|
|
|
|
|
|
|
|
|
Sfarsitul unei vieti |
|
|
Text
postat de
Label Black |
|
|
Curcubeul a aparut ca un sfant, cu aripile deschise si crete. Deasupra lui gaseam doar marea si asta in ipostazele ei bune. Marea… atatea obiecte incat in fiecare toamna trebuie sa vars macar o lacrima pentru crudul destin de a nu mai putea alerga peste valuri. Valurile inceputului de august, inalte si reci, pline de magma, imbracate la fel de lejer ca si plaja. Malul abrupt din cauza furtunilor nocturne fiind clantanit de sute de picioruse, mici si blajine precum pestii care innoata in largul disperarii. Acolo, langa barca salvamarilor pentru care lucrasem cu o vara inainte, sub umbrela de la bergenbier, am cunoscut-o pe Ana.
Ochii imi straluceau din cauza atmosferei placute, ca doua scantei din Kryptonul lui Superman. In sinea mea stiam ca diferenta dintre dorinta si ratiune ar trebuie sa fie uriasa ca o franghie care ar delimita straturile constientului de cele ale inconstientului. Visul de realitate. Cand am fost agatat, am apasat pedala divagatiei plutind in deriva pe marginile Anei. Sinapsele unei iubiri la prima vedere si tristetea faptului ca Ana era o localnica ca si mine de altfel.
Vara pentru mine este anotimpul plin de bere. Averea cea mai mare pe care o poate detine un barbat in momentele lui de glorie. Berea devenind o cascada a marinimiei , a gravitatiei inimilor, a magnetismului in care doua flacari se sting cazand treptat in subgradul de cenusa. Ana era o mortaciune. Avea sufletul mare cat un dovleac. Sira spinarii suava ca o revigorare a unui izvor nascut in vaga mea memorie. Mi-a povestit despre intregul ei neam cu origini rusesti. Mi-a istorisit despre avalanasa asemanarii fizice dintre ea si bunica ei, despre faptul ca tatal ei murise intr-un accident iar ea mostenise o avere considerabila. Nu stiu daca era necesar sa aflu toate astea insa atunci cand halba de bere este atat de savurabila nici o discutie nu este de lepadat.
Din inertia clipelor am inceput sa ne abordam reciproc in maniere total necotidiene, cu imaginatia deschisa spre fenomene extraterestre, in care ferestrele ar fi fost foarte larg deschise. Ne minteam frumos, avand raspunsul sub fusul orar al globului pronominal cu care eram investmantati. Niciodata minciuna n-ar fi fost mai frumoasa! Niciodata urmarile n-ar fi fost mai amenintatoare iar sangerarile mai dulci. Ana isi intindea picioarele la nisipul de culoarea parului ei si se pietrifica pur si simplu cu privirea fixata la mine.
In general ne subjugam reciproc, participand la jocuri oarecum erotice si teluri ce aveau sa devina aspiratii. Candva, urma sa ne casatorim. Imi daruia flori pe care inscriptiona frumos cate un vers sau uneori o intreaga poezie. Nu mai puteam da inapoi, ca o macara in plina glorie a literaturii postmoderniste. Bijuteria scriitorilor.
Am innotat ore in sir, poate chiar zile, in Marea Neagra. Imi spunea ca adora sa caute comori. Iar eu am acceptat, costumat total in echipament de scafandru, cautand in zadar bratarile, si restul obiectelor pierdute. Cateodata gasea cate o scoica foarte atragatoare careaia ii descifram pe moment pretul. Pentru ca fiecare din noi sa aiba partea lui de glorie, ne cumparam unul altuia descoperirile. Asa se facuse ca, la o licitatie la care au participat mai multe cupluri, sa primesc in jur de 3 milioane pentru o banala clama de prins parul. Ana si-o dorise cu desavarsire. Excelam in cercul acela al prietenilor ei, pe care ii analizasem pe rand. Stiam ca sunt genul de persoane cu inimile sferice, care nu intelegeau nimic din intreaga capodopera a celei ce insemna marea. Uneori mi se pareau de-a dreptul prosti, criminal de prosti, dezgustatori. Se strangeau intr-o hora in care asteptau sa se sparga valurile, laudandu-se cu faptul ca urina lor era atat de fierbinte incat ar fi incalzit si mai tare soarele.
Oricum de cate ori ieseam impreuna, ma retrageam cu Ana intr-un colt al nostru, unde ne dulcegaream urmarind apusul marelui astru sau in alte cazuri rasaritul acestuia. Stiam ca un animal de prada ca mine nu putea sa rateze o asemenea caprioara. Stiam ca vanatul presupunea tact, inclinatie spre arta, nonsalanta a starilor de beatitudine care trebuia sa invadeze orizontul comun sau fascinatia orbitoare a temperamentelor. Diferentiam doar infatisarea, ea intrand in cercul restrans al calitatilor noastre.
Ana.. cand aud pe strada, sau oriunde acest nume, ma gandesc intotdeauna la ea. Memoria imi joaca feste, ascunzandu-se in cele mai artficiale clipe din viata mea, luandu-mi de aproape povestea noastra neterminata, ramasa fara de vreun sfarsit. Ar fi o culpa mult prea mare sa spun ca ne-am despartit. Nu, Ana a paralizat. Ana, s-a aruncat in gol de la etajul trei al casei sale, facandu-se una cu pamantul. Un an de zile am urmat-o prin spitale, am ajutat-o la recuperare, am exersat in sutele de Sali de Sport unde ne abonaseram numai ca ea sa isi poata reveni. Cand a facut acest lucru, s-a aruncat din nou. Nu a vrut sa ma primeasca langa ea crezand ca voi plange ca un spirit feminin intr-un moment de cumpana. N-ar fi fost asa. Tragedia a continuat cand si-a dat foc. Au salvat-o niste doctori de o pricepere uluitoare, desi toata suflarea dadea verdictul unei sinucideri. Ana avea zile, stia si ea asta. Apartinea unei feline cu viitorul impartit in noua vieti.
Acum este internata intr-un sanatoriu. Pun pariu ca daca m-as indrepta spre ea, as gasi-o intr-un scaun cu rotile , la fereastra incaperii in care locuieste. Realizez ca nu este vizitata prea des. Realizez ca pentru ea aproape s-a sfarsit, iar eu, eu abia pornesc pe drumul cel mare. Fara Ana , fara farmecul sau inflacarat, fara surprizele cu care ma obisnuisem , fara amintiri si poate fara jumatate din mine.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
''Ochii imi straluceau din cauza atmosferei placute''? nu era mai bine ''datorita''? :)
si cum era ''scoica foarte atragatoare''? ''In general ne subjugam reciproc''? sa-mi zici metoda. dar''in maniere total necotidiene''... au bagat ''necotidiene'' in doom?
etc
si eu te plang, baby, ca ai incaput pe maini mastere, dar nu voi instela textul acesta chiar daca e bun si dulce, cam ca placinta cu dovleac (no matter sizes).
r, concentreaza-te!
... |
|
|
|
Postat
de catre
I BG la data de
2008-02-01 01:35:18 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
cat un dovleac, fireste... |
|
|
|
Postat
de catre
ecsintescu virtual la data de
2008-02-01 01:17:21 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Black Label,
avea sufletul mare cat un dovleac este cea mai tare metafora pe care am auzit-o vreodata in viata mea. Nu glumesc. Misoginismul ne arunca in expresia are cap ca un dovleac. Dar sufletul mare cat un dovleac face toti banii. Jur ca te voi cita.
,,medici de o pricepere uluitoare'' m-a ,,uluit''.
poti mult mai mult.
dar, cu riscul de a ma repeta, sufletul mare cat un dovleac face toti banii.
Rog doamnele si domnisoarele care il plang pe ecsintescu pentru ca a incaput pe maini mastere sa insteleze acest text,in marea marinimie a sufletului lor mare... |
|
|
|
Postat
de catre
ecsintescu virtual la data de
2008-02-01 01:16:07 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23946 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|