PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Scrisori de la un prieten (15)(fragmente) Text postat de Mariana Fulger 26 august 2007 CHEM Vine toamna e vremea să-mi chem ursitoarele să le fac unghiile le voi tăia din carne, cu lac sidefiu le voi da, să le fac părul în două cozi groase transfuzii viole-aurii să le fie sângele nou le voi cere primele zăpezi dedicate exclusiv mie iarna să vină cu drum pentru că nu mă tem nu mă mai tem de înzăpeziri vine toamna şi mă simt de parcă ar fi şi un al cincilea anotimp undeva aproape iminent Chem chemările înţelenite, mirările deja locuiesc aici precum fricile care şi ele îşi caută înnoirea 1,2 M umbră stingându-se în adagio, luciditate şi nevoie nervii, muşchii, articulaţiile, întreaga maşinărie biologică participă la o viziune al cărei limbaj numai muzica îl poate transpune – trupul meu în sărbătoare triumfal a traversat zilele metalice din ultima zodie a trecut – puls lunecând în rock de acum ferestrele vor fi deschise numai spre mâine ascund toate amintirile în stânga sus, la fix un metru şi douăzeci de centimetri de la pământ – nu vă va veni a crede dar am măsurat atent…! ______________ ALTE SFERE dacă-i o singură naştere multiplicarea morţii este o iluzie s-ar putea ca nici măcar să nu existe azi aici, mâine în spaţii înalte şi mai înalte răsfrângeri – cioburi puzderie colorate, din noi căutând alte sfere poate nu chiar aşa de aspre ca aceasta rostogoliri eliptice… dar dacă nu-i numai o naştere?! _______________ ABIA ATUNCI voi trece acoperind umbra cu mâna dreaptă ridicată cât ecoul şoaptei – taci, te rog, umedă, lucioasă, gura ta desenează semnul depărtării, nu al întoarcerii adio-uri diluate precum cercurile de apă în care piatra aruncată-i aşteptarea mea vânt nou nu va aduce toamna ce va să vină uscăciunea din ramuri nu va fi poezie, simfonii doar aramă încinsă, grea şi cenuşă va trebui să cauţi sub zăpezile care nu se ştie dacă se vor lăsa găsite sămânţa încolţind ascunsă ca orice taină în jurul ei să descrii un triunghi larg voi trece acoperind cu umbra dreptei ridicate cât ecoul şoaptei – abia atunci să-mi spui dacă «teiubescul» meu ţi-e de ajuns ________________ NU EU te prelinge în geometrii noi promisiunea iată zorile şi nu mă vezi de teamă, te întorci… nu nu lăsa cărarea neterminată, ţine înainte chiar dacă nu vor fi nici intersecţii, nici capăt câtă vreme orizontul are silueta mea – sau invers ca un vultur te voi prinde în gheare şi te voi trece munţii pe un pisc sferele mirării, ovoide, în cuib sidefiu se vor ciocni de vise colţuroase frumoase, dar… încă vise şi atât împreună ne vom preface-n sfere perfecte de lumină nu eu voi împlini promisiunea ea o va face, ea va ţine stările noastre de agregare zorile celelalte vor avea astfel culorile veşniciei aşa să ştii! _______________ VALERIU BARBU (DANDEŞ GANEA) Dacă doriţi să-i scrieţi, adresa e: Barbu Valeriu, str. Traian 252, cod. 800186, Penitenciar, Galaţi Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Ai dreptate, Dorule. La mine cam greu se desparte meditativul de liric. Singurătatea e un dar, aveţi dreptate Bucowski şi tu, cu condiţia minimă şi obligatorie să nu fie nevoie niciodată să fii îngrozitor de singur, adică să existe undeva cineva sau ceva de care să-ţi legi sufletul, altfel nu poezie scrii, ci iad "curat" - pentru tine şi... ceilalţi până taci, aşa cum tac, probabil, toate piatrele. Mulţumesc pentru comentariu şi urare. O zi fericită.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2007-09-12 09:19:23               După un început destul de consistent pe plan meditativ-sapienţial, ai schimbat registrul pentru tonuri mai lirice... Singurătatea e un dar, spunea Bucowski, şi mulţi oameni buni ajung singuri, iar poezia unora le e un castel de sticlă de unde se apleacă pe ferestre de azurit pentru a ne face cu mâna. Să ai o zi poetică!   Postat de catre Doru Lubov la data de 2007-09-12 07:10:26               Se adevereşte că am cititori buni şi că trăiesc în acea jumătate care nu e a mea. Uneori îmi vine să întreb de ce mă mai cauţi? Sufletul lui bun alături etern... Cât despre scris, mai e de lucru. Mulţumesc mult pentru comentariu şi lumină. O zi fericită.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2007-09-12 06:50:26               Să spui că mai vii şi mâine. E cel mai frumos dar pentru un om singur. Mulţumesc pentru comentariu. O zi fericită.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2007-09-12 06:43:14               Se adeveresc cele spuse... Ideile au ecou, textul rezonează cu viaţa, cuvintele sunt vii, prin însăşi starea de trăire a poetului, chiar dacă într-o jumătate care-i aparţine de drept! Zidurile se desfac pentru a pătrunde un alt timp al spaţiilor care cuvântă! Cu drag, semn şi consideraţii pentru cele scrise, Cristi   Postat de catre Cristi Stanculeasa la data de 2007-09-12 02:12:38               O meditatie despre Dumnezeu si om... Frumoase cuvinte! Ce sa mai spun eu? Aprecieri si-o raza de lumina. Cu drag, Nico   Postat de catre Nicole Kumar la data de 2007-09-11 22:20:43               O meditaţie despre Dumnezeu şi lume într-o zi care aminteşte de fragilitatea vieţii, a păcii între oameni. Poate o dedicaţie, un text dedicat tuturor întrebărilor fără răspuns ale vieţii, tuturor oamenilor şi necuvântătoarelor fără nicio apărare, pornind de la un vis în care viaţa era o clădire paralelipipedică deformată de timp şi gravitaţie, în care oamenii îşi căutau cunoscuţii. Un Dumnezeu al întâmplării sau nu să-i vegheze pe toţi - vii şi morţi din cauza nesăbuinţei şi lăcomiei oamenilor sau oricum. Am modificat puţin textul. Sper să fie mai expresiv. Mulţumesc pentru comentariu şi lumină. O dedic lor. O noapte de suflet bun.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2007-09-11 20:13:13               Si Dumnezeu al intamplarii si Dumnezeul regasit E trist ca-n sase ani de zile iubirea-n lume n-a gasit Nici omul negru ce viseaza, nici cel cu mintea mereu treaza Nici albul, galben la un loc, iubiri nu-i dau foc Astept cu sufletul la gura, ca omul zilnic sa surada Satul fiind de rau si jale precum e cel cu fata hada As vrea ca omul meritos sa fie cald ,prietenos Sa-l lecuim putin si-n post sa-ti fie drag si sanatos… O lacrima pentru 11 septembrie 2001 O lacrima pentru 3000 de nevinovati Nu stiu dar citind poemul tau m-am gandit ca l-ai inchinat lumii si victimelor de la Gemeni si …pentagon. Cu drag tavy ps. o steluta sa lumineze ca o lumanare comemorarea victimelor fratilor de peste Atlantic.   Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2007-09-11 18:53:59               Aşa repede a trecut senzaţia, Veronica? Mulţumesc mult pentru trecere şi lumină. Cu palmele lipite spre spaţiul în care deja e un soare, mulţumesc. O zi fericită. Ce bine c-ai venit devreme. Nu pot să mai greşesc ora.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2007-09-11 16:35:20               Mi s-a parut un poem deosebit. Metaforele in spatiu si timp sunt frumos aranjate. Ai fost inspirata, Mariana! Felicitari si semn. Vero   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2007-09-11 16:26:01	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE