PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Scrisori de la un prieten (17)(fragmente) Text postat de Mariana Fulger 29 august 2007 MOMENT DE BINE - 3 Convergenţele luminilor dincolo, în adâncul mătăsos, fierbinte, roşu punctul primordial unde şapte suflete îşi împlinesc rotundul – doar cu-n ochi am ajuns aici trecând răsuciri dureroase ţin ritmul cu şapte sfere, gravităm împreună în colţul acesta de univers suntem o galaxie soarelui nostru nu-i ştim vârsta – alb-sidef raza lui nu avem încă un Pământ, dar la nevoie îl vom zămisli din atingerea frunţilor sunt şapte culori, şapte anotimpuri şi tot atâţia arhangheli …………………………. m-am trezit, un arlechin în patul meu o sârmă întinsă între lună şi fereastra mică întotdeauna mică – îmi spăl faţa îndelung. oglinda ironic surâde «vrei înapoi acolo, nu?!»… desculţ încerc sârma «nu te teme. vântul te va ţine de mână, hai. de vei cădea, vei atinge adâncimea ochiului, dacă nu, vei rămâne al meu şi să ştii nu-i luna ceea ce-ţi pare este genunchiul întâiului arhanghel…» trezire în trezire, adormisem în oglindă şi… acum mi-e mai bine ______________ 4 septembrie 2007 HABITAT (din «scrisorile mov») pereţi plini cu planşe colorate statistici cât iubesc densitatea tristeţii variabila ploilor din departele unde dorul creşte precum grâul surâsometrul şi toate zilele când eram un pupălău destoinic sărutacul tău derbedeu galactic pereţii plini cu planşe diluate intrând încet în carnea zidului înăuntrul seamănă a peşteră confort unu nemaiştiind să decupez ferestre – ochii îi ţin închişi întreg muntele se micşorează, mă strânge cuibărindu-mă ca în pântecul mamei aştept să mă nasc singur copilul care voi fi va învăţa astfel să deseneze să te caute 2) când eşti fericit, nu vezi erori nici când prea trist… cu aripile strânse, prelungă, liniară pasăre diformă, a ţâşnit din degetele mele asemănându-i un nod cândva ram subţire acum ochi ţine incert încotro-ul gata să lunece nu să zboare de fapt, nici nu sunt erori, vă rămâne doar să intuiţi dacă sunt fericit ori prea…! ________________ FIŢI ATENŢI LA NODURI câte viitoruri am în arbitrul meu liber care-i gama – dar psi în vocea mea din ce în ce pierzându-şi sunet nodurile din gânduri ce le numără sau cine – nu-i gând-şef şi gând-slujbaş – alta-i orânduirea aici… azi sunt legat la păr ca un ţap docil căruia îi este lehamite nu-l deprimă aşteptarea nici mirosul ierbii noi oprite, ci alchimia funiilor multiple. la capătul celălalt al lor stau laboratoare unde tot ţapi fac pantomimă – subiect balanţa! răspunsuri am renunţat să caut, de-aş vrea le am în noduri structura semnului întrebării ar mai ţine ceva ce ar putea urni cadranul liberului pseudoliberului arbitru – perspectivei sunetului recucerind vocea fiţi atenţi _________________ CERCURI, SCHILODITA, TEATRUL ŞI PALMA ferăstrău înapoi trage umbra tragismul nu-i în mişcare, nici în dinte sensul nu va trece conic măştile între ele sunt duşmane – umbra n-o să le împace, pentru că nu ştie să surâdă nici măcar amar ascult soarta «nădejdii» trecute prin amestecate încercări din pricina mea îmi cere un aparat auditiv – la ce-ţi trebuie o întreb – să aud ţăcănitul bastonului alb, îmi răspunde – aha! în buzunarul de la piept am sămânţă nouă, ţin palma acolo neîntrerupt să germineze un alt glas – altă închipuire va căpăta speranţa de umbre cui îi va păsa?! mâine nu există încă şi dacă ar fi astăzi-ul cu repeziciune l-ar muta aiurea în urmă iată ferăstrăul l-am surprins! să nu surâdă nimeni tragismul nu-i în mişcare şi nici în dinte… _________________ Respectul meu tuturor celor care mi-au fost şi îmi sunt aproape. Sănătate, succese, împlinirea dorinţelor cu binecuvântarea Domnului şi bună evoluţie artistică. De Sfântă Măria Mică, La Mulţi Ani! şi fericire tuturor purtătorilor acestui frumos nume, vin şi flori. Iată-ne în toamnă. Nu voi fi niciodată destul de recunoscător pentru toate aceste dovezi de încredere şi sprijin. Le voi păstra în adâncul sufletului, acolo unde nu se pot şterge. VALERIU BARBU (DANDEŞ GANEA) Dacă doriţi să-i scrieţi, adresa e: Barbu Valeriu, str. Traian 252, cod. 800186, Penitenciar, Galaţi Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   aceasta-i clipa prietenului a sufletelor, nu lasă pe mai târziu, adânceşte cuvântul cu inima-i scrie în trupul toamnei hârtie albă încă, neatinsă de brumele uitării. Mulţumesc mult pentru comentariu, poetule. Frumos. Să ai un timp de fericire şi pace.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2007-09-20 06:59:41 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               În loc de comentariu... aceasta este clipa poetului, care scrie cu pana timpului înmuiată-n umilinţi. miracolul din pântecul mamei n-a renunţat să caute tulburătorul azur. aceasta-i taina complice, mirarea pietrei albe, şi-a ramului de lângă râu. Vot de toamnă... Unul din paznicii cuvintelor! Perceptibil prin scris! Cu drag, Cristi   Postat de catre Cristi Stanculeasa la data de 2007-09-19 23:53:00               Furtuni de griji mă năpădesc pe drumul ce mi-a fost dat prin bucuria şi haosul acestei lumi speranţa mă înalţă, gândul că voi ajunge acolo unde cei pe care-i ştiu plâng acum să le fiu, să-mi fie lumină Atât aştept şi viitorul pentru toţi mai bun. Ce-aş mai putea să vreau?! Calea-i deschisă acum spre disperare, dar nu privesc spre ea, înainte-mi duc gândul şi sufletul alături de oameni buni O poezie frumoasă, Maria. Mulţumesc mult. O zi fericită.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2007-09-18 15:19:04               Furtuni de griji mă năpădesc În haosul acestei lumi. Speranţa nu-i de viitor, Ce pot să mai aştept?! Calea-i deschisă spre disperare. Voiesc să fug, Cu toată puterea vâslelor Spre alte porturi... salvatoare. Dar ochii minţii-mi privesc sufletul Ce îmi arată scurtimea vieţii... Nu-i timp să fug. Şi-atunci îmi zic: - Spre zarea de tăceri ciudate, S-ajung, nicicând nu e târziu, Dar prea devreme atâta timp Cât eu trecutul îl am viu. Nu voi fugi! Rămân să lupt. Căci de trecutul nu e mort Sigur există viitor. Voi fi a lui. Abia apoi... Voi îmbrăca veşmânt simplu - de lumină - Şi liniştea o voi gusta. Abia apoi... Când viitor voi câştiga. Nu sunt înfrânt! Căci - voi lupta! Iată, spre alinare câteva gânduri ale mele strânse într-un buchet numit: " Nu sunt înfrânt", adunate desigur în clipe grele. Dacă te ajută cu ceva valeriu, vreau să îţi spun că eu, nu doar o dată m-am simţit şi îmcă mă mai simt întemniţată de însăşi "Viaţa", deşi zăbrele nu se văd. M-am lovit însă de ele şi ştiu cum e şi te înţeleg. Chiar de vei spune că nu se compară, de înţeles te asigur că te înţeleg. Cu prietenie şi îndemnul de a nu-ţi pierde speranţa, Maria   Postat de catre Maria Grosu la data de 2007-09-18 14:22:18               Ia şi tu loc, Elena, e destul pentru fiecare om, bun, rău, cum i-o fi gândul. Mulţumesc pentru foc, sunt răcoroase nopţile, mai ales singur cu gândurile, dar pe timpul zilei e soare, unul de vară aici la Constanţa, poate că şi la Dunăre, la Galaţi. O zi bună, caldă sufletului tău şi trupului mereu aproape de oameni.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2007-09-18 13:19:31               erata: sa-ti fie cald, valeriu!   Postat de catre ambigua departare la data de 2007-09-18 12:46:09               CE MAI FAC EU?… trimit sufletul încoace şi-ncolo prin lume ........... ia loc, suflet pribeag! aprind focul, sa-ti cald, sa simti putina odihna! ............ mă-ntorc la chinul meu ce-a-mbătrânit deja îl duc de mână, uşor păşind din ce în ce ecou-i stins, iar dansul, dansul m-a învins _________________ nu te lasa invins, iti suntem aproape, vai noua, cat si cum putem fiecare! si pe mine m-a invins dansul vietii, dar m-am ridicat si l-am reluat. curaj, valeriu! cu tristete elena toma   Postat de catre ambigua departare la data de 2007-09-18 12:43:07	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23983 Comentarii: 120107 Useri: 1426
ADMINISTRARE