PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
... Text postat de Sandra Segal Motto: între atâtea lucruri serioase, încape ºi unul de râs, pur ºi simplu cu mulþumiri d-lui Josef Benda, eroul acestei întâmplãri Dupã razboi, dintr-o familie de cinci, am rãmas singurul supravieþuitor. Un frate de-al mamei care plecase în tinereþe în Costa Rica a dat de mine dupã multe peripeþii ºi m-a luat la el. Am lãsat Cehia în spate, am învãþat spaniolã ºi am încercat din toate puterile sã mã integrez printre hispanici. Dar amintirile mi-au rãmas ºi de gândit n-am încetat niciodatã sã gândesc în ceheºte. ÃŽn 1953 abia intrasem facultatea de mine în San José. ÃŽnainte sã încep cursurile, un prieten la care lucrasem toatã vara mi-a dat un bilet la operã, cu intenþia sã mã culturalizeze. Opera din San José era o cladire frumoasã, fãcutã sã semene cu Scala din Milano ºi asezatã chiar în centrul oraºului. Biletul, îmi aduc ºi acum aminte, era la Traviata, interpretatã de un ansamblu canadian, aflat în turneu. Mie pe vremea aceea, ca ºi acum, nu prea îmi ardea de operã. Mã interesau mai mult cinematografele ºi cazinourile, dar mânat de un impuls de moment ºi de faptul cã primisem biletul cadou, am hotãrât sã mã duc. Locul meu era la parter, într-unul din rândurile din faþã. Asta m-a scutit sã-mi iau binoclu ºi am folosit banii respectivi pentru o cafea în antract. Opera era cântatã în italianã, care seamãnã destul de mult cu spaniola, dar trebuie sã admit cã nu înþelegeam mai nimic din ce se cânta pe scenã. ªtiam oarecum subiectul, care era povestit în libret, dar dupã prima jumãtate de ceas plictisul a început sã-ºi spunã cuvântul. Pe la începutul actului trei visam sã ies ºi sã mã duc la o bere, dar nu mã puteam hotãrî dacã sã spãl sau nu putina. Cu gândurile astea în minte am început sã ignor din ce în ce mai mult acþiunea de pe pe scenã. Când deodatã, în mijlocul unui schimb de triluri cu eroina, l-am auzit cât se poate de clar pe bariton articulând cu o emfazã: do-pr-del-le, do-pr-del-le, do-pr-del-le! Am sãrit ca ars ºi am ciulit urechea. Era do prdele, nu mã înºelam câtuºi de puþin. Acum, ãsta nu e nici macar o expresie pe care poþi s-o gãseºti în dicþionar. ÃŽn englezã, s-ar traduce prin, mã rog,… up your ass. ªi de pe scenã, câtãmai omul mugea do prdele în ceha cea mai neaoºã pe care o auzisem de la rãzboi încoace. Brusc am devenit isteric. ÃŽn jurul meu, audienþa hispanicã habar n-avea ce am. Toata lumea asculta transfiguratã în timp ce eu mã tãvãleam pe jos de râs, de-adevãratelea. ÃŽmi amintesc cã am alunecat de vreo douã ori de pe scaun din cauza euforiei ce mã cuprinsese. Cu preþul unor convulsii teribile am reuºit sã pãstrez tãcerea, dar miºcãrile spasmodice pe care le fãceam trebuie sã fi fost grãitoare. Nu dupã multã vreme, baritonului i-a devenit clar cã undeva în public cineva înþelegea limba cehã. Asta i-a temperat oarecum avântul, deºi forþat de împrejurãri misterioase ºi-a continuat vocalizele pânã la sfârºitul ariei. La sfârºitul spectacolului m-am repezit în culise. Nu întâmplãtor eram aºteptat. Am dat mâna cu baritonul ºi am fost invitat în cabinã unde am stat de vorbã cu el. Se numea Jan Rubes ºi era canadian cam cât eram ºi eu hispanic. ÃŽn ’48 plecase peste ocean, unde timp de câþiva ani lucrase ca instructor de tenis, datã fiind lipsa de interes a canadienilor pentru opera clasicã. Norocul apãruse într-un final în persoana unui impresar din State care cãuta amatori pentru un turneu în America Centralã. Repertoriul cuprindea ºase opere pe care Rubes le cunostea deja în cehã ºi timp de patru luni le-a reînvãþat în italianã. ÃŽn Guatemala, lucrurile au mers ca unse ºi spectacolele au fost un succes. La fel ºi în Costa Rica, unde turneul era pe sfârºite. Numai cã în ultima searã, cea în care venisem ºi eu, preºedintele de atunci, Figueres, insistase ca ansamblul sa prezinte Traviata, pentru plãcerea guvernului. Din fericire, Rubes stia partitura muzicalã cu ochii închiºi ºi cântase de multe ori Traviata la opera din Praga. Din pãcate versiunea italianã îi era necunoscutã ºi cele douã zile dinaintea spectacolului deabia avusese timp sã repete pãrþile pe care urma sã le interpreteze solo. Cât despre duete, din motive de timp ºi bazându-se pe faptul cã audienþa nu înþelegea nici o altã limbã înafarã de spaniolã, Jan a decis sã foloseascã înjurãtura cu pricina, care avea un sunet muzical ºi o rezonanþã italianã. ªi dacã n-aº fi fost prezent în salã, probabil cã stratagema lui ar fi funcþionat perfect. ÃŽn noaptea aceea am fãcut amândoi turul localurilor din San José ºi ne-am distrat pe cinste. Spre dimineaþã am ajuns la el la hotel, sprijinindu-ne unul de altul ºi cântând do prdele. Dupã ce am terminat facultatea, m-am stabilit în Canada la chemarea lui. Dar asta e altã poveste. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Invat limbi straine :)))...stii ca te citesc de placere :) La mai multe :) Nancy   Postat de catre Nancy-Michaela Popa la data de 2005-09-25 02:54:57               amuzanta intamplare...imi placmicile povestioare care il capteaza pe cititor intru totul... te citesc, aurora   Postat de catre Aurora Neagu la data de 2005-09-20 00:55:50               Te citesc mereu cu placere si abia astept sa postezi frumoasele tale povesti:) drag - Lory   Postat de catre BBBB aaaaaa la data de 2005-09-15 08:23:11 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               Sper sa mai urmeze si altele, chiar daca nu cu Dl. Benda, cu care nu ma vad prea des, desi as vrea, pentru ca e un povestitor bestial si are un mare talent de a intra in tot felul de incurcaturi simpatice. Acum, eu stau cam prost cu timpul, dar daca ma paleste inspiratia si e musai, timp se va face. Multam pentru apreciere si toate cele bune.   Postat de catre Sandra Segal la data de 2005-09-15 04:38:17               Totul e bine cand se termina cu bine,chiar daca pe mai multe carari. Mai ca mi-a venit si mie sa cant do prdele! do prdele! dar m-au linistit colegii cu un pahar cu apa La Fantana. Frumos povestit. Sa inteleg ca va urma si a doua poveste? st   Postat de catre Sorin Teodoriu la data de 2005-09-14 09:42:21	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23949 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE