PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
arbitraj. miza - curăţarea site-ului Text postat de Andrei Petre cu referire la problemele de aici : http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971 Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit şi domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spaţiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să îşi asume identitatea. In spaţiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Şi m-am gândit : de ce să se permită acest amestec greţos de persoane, personalităţi şi anonimi la limita patologicului ? Cui serveşte ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenţii pseudo-literare. Eu, dacă mi-aş face un site şi nu aş urmări să câştig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aş proceda aşa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiţi pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Şi, la cerere, să poţi publica sub pseudonim DE OM, dar să ştii mereu că nu poţi sări calul fără să îţi fie dată în vileag identitatea (cât timp îţi vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase şi te iei ba de unul, ba de altul să îţi asumi consecinţele). Nu să îşi permită un oarecare să jignească, la nesfârşit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva. Domnule Corbu, aţi văzut care a fost reacţia mea la ce se întâmplă aici : am atras atenţia, în câteva rânduri, că nu e ok şi m-am cărat, între timp am scos o carte, mulţumesc editurii Vinea pt încredere şi omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intenţiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalităţile discutabile de acţiune, de până acum. Mai bine faceţi curaţenie, schimbaţi regulamentul, ţineţi oamenii de valoare care îşi asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuţ Caragea e scârbit, eu m-am cărat şi cu ce rămâneţi în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, şi care, în afară de un umor plafonat şi dubios, nu are nimic ? Nu vă supăraţi, e doar o supoziţie : am bănuiala că dumnevoastră sunteţi, în realitate, Ecsintescu şi reuşiţi, astfel, să vă împliniţi faţeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică. Îmi cer scuze dacă greşesc în supoziţia mea, numai bine tuturor şi atenţie ce oameni pierdeţi şi scârbiţi şi mai ales pt cine şi ce ! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Elena, incep sa il inteleg pe Goebbels la faza cu pistolul, pe bune. :) Si daca Hitler asculta muzica, bravo lui, se simtea macar bine. :) Teoria ta nu tine, pentru ca este facuta dintr-o postura ingrozitor de minoritara daca pot sa spun asa. Societatea merge inainte si fara artisti. iar a spune ca 99% dintre oameni sunt sclavi e un risc mare dupa parerea mea. Asta e viitorul. Se ne obisnuim cu el si sa ne obisnuim cu ideea ca unii oameni s-au obisnuit mai repede. Si crede-ma, cultura nu mai inhiba pe nimeni, de mult. Du-te intr-o scoala si vei vedea, deschide televizorul si vei vedea, iesi pe strada si vei vedea. Criticul literar trebuie sa fie un om de PR sau nu va mai fi deloc, pentru ca nu este necesar. Atat si nimic mai mult, nu este pana la urma nicio problema. Eu iti multumesc pentru aceste analize atente. Inseamna mult sa stiu ca ma citesti. Elena Toma, iti multumesc pentru cuvintele frumoase. Ma bucur sincer ca ai inteles atat de mult de aici si ma bucur ca vad si in tine aceleasi dorinte. Da, am citit cu mare placere cartea ta si am scris despre ea exact ce am simtit. Este un stil perfect adaptat publicului de astazi si este de admirat. iti multumesc pentru ca ai trimis prefata, ma bucura aprecierile celor ce au citit. Astept cu nerabdare lansarea si te felicit pentru munca pe care o depui. E mare lucru. Iti multumesc de trecere. Silviu, ma bucur ca ti-a placut si ca esti alaturi de mine. Observatia ta e cat se poate de adevarata. Voi medita pe aceasta tema. Iti multumesc. Va multumesc de trecere si va mai astept in paginile mele petre   Postat de catre Andrei Petre la data de 2007-08-10 00:39:39               da, merita sa lupti in directia asta. o observatie... micuta:) traditia e marea problema nerezolvata a religiei...   Postat de catre silviu dachin la data de 2007-08-09 13:22:25               Dacă rămânem închistaţi într-un stil greoi, cititorii ne vor respinge. Oamenii vor simplitate, oamenii caută divertisment. Dacă nu suntem în stare să le oferim asta, ei vor renunţa la lucrările noastre. ....... bingo, nea Petrică! adevăr grăişi! ai înţeles de ce în cartea mea Fiinţe dificil de fixat...am ales exprimarea simplă, fără cuvinte preţioase. te-ai prins matale că vreau să ajung la inima cititorului:)), măcar în roman să mă fac înţeleasă...:)) poezia, recunosc, o scriu mai îmbârligat, ca să zic aşa. deh...acolo e alt tărâm:)) Fiinţe dificil de fixat suntem toţi, în cartea mea am lăsat personajele să râdă de viaţă cum şi viaţa râde de ele. sunt mandră de tine şi mă simt onorată că ai acceptat să prefaţezi şi cartea mea. în septembrie, la Bucureşti, iubitorii genului îţi vor asculta prezentarea pe care o vei face, aşa cum numai tu simţi şi reuşeşti să te adresezi publicului. am trimis multor personalităţi prefaţa scrisă de tine. toţi au fost încântaţi şi aşteaptă cu nerăbdare să te întâlnească pentru a-ţi adresa felicitări. ......................... Dacă vrem să facem critică literară, să o facem din perspectiva cititorului. Aceştia nu se tem de cuvintele mari, pentru că ştiu că nu sunt obligaţi niciodată să aducă argumente. Noi de ce ar trebui să fim? Libertatea este adevărata comoară, şi doar libertatea ne permite să dărâmăm miturile şi să ne aşezăm pe noi înşine în loc. Poate că, până la urmă, vom învăţa şi noi să tratăm viaţa cu o doză de superficialitate atât de necesară. Cuvintele vor ieşi atunci mult mai uşor la iveală şi noi nu vom mai fi şocaţi de propriile idei. Până la urmă, orice e posibil, totul s-ar putea să fie adevărat cu toată admiraţia. o stea! elena toma   Postat de catre ambigua departare la data de 2007-08-09 12:18:18               Cultură şi rezistenţă sau negarea criticii ca PR ””Cat despre sclavie: este usor sa credem ca totul e o conspiratie, este usor sa credem ca altii ne controleaza destinul. Te asigur eu insa ca nu e asa. Suntem liberi si deci suntem responsabili. Sa ne asumam libertatea si sa spunem exact ceea ce credem. Multumesc pentru vizita si pentru timpul acordat.”” Departe de mine ideea de a crede că totul este o conspiraţie. Eu constatam doar o situaţie de fapt pe care unii o conştientizează alţii nu. Iar în timpurile moderne nici nu mai poartă numele de sclavie. Sunt doar cetăţeni mancurtizaţi ideologic în unele părţi ale lumii, brenduiţi în altele, aproape roboţi, aşadar convenabili tehnostructurilor. Se scoală, merg la serviciu, merg la cumpărături, cumpără ce au fost îndoctrinaţi să cumpere, consumă ””hapcultoră”” (e un cuvânt inventat de mine spre a desemna ””cultura”” sub formă de ””pastile”” sau ””hapuri”” uşor de digerat, şi au senzaţia că sunt liberi!!! Parcă se şi spune fericiţi cei săraci cu duhul. Rezistenţa la înregimentarea de tip ideologic s-a realizat cultural. Subtextul era totul. Subtextul îi aducea la disperare pe cenzorii culturnici. Tot prin cultură se rezistă şi în faţa hiperconsumismului brenduit. Greu dacă nu imposibil ca un brenduitor să înţeleagă profunzimea versului ””Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”” ori ca să iau din pagina de faţă, din excelentul poem al Ioanei Barac Grigore, forţa corozivă a versurilor: ”” apoi se da o bataie culorile piratilor savarsesc conventia chioara hrana chei convulsii repulsii miresme anorganice nimic absolut nimic actorii isi vara genunchii in stanca poate chiar se vor prinde de maini stanca incepe sa creasca o dospeste sudoarea de subsuori naclaite”” Cultura, marea cultură pe lângă bucuria şi plăcerea pe care le produc, prin rezonanţă, celor capabili să rezoneze, reprezintă şi o formă de rezistenţă, de atitudine, de sfidare a forţei brute ideologice ori brenduite. Ea, cultura, îi complexează pe aşa zişii puternici ai zilei care se cred adevăraţi ””stăpâni de sclavi””. Constrângerile de tot felul, pe care aceşti despoţi ai forţei brute pe care o utilizează chipurile în interesul nostru şi în virtutea cărora impun şi chiar ucid, ei bine, constrângerile de tot felul se disipă practic în faţa unui vers de tipul ”” Raspunsul prieteni e vanare de vant, Raspunsu-i vanare de vant”” De aceea culturnicii de aici ori de aiurea înnebunesc. Cultura îi sperie şi îi complexează. Cultura eliberează omul. Din păcate frustrările culturale în loc să-i determine să aspire la cultură (ziarele de astăzi relevă un fapt extraordinar: Hitler asculta în secret muzica acelora pe care îi dorea şterşi de pe faţa pământului!!!) pe unii îi înrăieşte şi mai mult. Istoria consemnează chiar vorbele unui celebru propagandist nazist care spunea că atunci când aude de cultură îi vine să scoată pistolul…. Poate nu aş fi insistat aşa de mult asupra textului tău însă pistolul de la tâmpla câinelui, şi aici este mare păcat să se afle, poate oricând să se afle la tâmpla unui om. Şi este un la fel de mare păcat. Iată, printre altele de ce este nevoie de comentarii critice înţelese nu ca branduri mercenare ci ca atitudini evaluative, conştiinţe vii şi treze. Pentru că, altfel, istoria neagră a hecatombelor se poate repeta. Iar criticii pot fi, poate, orice altceva numai simpli PR nu. Nu includ aici mercenarii.   Postat de catre Elena Stefan la data de 2007-08-09 11:38:56               Mihail, ma bucur ca ti-a placut textul. Da, nu conteaza aprecierile sterile, conteaza cititorii. Iti multumesc pentru trecere si pentru cum ai receptat acest text. Miruna, argumentul e unul singur: cititorii. Multumesc de trecere. Elena, exemplul oferit de tine este savuros. E remarcabil cand vezi ca un tanar spune cu sinceritate ceea ce gandeste. Te asigur ca si eu prin clasa a 12-a ma gandeam la fel, si nu o data. Multumesc pentru ca m-ai trimis la un blog pe care il voi citi in viitor. Cat despre sclavie: este usor sa credem ca totul e o conspiratie, este usor sa credem ca altii ne controleaza destinul. Te asigur eu insa ca nu e asa. Suntem liberi si deci suntem responsabili. Sa ne asumam libertatea si sa spunem exact ceea ce credem. Multumesc pentru vizita si pentru timpul acordat. Va mai astept petre   Postat de catre Andrei Petre la data de 2007-08-09 09:23:55               Marketig şi cultură sau banul şi dictatura manelelor Dictaturile iau diverse forme. Adică se adaptează. Dictatura ideologică, dictatura banului, dictatura "celor puternici", dictatura prostului gust, dictatura majorităţii numită pompos şi perfid democraţie, în fapt, cele mai multe democraţii fiind demagograţii manipulatorii, dictatura marketerilor, etc. ele, dictaturile, văd individul înregimentat în mase de manevră, aşa zise grupuri ţintă. Mulţi îşi găsesc fericirea în această înregimentare. Dacă acceptăm ideea că individ înseamnă individualitate şi că fiecare trăitor al planetei este o individualitate "unică" putem accepta şi ideea că există individualităţi care îşi pot conştientiza statutul şi valoarea. Unele dintre aceste individualităţi aspiră la statutul de elite ori chiar fac parte dintr-o astfel de categoremă. Dacă marketingul se adresează maselor, markerul cultural fiind utilizat ca un fel de substitut cultural, în scopul creşterii cifrei de afaceri, adevărata cultură se adresează elitelor. Pentru elite, pentru iniţiaţi, criticul veritabil fiind o astfel de individualitate, literatura înseamnă provocare intelectuală, analiză sinteză, perceperea sensurilor, a subiacenţei, înseamnă văzutul mai departe, înseamnă construcţie şi reconstrucţie, înseamnă bucuria şi plăcerea creaţiei. Pentru marea masă de indivizi brenduiti, această literatură va rămâne ignorată. Literatura comercială, cu lectori pasivi, achizitori de surogate culturale şi incapabili să emită judecăţi de valoare, indivizi care se înregimentează în branduri, şi pentru care "literatura" de multe ori reprezintă somniferul sine qua non, pare a le fi destinată. Cu rezultate "benefice" pentru diverşii stakeholderi participanţi la acest târg globalizat. Panem et circensis marketizate. Cifrele de afaceri cresc, sclavii au sentimentul libertăţii, dictaturile îşi văd liniştite de treabă şi toată lumea este fericită. Adenauer avea dreptate : "toţi ne naştem sub acelaşi cer însă nu toţi avem acelaşi orizont" Am întâlnit pe un blog* următorul text: "In aproximativ o luna de zile, sustin mult-prea-temutul (pentru altii inafara de mine) bacalaureat. Ok, toate bune si frumoase. Nu vreau sa fac performanta, dar vreau sa intru la facultatea de Informatica, asa ca trebuie catusi de putin sa invat. Zis si facut ! Am facut un test, doua, trei (…) saptezeci … Trecand peste toate, n-am avut nici o problema in rezolvarea cerintelor, pana dau de poezii scrise de dobitoci (in general, moderniste). Citez : "Fosforul si apa, carbunele, galbenul sulf de sub scoarta in lamura dau. Stihiile, ele mai cred in obsteasca porunca Eu trepte in sus - nu reiau." Lucian Blaga, Ecce Tempus Sincer nu am inteles, si nu voi intelege NICIODATA nimic din versurile de mai sus; ceea ce ma oftica pe mine este faptul ca dupa N ani de cand s-a scris poezia, si alti M ani de cand scriitorul a intins copita, vin criticii literari si-si dau cu parerea : “Nuuu .. ca el defapt a vrut sa scrie despre incognoscibilitatea relatiei interspatiale, dar este metamorfozata in hyperion care (…)” Aloooo ! Dupa ce ca poeziile astea ma fac sa ma dau cu capul de perete, mai veniti si voi si va dati cu parerea, de tot ce am incercat eu sa inteleg din text se spulbera. Exemplele pot continua, de la Eminescu pana la Vadim Tudor; intrebarea mea, de final este : Exista cineva, care intr-adevar intelege ce se vorbeste in poezii, si mai ales in criticile literare ?" Probabil se va realiza ca un bun sau foarte bun informatician. Însă, în opinia mea, fără cultură, va fi un sclav. Chiar dacă un sclav de elită!!! Cultura doar te face liber *http://209.85.135.104/search?q=cache:XXgLvbZHVqAJ:ciorapel.haipa.ro/2007/05/23/poezia-si-critica-literara/+critica+literara+2007&hl=ro&ct=clnk&cd=8&gl=ro&lr=lang_ro NB. Sunt prea multe afirmaţii amendabile în textul colegului nostru, pe de o parte iar pe de altă parte disponibilitatea sa de a le susţine este atât de redusă, ( concluzie reieşită din alte intervenţii) probabil din graba trăirii, încât m-am limitat la o replică generală şi mai puţin la una aplicată pe text.   Postat de catre Elena Stefan la data de 2007-08-09 07:05:23               Erata: Bucirea- M.Buricea/...   Postat de catre dima.m miruna la data de 2007-08-09 05:37:47               Un text pe care l-am citit cu sufetul la gura, de la inceput pana la sfarsit, o lectie pentru multi editori de pe Europeea... Operele literare sunt produse ca oricare altele, destinate consumului. Oricine produce fara a se gandi la gusturile consumatorilor risca sa ramana cu aceste produse pe stoc. In cazul creeatiilor, produse pe stoc inseamna creeatii necitite, neinteresante.... Textul de fata ar trebui sa schimbe viziunile editorilor. Alegerea textelor care se citesc, pe Europeaa, nu se face dupa stelele acordate, ci dupa numarul de accesari facute de cititori. Unii editori considera calitatea unor texte numai dupa gusturile lor, netinand seama de placerile si gusturile cititorilor... Am spus-o de mai multe ori, valoarea unei opere nu o stabilesc criticii de tot felul, ci piata, adica cititorii. (Mihail Bucirea) Nu pot sa ma abtin citind acest comm/... Dacă vrem să facem critică literară, să o facem din perspectiva cititorului. Aceştia nu se tem de cuvintele mari, pentru că ştiu că nu sunt obligaţi niciodată să aducă argumente. (Andrei Petre) Sincer nu gasesc sensul acestei afirmatii! Libertatea este adevărata comoară, şi doar libertatea ne permite să dărâmăm miturile şi să ne aşezăm pe noi înşine în loc. Poate că, până la urmă, vom învăţa şi noi să tratăm viaţa cu o doză de superficialitate atât de necesară. Cuvintele vor ieşi atunci mult mai uşor la iveală şi noi nu vom mai fi şocaţi de propriile idei. Până la urmă, orice e posibil, totul s-ar putea să fie adevărat: Cea mai bună carte scrisă vreodată... ar merita să fie vândută în mai multe exemplare decât Biblia.!(Rebel, Inc. despre Trainspotting). (Andrei Petre) Nici aici nu gasesc sensul/... Poate ca ideea ar fi asta: sa lipim un poster in loc de argumente! Nu trebuie să spui ceea ce a vrut să spună autorul, trebuie să spui ceea ce crezi că vor înţelege cititorii. Oamenii care se regăsesc în critica literară o apreciază, pentru că astfel comportamentul lor este justificat. Nu este o ruşine să căutăm justificări. Criticul literar este la rândul lui om şi caută de multe ori justificări. Iată de ce, înainte de a scrie, trebuie să doreşti să-ţi impresionezi cititorii. (Andrei Petre) Insa ce poster? Hm.../... Oamenii pendulează între extreme. Fiinţa noastră nu poate rămâne în concordanţă cu propriile opinii. Haosul este foarte important, pentru că doar haosul ne poate caracteriza. Ne schimbăm părerea foarte repede, trecem de la o stare la alta în funcţie de evenimentele din jurul nostru. Criticul literar trebuie să scrie gândindu-se la momentul în care oamenii vor citi, încercând să le anticipeze reacţiile. Un glob de cristal? Revenind sobru peste text: nu am gasit nicio logica, nu am gasit nicio rezolutie/... Relaţia dintre autori şi critici este foarte importantă, la fel cum este importantă relaţia dintre autor şi cititorii să. Nu poţi impresiona dacă nu eşti plăcut, nu te poţi apropia de cititorii tăi dacă ei te consideră enervant. Nu vorbi în numele tău, vorbeşte în numele lor. (Andrei Petre) Sunt total confuza/... Asa si textul de fata/... Alte pareri sunt binevenite/...   Postat de catre dima.m miruna la data de 2007-08-09 05:35:24               Un text pe care l-am citit cu sufetul la gura, de la inceput pana la sfarsit, o lectie pentru multi editori de pe Europeea... Operele literare sunt produse ca oricare altele, destinate consumului. Oricine produce fara a se gandi la gusturile consumatorilor risca sa ramana cu aceste produse pe stoc. In cazul creeatiilor, produse pe stoc inseamna creeatii necitite, neinteresante.... Textul de fata ar trebui sa schimbe viziunile editorilor. Alegerea textelor care se citesc, pe Europeaa, nu se face dupa stelele acordate, ci dupa numarul de accesari facute de cititori. Unii editori considera calitatea unor texte numai dupa gusturile lor, netinand seama de placerile si gusturile cititorilor... Am spus-o de mai multe ori, valoarea unei opere nu o stabilesc criticii de tot felul, ci piata, adica cititorii. Un vot pentru un text care spune multe!   Postat de catre Mihail Buricea la data de 2007-08-09 04:47:36	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE