PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Scrisori de la un prieten (18)(fragmente) Text postat de Mariana Fulger 5 septembrie 2007 RĂSUCIRE celor cu adevărat puternici nu le dă laptele în foc, nu li se întâmplă niciodată să plângă pentru sfârşitul frunzelor, nezborul păsărilor din prea… vânt dacă nu tragi cu arma nu înseamnă că acestea nu există dacă nu intri într-o grădină zoologică – unde şi animalele sunt în puşcărie, nu înseamnă că acestea nu există – chestia cu grădina m-a pus pe gânduri… celor cu adevărat puternici le dedic strofa a doua… şi a treia nici laptele, nici focul nu sunt ale lor frunze le vor sfârşi cândva din carne, iar vântul îi va muta în pasăre până la urmă ______________ 8 septembrie 2007 VAS CUBIC DIN LUT (poem andante) nelocul, starea ce-am atins cu mâinile cu tălpile, cu încordarea amestec metafizic, materialist şi metarealist din el cub unde coruri liniare, nori metalici şi unghii multe unghii atâtul este aici a învins cine ultima licitaţie unde făceam piesă vas din lut vas adult pus încă nu ştiu de cine la vânzare n-am spus nimic, am nori în gură şi unghii vocile se aud din buricele degetelor starea aceasta mă şlefuieşte, nu ştie din lut chiar şi cubic nu ies decât pulberi a învins cine voiam, când ştiam să vreau doar iubire, de aproape, verosimilă necântată nepoezită pură închisă în vasul cubic, să o revărs în aer n-am spus nimic… cioburi din voci din nori, din unghii nu ştiu ce şi unde se află cine când şi mai ales capătul nelocului ________________ ZILELE TALE îmi merg tristeţile bară la bară aproape ambuteiaj jilave drumurile închipuite altfel ieri de fapt, eu stau pe loc, doar ele fug se preling în jurul meu pretutindeni. de-ar fi numai dorurile… dar mai strânge rândurile implacabil şi pasărea că ştiu câtă risipă de aşteptare face chipul tău ieri a fost ziua ta aniversară ziua mea de plâns, fără lacrimi, ca şi cum cineva înăuntrul meu plânge şi nu am cu ce să-l împac dintr-un clopot cubic sunetu-i ca de zaruri pe masa de joc – ochiul meu vor fi douăsprezece dangăte pentru ziua ta de mâine, ziua de nume în care efigie obsesivă unduind mă trage în strada unde tristeţile merg bară la bară aproape ambuteiaj iubito, «lamulţiani»-ul meu este o rugăciune pentru zilele tale. _________________ ÎMBRĂŢIŞAREA Lasă-mă să-ţi preîntâmpin surâsul ciocolata şi florile nu ţin ştrengăreşte la spate, nu-ţi voi spune urări convenţionale, mă voi furişa umbrele noastre se vor suprapune astfel încât lumina din orice unghi le va proiecta pe muchia veşniciei. Îţi voi cânta şoptit versul vântului din sud scrijelit pe ţărmul tirenic al Mediteranei în 2004 septembrie îţi voi dărui respiraţia, pulsul, năzuinţele mele atomii bezmetici şi umilinţa care mă va înălţa îmbrăţişându-te, dizolvându-mă în surâsul tău. _________________ MARKETINGUL NORILOR?! Nu ştiu dacă avem dreptul să vorbim de o piaţă liberă sau oricum a poeziei. Lăsaţi-mă să-mi păstrez măcar iluzia că rămâne un spaţiu emoţional undeva necomerciabil, unde poetul este, atât. Nu moralizator, nu creator de ideologii sau tipare sociale, nu supraom, nici sfânt sau sanctificabil, OM: derbedeu, clochard, preot, lăcătuş mecanic, profesor universitar, brutar, elev, taximetrist, măturător de stradă, delincvent, senator, poliţist, medic la morgă, agricultor, pădurar, militar, vameş, miner, beţiv, vegetarian, fumător, pudic, cast, cuminte, pervers… gata, continuaţi voi! «Ce eşti, măi?» «Sunt poet.» – Fals! Îndeletnicirea de bază a poetului nu e scrierea poeziilor, ea vine din preaplinul mirării în faţa miracolului vieţii, a neputinţei de a trăi fără mirarea aceasta. După viaţă, poetul devine mai poet! Niciun om «făcut» poet de om nu-i astfel, doar mesajele lui – nu cuvintele sau cărţile – ceea ce vibrează ca un ecou la ecou, sâmburele mirării iată. N-aş putea să scriu nimic pentru piaţă, cică aşa se scrie! Dacă vă place astfel, voi veni cu un «mime» – îmi asum felia mea de bâlci şi vă gâdil portofelul: 10 lei legătura de trei cuvinte, de fraze de circumstanţă şi o grimasă bonus, vreţi? Cine crede poetul o rasă, o specie, un erou, o boală, un moft, un lux, este pe «strada cealaltă»” Poetul nu este om în toate poziţiile – plus cele nebănuite! În toate stările de agregare ale sufletului oricărui om. Poetul este un pic mai «chinuit» de sensibilităţi deseori stranii, de păcatele omeneşti, de aspiraţia la veşnicie şi nu doar atât! __________________ PISCUL IUBIRII (poemul renaşterii iminente) Ce bine mai era în vara care vine – am fost acolo, să repar un cocor de piatră arcurile chimice ale dorinţelor voastre i-am dizolvat aripa, i-am refăcut-o din rotulele genunchilor mei acum totu-i aproape… dar aveţi grijă la ce poftiţi cu atâta îndârjire de acum încolo! În jurul muntelui pe piscul căruia se-nalţă cocorul sculptat de vânt – semn de circulaţie pus speranţelor în drumul lor spre faptă – erau grădini din cristal mi-am construit aici un templu cât o lacrimă pentru numele prietenilor şi neprietenilor deopotrivă pentru iubita şi neiubita pentru numele meu sub toate acestea pentru anti-numele meu vinovat – rostirea răsucită a unei iertări m-a aruncat în urmă… voi traversa toamna, această ciudată toamnă mă va prelinge iarna la rădăcina ierbilor promise mă va înmuguri Martie aspru şi-n vara care vine mă voi izbi năvalnic cu pieptul în pliscul cocorului de piatră murindu-mă voi reface întreaga alcătuire a bieţilor mei atomi pe dimensiunile lumii – miez cristalului din grădinile viitorului dacă nu veţi învăţa în tot acest timp surâsul să nu mă căutaţi _________________ VALERIU BARBU (DANDEŞ GANEA) Dacă doriţi să-i scrieţi, adresa e: Barbu Valeriu, str. Traian 252, cod. 800186, Penitenciar, Galaţi Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Inima ta simte totul şi nu lasă nesfinţite cuvintele. Spera poetul să poată comenta singur textele noastre ale tuturor şi să răspundă la comentarii, dar nu ştiu când va fi posibil. Mulţumesc mult. Îi scriu chiar azi, să se bucure. Sănătate şi pace. O zi fericită.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2007-09-28 08:52:23               Inima care iubeşte cuvântul... Pledoarie pentru o autentică trăire! Esenţa îşi împlineşte destinul prin însăşi propriile ei rădăcini!! Şi poţi să scrii despre silabe care alungă monotonia, despre verbe care-şi continuă călătoria, despre litere care nasc înlăuntrul poetului ecouri şi armonii... Versul este respiraţie şi viaţă!! ... Şi-adaug lumină!! Cu drag, Cristi   Postat de catre Cristi Stanculeasa la data de 2007-09-27 23:25:55               Mulţumesc mult, Maria. Îl bucură cuvintele tale. O seară fericită.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2007-09-27 18:16:15               "fiecare în patul lui – ca de spital ne ferim să nu alegem acelaşi punct din tavan," dacă ceva mi s-a părut dureror vreodată în scrisul lui Valeriu acum... şi-a pierdut sensul, cuvintele citate părându-mi cu adevărat ceva incredibil de dureros. Mie îmi place cum scrie şi gândesc că de vreme ce muza l-a însoţit în crunta încercare nu poate fi un om rău. Categoric. L-ar fi părăsit muza cea iubitoare doar de suflete bune şi sensibile. Cu prietenie, Maria   Postat de catre Maria Grosu la data de 2007-09-27 00:33:59               Şi el pe urmele tale şi ale tuturor, oferind sufletu-i bun şi prietenie. Nu aroganţa firii, mult imaginar, multe trăiri acolo unde libertatea are timp de expunere, punctele din tavan sunt bine stabilite între ochii celor care aşteaptă să vadă acolo cerul. Două scrisori le-am dus cu mine în Dâmboviţa, pe urmele haiducului Radu, acolo unde Râul Alb şi Bărbuleţul se unesc pentru a duce în câmpie verdele codrilor acum arămiţi de toamnă pe vârfuri, bogăţia livezilor de meri şi cântecul oamenilor şi al păsărilor. Acolo am scris în fiecare seară câte puţin, impresii şi gânduri. Când m-am întors, în seara aceasta am găsit-o şi pe a treia. Acestea sunt toate textele trimise. Rog iertare pentru întârzierea postarii. Mulţumesc pentru comentariu. O noapte liniştită şi să revii curând, sănătos, printre călătorii în cuvânt. Poezia ta o comentez dimineaţă. Acum e foarte târziu şi sunt cam obosită. Valeriu mulţumeşte tuturor pentru lectură şi comentarii şi transmite salutările lui. Noapte bună.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2007-09-26 01:26:22               am sa revin mereu pe urmele prietenului meu... Valeriu ramane si azi si maine permanent amicul meu viitor... cu gandul la el sunt amestecat in necazuri fizice care o sa ne schimbe totusi timpul sosirii... cu drag marturisesc ca citesc cu traire scxrisorile de la prietenul nostru poprit de aroganta firii... ma-nclin lacrimei preungi ce cade spre el. ...din amintirea bocetului terestru, un zambet spre viitor. nu exagerez. sunt credul, si vreau sa vina... prin tine dulce Mariana, VDG. este permanent cu noi... ai votul meu instelat pentru munca lui si darea ta de suflet... cu mult drag, tavi a consemnat, Coralia.   Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2007-09-25 22:40:48	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE