|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Vladimir Negru |
|
|
trenul acesta circulã pe interzis
cu luminile stinse ca un plic fãrã adresã
insuficient timbrat returnat destinatarului
tu nu þii minte niciodatã numele bãrbaþilor
aºa poþi nega mai uºor întâmplãrile
îmbrãcatã în masochismul femeii-lupã
vaginul tãu ca o lecturã de sâmbatã
dintr-un exotic autor sud-american
profeþind apocaliptice vremuri
când oamenii vor cãlãri pãsãri mecanice
dizolvându-ºi dinþii într-o supã de metan
îþi place când te strivesc de perete vals
orgiastic al pãianjenilor încreºtinaþi cu forþa
posedatã între lumânãri ce miros a cafea
faci dragoste mereu pe fugã precum vrãjitoarele
înfricoºate de rãsãrit mesteci secunde cu sare
rostind replici porcoase în limba rusã a demonilor
învãþate la sabatul bãrbaþilor fãrã coaste
astazi le voi spune tuturor prietenilor
despre vaginul tãu insuficient lubrifiat
despre spaimele ce îþi populeazã vulva
ca într-un imens patinoar sisifi de stepã
ridicã biserici pe bolta pântecului tãu
frecare a metalului pe metal fãrã protecþie
mã caþãr pe sânul tãu ca un soclu aºteptând
sã mã ajungã din urmã statuia blestem
porumbeii cãcãcioºi pentru obiºnuinþa perversã
de a purta de colo colo rãvaºe râd
privind cum încerci cu o mânã sã te zideºti
singurã la gura metroului ana cea alienatã
mireasa lu' manole vatmanu' ce n-a zburat
niciodatã cu aripi de ºindrilã
îþi spun deschis scula nu e concept ci organ
mai putin abstract decât orice prezervativ
diafan cu gust de mentã
am un penson ce încã te picteazã
cu cernealã roºie sepie cu cercei de acadea
Freud a devenit nevrotic
aruncã dupã copii cu obsesii ºi disonanþe cognitive
cântã sacadat
am visat cireºe am visat cireºe am visat cireºe
fac o cruce apoi adaug peste lume
cu vopsea particula vagin
nu-vagin putem-vagin trãi-vagin fãrã-vagin iubire-vagin
dar nu intri în joc îmi spui cã femeile-s tãcute
ca fluturii electrizate precum ionii îndrãgostiþi
de spaþiu îþi aminteºti râdeam gândindu-ne
cum ar fi sã ne-o tragem pe critica raþiunii pure
ediþia fãrã balustradã
ca doi bancheri beþi, nu, nu aprinde becul
lumina dãuneaza grav potenþei ºi actului
uite avem cai aur ºi iarbã
uterul tãu ca un joben plin de iepuri albaºtri
osuar în care m-au închis înainte sã devin sfânt
baptisteriu sã ne spãlãm pãcatele
e mai ºi plouã enervant de aproape
între noi iubirea s-a împuþit ca un hoit
am rãmas doar cu niºte poezii
cât un preludiu fãrã ºampanie
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23946 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|