PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
arbitraj. miza - curăţarea site-ului Text postat de Corneliu Traian Atanasiu cu referire la problemele de aici : http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971 Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit şi domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spaţiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să îşi asume identitatea. In spaţiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Şi m-am gândit : de ce să se permită acest amestec greţos de persoane, personalităţi şi anonimi la limita patologicului ? Cui serveşte ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenţii pseudo-literare. Eu, dacă mi-aş face un site şi nu aş urmări să câştig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aş proceda aşa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiţi pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Şi, la cerere, să poţi publica sub pseudonim DE OM, dar să ştii mereu că nu poţi sări calul fără să îţi fie dată în vileag identitatea (cât timp îţi vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase şi te iei ba de unul, ba de altul să îţi asumi consecinţele). Nu să îşi permită un oarecare să jignească, la nesfârşit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva. Domnule Corbu, aţi văzut care a fost reacţia mea la ce se întâmplă aici : am atras atenţia, în câteva rânduri, că nu e ok şi m-am cărat, între timp am scos o carte, mulţumesc editurii Vinea pt încredere şi omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intenţiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalităţile discutabile de acţiune, de până acum. Mai bine faceţi curaţenie, schimbaţi regulamentul, ţineţi oamenii de valoare care îşi asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuţ Caragea e scârbit, eu m-am cărat şi cu ce rămâneţi în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, şi care, în afară de un umor plafonat şi dubios, nu are nimic ? Nu vă supăraţi, e doar o supoziţie : am bănuiala că dumnevoastră sunteţi, în realitate, Ecsintescu şi reuşiţi, astfel, să vă împliniţi faţeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică. Îmi cer scuze dacă greşesc în supoziţia mea, numai bine tuturor şi atenţie ce oameni pierdeţi şi scârbiţi şi mai ales pt cine şi ce ! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Nu te teme, enaque, cu karma ta vei avea parte de o veşnică metempsihoză. Cu avataruri tot mai degradate. Vei tot muri fără să-i dai de capăt vreodată.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2007-07-23 11:45:08               nu mi`e frica de moarte ci de vesnicia ei   Postat de catre Rotaru Alexandra la data de 2007-07-23 01:46:44               Cu modestia lui Becket, uşor jucată, este adevărat, s-ar putea spune despre CTA că scrie pentru că nu este bun la altceva. Şi, când nu cârcoteşte, scrie bine. Cu nerv, cu aplecare, cu rigoare şi, mai ales, cu talentul esenţializării. Adică nu devine prolix. Chiar dacă unora li se pare didactic, altora excesiv, autorul CTA are legitimitatea exprimării opiniei. Întotdeauna argumentate, cu trimiteri, uneori livreşti, cu fermitate, de multe ori excesivă şi discriminatorie, însă mereu cu logică. O logică de bisturiu. Sper să vedem în continuare şi latura convergentă a provocării "de ce scriem". Până acum a teoretizat cu destulă acurateţe scrisul prin raportare, chiar de tip adversativ. Există în opinia mea şi um "modus scribendi" (nu ştiu dacă este corect scris) care provine strict din interior şi fără a fi o alternativă la ceva ori cineva. Antiteticul "sănătos închipuit", probabil, va fi fiind, fie o abstarcţiune, fie va fi făcând parte din categorema ignoranţilor fericiţi, care ştiu totul, fac totul şi întotdeauna adorm liniştiţi. Prin raportare la acesta a prezentat CTA răspunsul la întrebare. O modalitate inteligentă de a-şi manifesta, deloc disimulat, sarcasmul. Însă eu mai cred că poate exista şi o aboradre din perspectiva iubirii şi a umilinţei. Şi spun asta pentru că, abordarea dichotomică, deşi ca demers cognitiv poate fi benefică, în plan practic poate avea consecinţe neprevăzute şi aş putea spune, forţând un pic nota segregaţioniste. În opinia mea, stilul în care CTA tratează problema este unul de natură "alopată". L-aş vrea investigând, poate mai târziu, şi latura "homeopată" a scrisului. PS. Iată că, depăşind imperfecţiunile de natură informatică şi prejudecăţile formale se poate ajunge, aici, pe Europeea la probleme de fond. Aştept continuarea.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2007-07-21 23:38:17	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE