|
|
|
|
|
|
|
|
|
La arme băieti! |
|
|
Text
postat de
Octavian Sergiu Ciurtin |
|
|
m-am născut legat cu-n șal, un fir de păpădie
într-o noapte când
curcubeul zorilor, plecat de multă vreme
îngâna ziua cu noaptea
îndemnându-i la revoltă cu astrele.
tare mi-a fost nedumerirea
și iritarea
când cuprins de-a somnului parfum,
ce lua forme nedefinite,
m-am trezit în toiul luptei
pe un câmp
departe de bolovanii serioși,
adunând scoici, cârpind zale, numărând sclipiri
de săbii în al soarelui putere
la arme băieți, strigam în gura mare,
dați cerului toiagul și tăbărâți pe ei
stârpiți agoniseala nopții
și îi popriți pe zei
.
la margine de Mures, o Târnavă,
se scaldă-n ea melancolia
ea-și duce liniștită dorul, suavă
și-n val de apă, rapsodia
.
ce-a mai rămas pe câmpul de bătaie
nici azi nu știu să fi aflat
doar știu că alții de pe margini
pe ce-au mizat, au câștigat
nici nașterea mea în mirosul fânului
n-a fost nicicând trecută pe răboj
doar o baladă încă viețuiește undeva sus,
mai sus de muntele Cindrel, pe coasta vestică,
azi și ea dată uitării
a mai rămas un strigăt de bătaie, departe
de bolovanii serioși, unde nu mai sunt scoici,
săbii și sclipiri de soare,
acolo eu m-am inventat
3.09.07
Cluj Napoca
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
chiar daca am nimerit mai tarziu, dupa ce am iesit din pagina... vina nu-i a mea ci a colegilor care m-au coplesit numericeste cu textele lor...:) (rad, e o gluma) vreau sa multumesc dragelor mele invitate Maria si Cami care au raspuns prezent...in absenta mea.
va multumesc dragele mele. asa cum ati aflat, mi-am luat `bunghii` si am dormit ca un prunc nevinovat...
acum m-am trezit si am gasit culuar liber si m-am bagat...
:)
sa va multumesc...
cu drag, tavy
ps. Cami draga convalescenta mea incepe cand plec de aici, pana atunci sunt pensionar cu trei randuri de vieti.
1. una normala..
2. alta pe care ma sprijin
3. si alta care ma sustine.
:))
nu-mi doresc cand plec de aici decat ...una!
una libera de obligatii...
:)
|
|
|
|
Postat
de catre
Octavian Sergiu Ciurtin la data de
2007-09-05 22:59:32 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Tavy,
uite-mă și pe mine pe aici, cu nasul prin comentariile de pe pagina ta, să înțeleg că ești într-o convalescență...
Vreau să spun că mă bucur și eu că te văd pe prima pagină,
deci,
nu uita să-ți iei bunghii și să te faci bine, bine.
Cu mult drag,
Cami |
|
|
|
Postat
de catre
camelia silea la data de
2007-09-05 16:27:52 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ce să îți iei Octavian?!! "bunghii" ?!!! Uite, vezi, m-ai făcut să râd chiar și de acolo! Te vei face bine, o simt. Trebuie să îți treci nașterea " pe răboj", ai încă multe de făcut, nu? Trebuie să ne faci cunoscute baladele muntelui Cindrel, ai uitat? Sunt mai mult decât convinsă că pe cei care mai au câte ceva de făcut Dumnezeu nu-i primește. Nu știu cum să-ți spun să nu te superi dar nu primește restanțieri. Ori tu mai ai de dus și un război cu "vântul" care ți-a luat visele, iubirea și ți-a întemnițat privirea în alb. Tu ești un luptător, cum să îl lași să câștige?!!! Trebuie să le recâștigi deoarece Dumnezeu nu te va primi cu lipsă la inventarul harurilor care ți le-a dat. Ai priceput? Te-a viscolit cam dur, e drept, dar cu sufletul alături de tine, Maria |
|
|
|
Postat
de catre
Maria Grosu la data de
2007-09-05 12:58:40 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
e pauza de masa, gradinarul sef s-a dus
pe veranda sa-si pape supica
prin ograda n-a mai ramas nimica
timp am berechet,
am ajuns, har Domnului pe net...
floraresele au adunat in curticica mica
frunzele cazute-n oboseala
dar de pe masuta mica,
garoafa, a ramas doar o petala...
sunt flori, atatea flori si zboara pasari mii
baloane colorate, si zgomot si copii
pe un ecran mai mare ca padurea-n tinerete
un soare blind de dimineata-mi da binete...
salut si eu , ma-nchin a rugaciune
dar cand revin, n-a mai ramas nimic
din tot ce-a fost...
...,doar un taciune!
vantul mi-a luat visul, vantul mi-a luat iubirea,
vantul alb
mi-a impietrit privirea...
:))
am avut o noapte destul de simpla.
intre trei treziri si bombardament la sol cu medicamente, curatenia de dimineata la 7 fics m-a descebaluit, m-a trezit cu speranta ca inca o zi e castigata.
multam Domnului.
cu drag
tavy
|
|
|
|
Postat
de catre
Octavian Sergiu Ciurtin la data de
2007-09-05 12:16:24 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Cu grijă, poetule. Mai e puțin până mergi. Ai grijă de tine. Dă-i încolo de pereți albi. Puteau fi oricum. Dacă-i privești bine, sunt plini de nori albi și de porumbei, iar mai jos, acolo unde se formează de obicei igrasie, sunt flori, mii de flori și iarbă. Între ele, arbori cu frunziș bogat încă, parțial arămiu, în care noaptea cântă privighetori, dimineața vrăbiuțe. Pe jos, să le spui surorilor să nu se supere - sunt frunze. Acest cadru creat, să te învelești bine la noapte. S-ar putea să fie un pic de vânt. O noapte fericită. |
|
|
|
Postat
de catre
Mariana Fulger la data de
2007-09-04 20:45:09 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
un razboi delicat de treizezi de ani
dintre dulai si...motani
:)
zambetul mi-a revenit. vointa-mi optimista
de straja, si-a reluat functia la cota de 25 %.
matematic vorbind inca 75 % nu-i greu de obtinut.
...doar in stare libera, eliberat de cosmar si pereti albi.
vremea trece, timpul sapa adanc in suflet si-n fizic, santuri adanci pe care aluviunile dezastrului inca mai curg...
multumesc distinsa Mariana, multumesc...
cu drag tavy
P.S.
acum fug la pat sa-mi iau ~bunghii~ (pasatilele calmante)
|
|
|
|
Postat
de catre
Octavian Sergiu Ciurtin la data de
2007-09-04 20:22:22 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
M-ai bucurat mult să știi. Văzând titlul, credeam că e vremea să pun pături în ferestre și să drămuiesc bine apa și făina, mai ales că nici nu mi-ai răspuns la comentariu (ii, că așa a fost să fie). Cum văd, ești sprinten la suflet ca apa Târnavei și cuvântul umple sufletul de bucurie. Frumoasă renaștere. Bun-venit printre veseli! Avem nevoie! Uneori, suntem mai triști ca pietrele! Deci, nu mai stai așa mult. Nici nu știu de ce stai atât de mult. Soțul meu a stat, în '93, tot cu o fractură la gleznă - un șurub și două broșe - doar vreo două săptămâni, dar l-au operat a doua zi după ce l-am dus la spital, asta după ce m-am milogit de toți să-l vadă, să nu mai sufere. Acasă însă a stat vreo șase luni până când s-a refăcut complet, cu gimnastică de recuperare cu tot. De aceea insist să nu cazi în tristețe. După șase luni, umbla prin casă cu o sfoară. Zicea că... Asta pe fondul în care în ziua când el a fost operat, soacra mea a murit - mersese s-o vadă și a alunecat noaptea pe pământul înmuiat de ploaie - și pe deznădejdea care-l cuprinsese că nu-și va putea găsi curând un vapor. Te rog mult să nu te mai superi pe mine. Ai scris frumos. Votez și ai grijă de tine. Toate cele bune. O seară fericită. |
|
|
|
Postat
de catre
Mariana Fulger la data de
2007-09-04 18:14:17 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|