele imagini care apartineau paradisului refuzat. Ea era aceeasi prezenta constanta pe care o simteam sub aripa dreapta. Acelasi lait-motiv care suradea sub mansardele lui Nichita. Stiam ca daca era sa ne vedem totul va fi cutremurator. Stiam ca si eu si ea eram doua fiara gata sa sarim unul peste altul in fata publicului. Doua pasari albastrite de vreme si neant.
M-am trezit cu gandul sa o sun.
Cateva minute am stat cu telefonul in mana. M-am foit, m-am gandit si rasgandit si nu am ajuns la nici un acord cu mine insumi. In timp ce urinam privindu-mi instrumentul cum arunca bauturile de ieri am gasit solutia. Doar sunt o pasare de noapte ce mama naibii. Si deodata urinarea a devenit placuta, mai cu viata. Sentimentala. Ca o dragoste la prima vedere. Uhh incetinirile ma fac sa rosesc. Cata migala pusesem in definitia amorului cromatic simtit adanc in maduva spinarii. Amorul cromatic e acela infasurat in studentia serilor de joi, ramas pana tarziu in jocul ielelor.
Ielele sunt nimfomane. Ma deplasam prin oras cu memoria plina. Rezervorul nu se putea termina asa usor. Aveam nevoie de idei noi, de eventuale prelungiri si de ce nu, un coniac. Am intrat grabit in primul bar. Purta un nume ciudat, ii spunea Oricon. Habar nu am de la ce venea. Oricum, oricon-neoricon am tras repede un coniac si dus am fost. Zburam ca o vrabie prin stradutele periferiei. Niciodata nu ma simtisem, ratacit fiind, atat de bine. Heruvimii mi-o luasera inainte, cantau lautareste la fiecare colt, privindu-ma cu o insistenta desavarsita.
Cand baba aceea urata mi-a intins trandafirul, zambind-mi sub mustata neagra de care depindea, am crezut ca turbez. Ptiu mi-a venit sa-i spun ca e cea mai urata persoana pe care am vazut-o in viata mea, dar m-am abtinut. Asa se intampla cand esti umplut de remuscari. Mai trecusem prin asta. Odata intorcandu-ma de la munca, in microbuz am avut norocul, sau ghinionul sa dau peste cea mai urata fiinta de pe pamant. Nu credeam ca exista asa ceva. De obicei, bebelusii sunt frumosi, dolofani, cu obrajorii rosii, ochisorii infiltrati in fizic, creand imagini de vis. Ador sa privesc bebelusii. Dar asta m-a lasat masca. Nu imi pot imagina cum o sa arate pe la 15 ani. Era atat de urat incat nu aveai cum sa il privesti. Ochii iesiti in afara, nasul destul de mare comparativ cu lungimea corpului, infasurat in acel prosop. Drace, am izbucnit, n-am vazut in viata mea copil mai urat ca asta. Lumea din jur ma privea uimita iar persoana cu care era, pesemne mamica lui a inceput sa planga. Abia apoi am realizat ca pentru cineva acel lucru atat de gretos era un mic paradis. Pentru cineva era cel mai frumos cadou. Rodul mandriei proprii. Doua zile dupa aceea mi-am cerut iertare divinitatii. Radeam in fata babei, cu un ras atat de tragic incat devenea compatimitor.
Hotarat ca de data asta sa nu mai evit momentul critic, am inaintat in viteza spre casa ei. Cursiv intram intr-o transa ametitoare, prinsa de milioane de emotii, invadatoare ale memoriei mele. Tineam strans in mana stanga floarea. Ii cunosteam atat de bine caracteristicile incat stiam ca adora florile primite in zilele de joi. Joi. Doar joi. N-am inteles vreodata de ce.
Cand am batut la usa, mi-a raspuns un munte de om. I se cunostea curiozitatea maxima la care era supus. O caut pe Monica i-am spus. A ramas si mai uimit.
-Monica?? Ce treaba ai tu cu Monica?? Stiam ca nu are cum sa fie tatal ei, pentru ca il cunoscusem candva, si n-avea cum sa se schimbe atat de mult nici daca si-ar fi facut operatie estetica pe tot trupul.
- Sunt o veche cunostiinta. As vrea sa vorbesc cu ea daca se poate si dumneavoastra imi rapiti din timp. Sunt un om ocupat….
Imensul ins mi-a aruncat din zbor o incruntare ca in zilele acelea de Craciun cand iti vin in casa niste musafiri nepoftiti, indivizi unsurosi cu care nu ai despre ce sa discuti. Replica lui a fost crunta. M-a ucis in cateva secunde.
- Bai mancati-as gurita ta, tu stii cine sunt eu ???
Cand am auzit cat de dur imi vorbeste, am ramas oripilat. Nu pricepeam cum..si imediat in memorie am sesizat viitorul unei batai in teren strain.
- Nu ma intereseaza cine esti dumneata, am raspuns evaziv si timid. Imi placea sa vorbesc cu astfel de personaje, dar nu in astfel de imprejurari. Eu vreau sa vorbesc cu Monica, ma tem ca trebuie sa va repet acest lucru.
- Bai omule, dispari de pe proprietatea mea, pana nu iti umplu capatana de sange. Monica e sotia mea si nu are voie sa vorbeasca cu vechile cunostiinte.
Am izbucnit in ras. I-am spus ca Monica nu s-ar fi maritat cu el nici daca nu ar mai fi fost barbati pe Terra. Apoi s-a enervat. Monicoooooooooooooo , l-am auzit racnind ca un tampit. Vino incoace faaaaaa…..
Eu radeam ca prostul, cu privirea la el. Radeam cu o pofta de nedescris. Dar deodata…. Am vazut-o cum se apropia de usa. Era ea, aceeasi frumusete a adolescentei mele timpurii. Era ea, intr-o rochita de seara , cu niste sosetute albe in picioare si cu aceeasi gingasie in mers pe care o avea si pe vremea cand eram impreuna.
Felinarele i s-au aprins la vederea mea, i-au trebuit cateva secunde bune sa se destepte, pana cand fiara aceea sa-i tranteasca una peste fata.
- Cine e derbedeul asta fa ? zice ca te cunoaste. I-a spune-i tu cine sunt eu. I-a explica-i.
- Tu… mi-a vorbit incet. Ce cauti aici ? offff… tu…. A inceput sa planga usor, ferindu-se de monstrul din spatele ei.
Mi-am dat imediat seama ca duce o viata nefericita. Stiam ca ar fi vrut sa cada in bratele mele.. I-am intins trandafirul si l-a luat in mana tinandu-l strans la piept.
- Draga, i-a spus umflatului, e varul Razvan, e de la Constanta. Mi-a spus mama ca vine sa stea la noi o noapte dar am uitat. Si individul a capatat culoare in obraji.
- Pai atunci, vere, hai in casa.
Am intrat in casa, punandu-I cateva intrebari cu referire la aspectul interiorului, pentru ca imi sarise in ochi parchetul laminat. El mi-a zis ca tot ce era acolo era munca lui. Pe Monica am luat-o in curu gol de la masa. Si vorbea extrem de serios.
Ne-am asezat la masa in timp ce el ma servea cu o tuica din livada proprie. Buna tuica, a strigat. Monica ma privea ca pe un bibelou. Ma temeam ca nu o sa am timp sa vorbesc cu ea. Oricum curajul de a intra inauntru era unul brutal.
Am baut cu monstrul acela pana seara tarziu. Pana cand i se astupau ochii. Mi-a explicat povestea lui, desi nu intelegeam o iota din toata bolboroseala lui. Cand se ducea la baie, aveam cateva secunde la dispozitie sa vorbesc cu ea.
- Unde l-ai gasit pe asta ? Radeam si eu, radea si ea. Si mereu se resemna. Mama….
- Mama ta ?
- Nu.. tu ! mai tii minte ? Ne alintam Mama…
- OO.. stiu ! stiu !
Grasul a adormit. Monica si cu mine stateam imbratisati langa soba. Tu esti nebuna, cum poti rezista ?
- Ii sunt datoare vanduta ! depind intreaga de el. Nu pot sa intru in amanunte, nu vreau…
- Il iubesti ? Poti iubi asa ceva ??
Revederea noastra presupunea mai mult decat intrebari si raspunsuri. Ne sarutam fara jena si fara teama de grasul care dormea in fata noastra. Imi spunea cat de dor i-a fost de mine, si cum a trecut peste situatia in care am bagat-o atunci. Mi-a purtat ura o buna perioada de vreme. Pe urma a inteles ca nu avea motiv..
Monica… blonda mea preferata. Monica insurata. Doamne…mare ti-e gradina! Mi-a lasat noul numar de telefon spunandu-mi sa o sun dupa data de 14 pentru ca el pleaca in Spania si ramane cateva luni bune acolo. Off Monica, as vrea. As vrea, dar cand stiu cu cine dormi, cu cine respiri si cu cine traiesti ceva ma opreste.
Chiar daca sumedenia de mesaje telefonice primite in zilele de dupa revedere fusese devastatoare. Chiar daca ochii inca ii sclipeau precum la 20 de ani ! Chiar daca in noaptea aceea fusese mai mult.
Monica… rau ai ajuns iubito !
Am ajuns la hotel pe la 4 dimineata. Ma obisnuisem cu mizeria si cu tot ce era asternut in mediul meu de trai. Apoi, ca un prost am inceput sa rad de amintiri comice, de situatii jenante prin care am trecut de-a lungul timpului. De unul singur.
Am adormit, dimineata trezindu-ma cu gandul sa plec cat mai repede spre casa.
Pe la 10 eram in tren !
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
'I-am spus ca Monica nu s-ar fi insurat cu el nici daca...'
ba da modifica...indiferent de cele prezentate...'scuze???'
spun,
goia
|
|
|
|
Postat
de catre
nula nada la data de
2008-02-05 22:08:11 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
trebuie sa imi cer scuze pentru greseala impardonabila... monica nu s-ar fi insurat! nu mai modific! Imi prezint.... |
|
|
|
Postat
de catre
Label Black la data de
2008-02-05 16:45:01 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23946 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|