|  |  |  |  |  |  |  |  | 
           
            |  | la reparat |  | 
           
            |  | Text 
                postat de  
                Octavian Sergiu Ciurtin                 |  | 
           
            |  | 
 
 
 o clădire cu respect, se-ntinde
 pe hectare
 doar cine intră  vesel, află
 că se moare
 
 salonul alb
 adună-n el,
 din miile de vieți
 dureri ascunse-n
 `lacrimar`
 și fuste
 și ițari
 și babe
 și mosnegi
 și fete
 și băieți,
 în cânt-amar
 
 urci treaptă
 după treaptă,
 te cheamă veșnicia
 găsind
 de multe ori destinul
 halatul alb,
 zădărnicia
 se luptă cu creștinul
 
 un lift coboară mult mai jos
 se duce-n așteptări
 coboară liniștea-n subsol
 și-n plâns, alte cărări
 
 
 02.09.07
 
 |  | 
		   
            |  |  
                
                Parcurge cronologic textele acestui autor
                
                 |  | 
		   
            |  | Text anterior 
								     				
				                Text urmator |  | 
		             
            |  | Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE 
              AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!
 |  | 
                     
            |  | 
 |  | 
           
            |  | Comentariile 
              userilor |  |  |  |  |  | 
                     
            |  |  |  |  |  |  |  |  | 
           
            |  | 
 |  | 
           
            |  | draga Cristi te-am asteptat mult sa-mi intri in ograda, acum ca ai venit, mi-ai oblojit vremelnic ranile. multumesc de sfaturi si indemnuri. esti permanent in sufletul meu. te astept si cu poem, nu stiu ce s-a intamplat.
 dar eu astept, la etajul 4 intr-un salon `cochet` blindat cu aparatura de maine..
 :)
 hai sa traiesti frate Cristi.
 
 cu mult respect, tavy
 |  |  | 
                     
            |  | Postat 
              de catre  
              Octavian Sergiu Ciurtin               la data de  
              2007-09-04 20:54:21 |  |  | 
		             
            |  |  |  |  |  |  |  |  | 
           
            |  | 
 |  | 
           
            |  | Ei, ei fârtate!! Înveți și învățăm...
 Din astă viață pentru mai departe!
 Ceea ce înțelegei din ceea ce ți se-ntâmplă, este semn de maturizare a sufletului, de înțelepciune, de renaștere...
 Cum spui tu în poezie, și spui bine, urci treaptă după treaptă...
 Te cheamă veșnicia, și trebuie să-i înțelegi destinația!
 Nimic nu-i zădărnicie, dacă reușim să învățăm...
 ...
 Până una - alta, sănătate multă și credință!
 Cu drag,
 Cristi
 |  |  | 
                     
            |  | Postat 
              de catre  
              Cristi Stanculeasa               la data de  
              2007-09-04 19:28:10 |  |  | 
		             
            |  |  |  |  |  |  |  |  | 
           
            |  | 
 |  | 
           
            |  | durere...ceva inventat, ca strigat in rabdare cu care cerul ne-a invrednicit. amintirea sterge durerea si-o indulceste dupa multa vreme...noi suntem datori sa suportam amintirea durerii diminuata, ca o cicatrice frumos vindecata de vreme...
 
 asa o sa fac si eu draga Nico o sa fortez nota uitand uratul, durerea si suferinta, o sa-mi deschid o alta fisa a preferintelor sfidand banalul, cotidianul, ramanand optimist si privind drept in viitor.
 
 viata-i frumoasa, viata-i scumpa, viata nu trebuie neglijata. sa ne mandrim ca o avem si s-o pastram curata...
 
 :)
 multumesc draga Nico, esti o prietena scumpa si bine intentionata
 
 sa fii fericita si sa iubesti  frumosul drag. Cristi, bradul ce-l cresti la umbra ta, sa fie mandru mai tarziu de-o copilarie fericita alaturi de buna sa mama...
 
 cu mult drag,
 tavy
 |  |  | 
                     
            |  | Postat 
              de catre  
              Octavian Sergiu Ciurtin               la data de  
              2007-09-04 15:56:37 |  |  | 
		             
            |  |  |  |  |  |  |  |  | 
           
            |  | 
 |  | 
           
            |  | Tavy, as lasa si eu o stea pe pagina ta... da nu mai am unde, ca e plin de ele... :))
 Inca simti durere, in perioada de recuperare, dar gandeste-te ca, intr-o zi, iti vei aminti de toate acestea de acum si vei zambi... Folosul acestei suferinte nu-l stii acum dar il vei cunoaste, candva... De unde stiu? Acum cativa ani, mi-a murit un baietel, l-am nascut mort la opt luni de sarcina si dupa nastere am stat in spital, legata la aparate, vreo doua luni. Embolie pulmonara postpartum. Cu boala asta rar scapi. Intreaba orice doctor si vezi. Eu am scapat, multumesc lui Dumnezeu. Au mai urmat vreo trei operatii, dar minore si la astea m-am dus singura in sala de operatii, curajoasa.
 Acum il am pe Cristi, un baietel de un an si sunt foarte fericita. Am trecut peste toate.
 
 Asa ca, fii optimist si vezi intotdeauna jumatatea plina a paharului. Viata e o continua surpriza si intotdeauna dupa ploaie, vine soare.
 Ai grija de tine! Credinta, rabdare si nadejde!
 
 Un zambet de drag,
 
 Nicoleta
 
 
 
 |  |  | 
                     
            |  | Postat 
              de catre  
              Nicole Kumar               la data de  
              2007-09-04 08:50:02 |  |  | 
		             
            |  |  |  |  |  |  |  |  | 
           
            |  | 
 |  | 
           
            |  | acum sunt singur intr-un birou, la capatul opus fisierul... pe acolo se intra, aici se constata, dincolo se pleaca...
 fiecare are fisa in care data intrarii este specificata undeva sus in dreapta...,data plecarii este un spatiu gol pe care pacientul niciodata nu-l vede completat.
 medicul merge la servici la fel si gradinarul si strungarul si ministrul muncii, dupa servici se grabesc acasa uitand totul pana a doua zi cand isi reia activitatea...
 doar cobaii din saloanele romanesti (unele) asteapta creduli ziua (de apoi) cand cineva le va da biletul de iesire cu rezolutia vindecat.
 ...cati oare se pot bucura de acest bilet fara a-si lasa averea rastignita prin buzunarele unor falsi Hipocrati, oameni cu servici si timp liber la dispozitie?
 putini!tot mai putini, inca se miruieste cu spaga, inca se fac cozi la datu` pomelnicului in plic...
 
 va multumesc ca m-ati adus pe linia de plutire :)
 eram cazut de la etajul 4 direct in putul cu melancolie.
 multumesc Tea, Mitica,Vero, Cornel, multumesc si iertati ca n-am putut spune prezent imediat ce ati intrat pe pagina mea...
 Vero nu sunt acasa, mai dureaza inca, am promisiuni ca mai putin de doua saptamani mai dureaza, inca iau calmante, operatia n-a fost usoara dar a trecut
 :)
 
 cu mult drag, tavy
 
 ps. cerul este acum senin si plin de stele, norul a trecut si s-a transformat in trandafiri .
 multumesc.
 |  |  | 
                     
            |  | Postat 
              de catre  
              Octavian Sergiu Ciurtin               la data de  
              2007-09-04 00:43:55 |  |  | 
		             
            |  |  |  |  |  |  |  |  | 
           
            |  | 
 |  | 
           
            |  | Am intrat intr-o cladire mare Doctorii priveau la mine cam sasii
 Chiar daca mi-au spus c-aici se moare
 Eram vesel si ii razvrateam pe vii...
 Cu prietenie,Cornel Balescu
 |  |  | 
                     
            |  | Postat 
              de catre  
              Bun Tare               la data de  
              2007-09-03 20:05:35 |  |  | 
		             
            |  |  |  |  |  |  |  |  | 
           
            |  | 
 |  | 
           
            |  | Splendid, Tavy! Nu mai am loc de stele, mi-au luat-o altii inainte, votez in locul luminitzei  pe care as fi aprins-o. 
 Esti deja acasa? Acel "acasa" la care te gandeai de "acolo"?
 
 Ganduri bune si felicitari,
 Vero
 
 |  |  | 
                     
            |  | Postat 
              de catre  
              Veronica Pavel               la data de  
              2007-09-03 17:38:20 |  |  | 
		             
            |  |  |  |  |  |  |  |  | 
           
            |  | 
 |  | 
           
            |  | Iti dau si eu o stea prietene! 
 Cei care te numesc poet n+au auyit de formula Maestre, sau daca au auzit le e frica s-o uziteze! Eu nu ma feresc sa spun ca poezia ta este ceva.... de nedescris! cum faci tu fata durerilor de tot felul, cum te sacrifici pentru a fi aici cu noi, esti rar si asta se vede din majoritatea poiemelor. Nu stiu cum sa ma port sa nu deranjez cu ceva, eu am fost internat doar 5 zile în viața mea cu o degerătură... nu spun unde și tot am simțit că se prăbușește lumea. Dar tu care hălădui prin instituțiile lui Nicolăescu de luni de zile!!!!!
 
 Să vii înapoi sănătos! Nevastă-mea pune acum murături și avem și gem de prune!
 
 Cu respect!
 
 Mitică
 |  |  | 
                     
            |  | Postat 
              de catre  
              toma necredinciosu               la data de  
              2007-09-03 17:05:53 |  |  | 
		             
            |  |  |  |  |  |  |  |  | 
           
            |  | 
 |  | 
           
            |  | Ce univers obosit aduni tu in pagina aceasta, Tavy;  si ....si mai mult....te 'bati' cu el  .....ii depasesti limitele chiar daca incet....dar sigur! 
 Versurile curg....poarta in ele incantatii.....au ceva din firescul vietii... ca intr-un lied in care romantismul sperantei strapunge chiar si platosa unei tristeti   vecina renuntarii...
 
 Poezie....si gata!
 
 Cu drag,
 
 Calvar ( numai al meu!)*
 |  |  | 
                     
            |  | Postat 
              de catre  
              Tea Nicolescu               la data de  
              2007-09-03 16:58:25 |  |  | 
		             
            |  |  |  |  |  |  |  |  | 
           
            |  | 
 |  | 
           
            |  | Internetul. Le dublează pe toate. Probabil de aceea n-a mers postarea mea. 
 |  |  | 
                     
            |  | Postat 
              de catre  
              Mariana Fulger               la data de  
              2007-09-03 16:32:54 |  |  | 
		  		   
            |  |  
                Parcurge cronologic comentariile acestui autor
                 |  |  | 
		   
            |  | Text anterior 
								     				
				                Text urmator |  |  | 
		  
                     
            |  |  |  |  |  |  |  |  | 
           
            |  | 
 |  | 
           
            |  | Virgula din primul vers e pasageră. Nu scapi deloc de atmosfera aceea. Închide ochii uneori și visează lunci cu flori, păduri încă verzi sau cu brâuri arămite, plimbă-te cu muza, vorbește-i, ascult-o. Un comentariu prea lung în care n-am spus nimic. Un text ca o relatare de război pe-alocuri. Lipsesc bombardamentele și criza de petrol lampant și alimente. Uite că mai și glumesc. Mai bine tac. Ai scris bine. Sănătate și să te întorci curând printre pesimiștii de fiecare zi. Deja miroase a vinete coapte și-a gogoșari. Se pregătește zacusca. Se împlinesc strugurii. Așteaptă vinul. O zi fericită. Votez. Ai grijă de tine. |  |  | 
                     
            |  | Postat 
              de catre  
              Mariana Fulger               la data de  
              2007-09-03 16:31:43 |  |  | 
		             
            |  |  |  |  |  |  |  |  | 
           
            |  | 
 |  | 
           
            |  | Virgula din primul vers e pasageră. Nu scapi deloc de atmosfera aceea. Închide ochii uneori și visează lunci cu flori, păduri încă verzi sau cu brâuri arămite, plimbă-te cu muza, vorbește-i, ascult-o. Un comentariu prea lung în care n-am spus nimic. Un text ca o relatare de război pe-alocuri. Lipsesc bombardamentele și criza de petrol lampant și alimente. Uite că mai și glumesc. Mai bine tac. Ai scris bine. Sănătate și să te întorci curând printre pesimiștii de fiecare zi. Deja miroase a vinete coapte și-a gogoșari. Se pregătește zacusca. Se împlinesc strugurii. Așteaptă vinul. O zi fericită. Votez. Ai grijă de tine. |  |  | 
                     
            |  | Postat 
              de catre  
              Mariana Fulger               la data de  
              2007-09-03 16:31:41 |  |  |