PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Scrisori de la un prieten (14)(fragmente) Text postat de Mariana Fulger 20 august 2007 VOR GĂTI Cuvintele sunt moi în după-amiaza aceasta şi gesturile… mă las lent în genunchi, dacă m-aş ridica tulbur arama iată, ating cu fruntea brâul unduind între orizont şi pervazul ferestrei – furişându-se înăuntru mă va găsi înserarea la pândă aştept parfumul misterios al nopţii cuvintele vor căpăta consistenţă îmi vor găti emoţia unui nou mesaj ce vi-l ţine deocamdată ca-ntr-o cochilie inima mea… ______________ CAUT alergând între gând şi pagina trecută, lipsă acum dactilografiind mirarea, un «accent» pregătit pentru un cuvânt anume, a căzut şi-a fracturat mijlocul şi acum caut un atelier de reparat cuvinte şi accesorii. ştiţi cumva?! între timp, gândul a plesnit, mirarea s-a răsturnat – tâmp caut un bandaj, o atelă… îmi rup cămaşa las’ că îl dreg eu, mi-l închipui pasăre îi voi reda cândva zborul… veţi vedea! ______________ 22 august 2007 TEXT DEPOETIZAT DE CONJUNCTURĂ! în concentrarea aceasta de vinovăţie şi vinovaţi am învăţat nevoia de iertare, de afecţiune, de zbor. trecem pe lângă închisori şi ne cuprinde un vânt rece grăbim pasul… reflex, teamă şi, probabil, respiraţi uşor, simţindu-vă oarecum în siguranţă, dar luaţi aminte, toate întâmplările care au purtat «dincoace» de ziduri oameni sau victime, sunt petrecute «dincolo», unde voi trăiţi. ştiu acum unde-a adormit conştiinţa şi sunt convins: prin credinţă mă voi vindeca de culpa mea şi nu numai a mea! _______________ ISTORIA LUMII între precariat şi opulenţă cuvintele alăptează debile speranţe imagine gri – imagine aurie spectacolul începe… şi costă al naibii… afişăm infecţia, parada sărăciei şi a fastului, între ele necesităţile subiective anume create lumea-i un ocean de degete îndreptate mereu spre celălalt, reclame, lumini colorate, sunete iluzii convertibile în obsesii înşelătorii publicitare, electorale – consecinţele le vor proba tocmai cine pretindeţi că protejaţi fiii voştri se vor hrăni reciclând resturi din spectacolul de astăzi silnic, interactiv fluviu păstos – falsă emancipare, Pământul este tot mai sensibil nu şi talpa cuvinte despre salvare? Le rostim şi dăm din coate să ajungem în faţă la spectacol, mimând că suntem «fans» fiindcă «dă bine» cuvintele acestea alăptează speranţe rahitice fără aplauze de data aceasta, vă rog ________________ MOMENT DE BINE Primul clopot lichid, trezire în trezire labirintică, esenţă muza – ea nu există altundeva mă scarpină în cap, râde, îmi face «v»-uri cu degetele pe la ceafă şi-mi dă brânci cu nasul în caiet… leapădă obişnuinţa limbajul geometric şi iată «cuvântul» fără de care ar fi abisul sunt salvat aceste curcubee dintre noi prieteni dragi şi ploile recente care mi-au întors grădinile acasă schimb registre poezia mea fragmentaristă ai zice că sunt incoerent – ia nu mai citiţi o dată secvenţe, cioburi, imagini suprapuse… şi inima mea caietul cu pagina din stânga pe obrazul stâng respectiv cea dreaptă pe obrazul drept mă mângâie parcă ar fi mama muza mea are cămaşă în carouri alb-negru şi fes alungit… vă daţi seama!!... _______________ NU-L CUNOSC, DAR AŞ VREA… pe o lumânare ce-mi părea înaltă cândva erau inscripţionate semne lumina cobora căutându-mi fruntea şi nu ştiu dacă eu creşteam sau lumânarea scăzând ardea semnele până ce deveneam egali în punctul acesta am înţeles zilele mele caractere stranii, de azi voi fi eu mai înalt tălpile, pământul răsturnat din care vor creşte ierbi noi, semne… în număr de nouă cuvinte am descris viaţa mea mai sunt alte trei pentru împlinirea zodiei iubire, adevăr, menire triunghiului acesta îi caut laturile, unghiurile mişcarea ceasul meu este 11:59 noaptea, va începe o altă zi mă va speria precis un cer prea senin un pământ prea gol, niciun drum trasat – iată un toiag creşte alb din dreapta mea ca o prelungire de os triunghiul roteşte inima, corul nu-L cunosc dar aş vrea pentru că El a scrijelit semnele, a aprins – şi nu de la jumătate – fitilul subţire la «ceva» probabil S-a gândit atunci…! VALERIU BARBU (DANDEŞ GANEA) Dacă doriţi să-i scrieţi, adresa e: Barbu Valeriu, str. Traian 252, cod. 800186, Penitenciar, Galaţi Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Încă un cititor - o cititoare - şi un comentariu apreciativ. Mulţumesc mult, Mirela. O zi fericită.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2007-09-11 07:46:23               'şi nu va mai fi nici o durere pentru că nu vor mai fi aripi.' Frumos si ingrozitor de adevarat:) Mi-a placut starea pe care incerci sa o descrii in aceasta poezie, ma regasesc, intr-un fel, in ea;) Vot, Euridice   Postat de catre Mirela Lungu la data de 2007-09-10 19:56:13               Mereu uit, Veronica. La tine o fi noapte acum. La feciorul meu abia pe la prânzul nostru se face dimineaţă. Probabil şi la tine. Spun, deci, şi noapte bună. Să fie acolo.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2007-09-10 07:24:32               Cititor nou în pagină şi precis (în comentariu) ca un ceasornic elveţian. Mulţumesc mult, Rudolph. Să ai o zi fericită.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2007-09-10 07:20:16               Sfârşitul doar pentru visători e aripi. Odată trecuţi prin mirajul acesta care se cheamă viaţă, materia îşi reia rostul de alcătuire a prafului cosmic, lutului din care, eventual, va creşte altfel de suflet. Aripi poate va avea el, eu cel de dinainte, în niciun caz. Nu cred în Rai şi suflete plutind fericite în eternitate, nici în Iad. Lumina şi întunericul, materia şi antimateria, energiile şi antienergiile fac posibilul. Pentru a crea o genă vie sunt, poate, necesare miliarde de ani. Pentru a distruge, o clipă. E bine să trăim ceea ce avem cu fericire, cu înţelepciune. Mulţumesc mult pentru comentariu, Veronica. O zi fericită.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2007-09-10 07:18:38               Nu se poate scmimba nimic, poetule. Aşa cum scris, nu se poate. Nici altfel. Odată inerţi, din carnea - lutul nostru doar iarbă mai creşte, dacă n-a fost prea toxică, un petic de ghiocei sau un trandafir sălbatic, eventual, un arbore. Tot rog sufletul acesta al meu să trăiască - dar poate că aceasta e cea mai profundă trăire şi pentru mine şi pentru el. Poezia, cuvântul se scriu din această ardere fiecărui suflet altfel. Mulţumesc pentru comentariu şi apreciere. O zi fericită.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2007-09-10 07:11:04               - venit, - citit, - plăcut, - votat! cu preţuire, r.k.   Postat de catre Rudolph Kuttesch la data de 2007-09-10 06:44:59 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               Frumoasa poezie. Mi-au placut mult versurile "desprinde-te şi urcă, stâlp galactic de-acolo răspunde lucrurilor întrebările converg continuu spre origine axa zi-noapte, părere-veridic" Sfarsitul: nu vor mai fi aripi?.... Felicitari, votez Vero   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2007-09-10 03:38:39               Poemele se nasc atât din tânguiri cât şi din alinări! Din dor şi durere, din apă şi nisip, din lut şi aer, din respiraţie şi tăcere! ... şi nu va mai fi nicio durere pentru că nu vor mai fi aripi sau ... vor fi aripi. Finalul poate da de gândit, în viziunea cititorului se mai poate schimba ceva, dar el, cu siguranţă, nu-şi schimbă mesajul... Mult mi-a plăcut! Cu drag şi semn de apreciere, Cristi   Postat de catre Cristi Stanculeasa la data de 2007-09-10 02:58:24               Probil că sunt în transă când scriu poezie, oricum aş scrie - vertical sau orizontal cu mii de puncte. Când citesc acum, îmi pare că altcineva a scris. Am un suflet cu suflet - asta e sigur. El ştie ce spune. Mulţumesc frumos pentru comentariu. O noapte liniştită. E încă pace sub soare, chiar dacă un adevăr iluzoriu - de partea cealaltă a realităţii mor oameni în conflicte iraţionale sau de foame. ...şi nu va mai fi nicio durere...   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2007-09-09 23:42:31               desprinde-te şi urcă, suflet închis în mine... ...de-acolo răspunde lucrurilor... Frumoasa poezie, Mariana! Ma pot duce la culcare, sunt mai linistita acum. Multumesc. Noapte buna! Cu drag, Nico   Postat de catre Nicole Kumar la data de 2007-09-09 23:06:14               Mai ai puţin şi scrii toate comentariile la care am dreptul, poetule! Prefer forma dată de mine, te rog să nu te superi. Mulţumesc pentru atâta străduinţă! Scrie-i poetului în care zvâcnesc aripi de măiestre, poate-ţi trimite şi ţie. Sănătate şi o noapte bună. Fericite toate zilele.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2007-09-09 21:51:28               Nu vor mai fi braţe, Camelia, atingere. Nu va mai fi suflet - zbor. Humă. Mulţumesc frumos pentru comentariu. O noapte fericită.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2007-09-09 21:47:15               Din carnea mea vor creşte mâine Tulpini firave dar şi iarbă În care vor dormi azi câinii Şi flori şi şoareci dar şi oameni :)) glumă cu stea! cu drag   Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2007-09-09 21:46:24               erata sa-mi fie... tu, iarta!   Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2007-09-09 21:06:24               doar aripi si vant desprins de pamant doar vela si soare sa-m fie prin mare... un pescarus, o stea in noaptea mea unul sa planga zburand altul sa-mi lumineze plangand... ... aripi de-as avea as putea zbura... si m-as duce-n lume asta-ti spun pe ...bune! si m-as resemna as uita ceva ce m-a intristat undeva-candva... cu drag am prins aripi si eu citindu-ti versurile dragi, acum chiar daca-i tarziu eu sincer iti doresc tot binele din lume si o noapte luminata de linistea interioara... cu vot si drag tavy   Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2007-09-09 21:05:20               Semeni cu Lucian Blaga aici... din carnea mea vor creşte mâine tulpini firave de iarbă în care vor dormi câinii şi florile, şi oamenii eu aş schimba puţin sfârşitul, aş spune pentru că vor fi aripi e doar o părere, nu te supăra:))) Cu mult drag, Cami   Postat de catre camelia silea la data de 2007-09-09 20:56:49	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE