|
|
|
|
|
|
|
|
|
Diktat-ul de la Viena. |
|
|
Text
postat de
Teo Teofil Traven |
|
|
În timpul celui de al doilea război mondial, precum și în anii care l-au precedat și urmat, trăia în Timișoara marele poet Franyo Zoltan. Deși ungur de naționalitate a fost foarte citit și iubit de locuitorii orașului, l-aș putea denumi poetul cetății. Dar nu vreau să vă vorbesc acum despre activitatea lui literară sau politica, ci cu totul altceva face obiectul scurtei mele istorioare.
În centrul orașului, pe așa numitul Corso, exista și există și acum, statuia lui Romulus și Remus împreună cu lupoaica. Aceasta - copie a celei din Roma - a fost dăruită orașului nostru de către Primăria Romei, pe timpul ducelui Mussolinni. Timișorenii au ridicat statuia pe o splendidă coloană antică.
În 30 august 1940, zi în care s-a semnat Dictatul de la Viena, în Timișoara a avut loc o mare manifestație populară spontană împotriva samavolniciei acestui act. Fără deosebire de naționalitate, clasă socială sau culoare politică, mulți locuitori ai orașului s-au strâns pe Corso - în jurul statuii - pentru a-și arăta nemulțumirea. Toată lumea vocifera, manifestând-și într-o formă sau alta indignarea.
La un moment dat cineva tot încerca să se facă auzit. Era Franyo Zoltan urcat pe soclul coloanei statuii, încercând să acopere zgomotul mulțimii recitând următoarele versuri (pe care îmi permit să le transcriu în graiul nostru bănățenesc):
Duce! Duce!
Ia-ț cățaua șî ț-o fuce.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Domnule Dumitru Cioacă,
Cuvintele dumneavoastră mă onorează. Să știți că aveam de gând și povestirea altor câteva istorioare de la noi de prin Banat.
Vă mulțumesc pentru frumoasa apreciere.
Cu stimă și considerație Teo.
|
|
|
|
Postat
de catre
Teo Teofil Traven la data de
2008-01-04 21:25:21 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Nu are importanta daca Franio Zoltan a zis acest lucru din punct de vedere romanesc (ducele si-a uitat sangele latin tradandu-ne) sau din punct de vedere unguresc (sa-si ia cateaua de pe pamantul lui Atila) capodopera ramane capodopera!
p.s.
Teo
Te rog sa continui cu memorialistica ta care imi gadila atat de placut simturile.
|
|
|
|
Postat
de catre
Dumitru Cioaca la data de
2008-01-04 20:29:36 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Teo, replica mea a fost un fel de gluma referitor la ultimele versuri pe care le-ai redat in text. :):)
O seara Placuta, Monica |
|
|
|
Postat
de catre
Monica Trif la data de
2008-01-04 19:46:02 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Doamna Monica,
Îmi pare rău că vă contrazic, dar Franyo Zoltan nu avea accent unguresc asta știu de la bunici și părinți. Cum am spus era poetul orașului Timișoara, un adevărat bănățean, om deosebit de cult, dar și puțin cam figură - să-i zic eu. Uite o întâmplare de prin anii 40, 50. A publicat un volum de poezii din literatura indiană contemporană (omițând să menționeze că traducerile sunt făcute din limba germană și nu din bengali). Toate erau bune și frumoase, dacă nu afla autorul poeziilor despre aceste traduceri. Așa că odată având drum în Europa îl anunță că ar fi fericit să îl cunoască, ca vorbitor de bengali în România. Totuși Franyo al nostru a avut prezență de spirit și a răspuns că din motive independente de el, trebuie să lipsească din oraș și din țară în perioada respectivă, dar că altădată
Ai dreptate când și cum vorbești despre cunoașterea istoriei noastre, chiar dacă eu dau întâietate în cunoașterea istoriei locurilor natale, a provinciei în care trăiesc. Fiecare colț are farmecul lui, are bogăția lui.
Mă bucur că îți plac povestirile mele și așa cum se spune pe la noi, mă simt mândru și fălos pentru asta.
Cu tot respectul și considerațiunea Teo.
|
|
|
|
Postat
de catre
Teo Teofil Traven la data de
2008-01-04 17:06:50 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
:) el avea accent maghiar, nu?!
Cred ca faptul de a cunoaste istoria, in special a locurilor in care traim, te face sa le apreciez mai mult. Oare ce va ramane in istorie din vremea noastra? (sper ca europeea va ramane o biblioteca in istorie si urmasii nostrii vor scrie despre ea) Ma simt printre multimea din Timisoara. Dupa ce am terminat scoala am devenit tot mai atrasa de istorie. E pacat ca nu se da mai multa importanta istoriei romaniei.
O zi frumoasa, Monica |
|
|
|
Postat
de catre
Monica Trif la data de
2008-01-04 16:13:33 |
|
|