PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
suferințele poetului Gore Text postat de Liviu Nanu suferinţele poetului Gore (dramă liricoidă în patru (4) acte şi mai multe tablouri) Actul unu (1). În care poetul Gore decepţionat în dragoste, stă la biroul său şi se hotărăşte să scrie o epopee. Simte o durere surdă, metafizică, semn de inspiraţie poetică. Pe pereţi sunt mai multe tablouri. aplecat pe coala albă Gore stă cuprins de febră cum ardea (elev odată) la problemele de-algebră dacă-n tot ce-i trist în lume stă la bază o femeie va scrie pe-această temă o frumoasă epopee îşi aprinde o ţigară mai întâi - de la brichetă - şi priveşte cu-ntristare şi năduf la verighetă mai apoi îşi drese vocea şi vorbi uşor, în şoaptă: luminează-mă Caliope, muză blândă şi deşteaptă… trece-o oră - chiar mai multe - Gore rupe la hârtii tot cu foaia albă-n faţă şi în cap filozofii mai apoi mâna îi cade peste foile nescrise şi poetul prins de-o vrajă adormi furat de vise se făcea că din înalturi tot văzduhul se deschide şi coboară lin prin aer stoluri de efemeride sute de poeţi nostalgici cu metaforele-n pană recitând versuri din Gore şi din lirica profană şi luându-l de sub braţe îl înalţă sus… la cer într-un rai al poeziei plin de taină şi mister ce privelişti...iarbă, lacuri… şi pârâuri susurând şi toţi criticii în viaţă îl priveau cu stimă, blând el, care-avusese parte doar de cronici echivoce era protejat pesemne chiar de Benedetto Croce sub un pom ofta Erato în răcoarea dimineţii cu Republica în mână Platon lăuda poeţii afişând priviri pierdute se plimbau agale, trişti toţi poeţii preromantici... şi câţiva postmodernişti toată floarea optzecistă purtând lauri şi cununi (zări chiar şi câţiva membri ai cenaclului de luni) ce Danilov? ce Brumaru? ce Dinescu sau Grigore? Foarţă, Iaru, Cărtărescu? toţi îl proslăveau pe Gore masturbându-se în texte, poeţii de conjunctură dădeau fuga să-i recite mica lor literatură iată, chiar şi fracturiştii, scriitori de acţiune pupau mâna fără jenă şefilor din Uniune sesizând atâta stimă cum vibrează-n în jurul lui îşi simţi călduţ prin maţe geniul scriitorului şi de undeva, din umbră, fără pix şi fără coală i-apăru deodată-n faţă poezia virtuală... tânără (şi cam naivă) neavând parcă vreun scop îşi plimba ca pe-o gentuţă cel mai performant laptop dar în ochiul de parşivă sclipea un kilooctet şi un ENTER scris (italic) pe rochiţa de finet iată deci, ăsta-i Parnasul…îşi şopteşte-ncet poetul aici murmură şăgalnic metrul antic şi sonetul săltând limpezi pârâiaşe de metabole şi tropi numai rime şi simboluri îi cădeau pe frunte, stropi Actul (2). În care îi apare în vis muza. Pe pereţi aceleaşi tablouri. Muza încearcă să-l trezească stropindu-l cu cerneala din stilou. Nu reuşeşte. Poetul zâmbeşte în somn. Domnu’ Gore…domnu’ Gooree…(muza-l trage de ureche) auzii că dumneatale eşti poetul nepereche şi c-ai vrea să scrii încalte o frumoasă poezie eu te-ajut… însă promite c-ai să mi-o dedici doar mie căci atâta nonvaloare e în jur încât sunt tristă nici în vitro nici în vivo poezii nu mai există am încredere-n matale, îţi las rimele pe masă chiar şi nişte versuri albe, să-ţi iasă cât mai frumoasă însă nu vreau epopee, să îmi scrii aş vrea defel altceva aştept acuma...un sonet sau un rondel Actul trei (3). În care poetul Gore se trezeşte din somn, cască, apoi scrie un sonet. Pe pereţi aceleaşi tablouri. Sonetul muzei virtuale Prieteni dragi din lumea virtuală de voi mă simt legat prin poezie iar de mai scriu vreodat’ câte-o prostie iertaţi-mi vina, nu-i esenţială. Iar versu-mi paşnic, deseori stângace şi rima şchiopătată printre rânduri dacă v-au deranjat, nu staţi pe gânduri şi fără milă daţi-mi bobârnace. Mai talentaţi sau mai puţin – depinde de Caliope-ncântătoarea muză ce vine când şi când, seducătoare. Pe unii-i ceartă, pe-alţii îi amuză dar numai cei cu har îi vor surprinde clipirea ştrengărească-n monitoare. Gore se gândeşte deodată (şi) la poezia interactivă. Ar merge un rondel. Dar cine să-l ajute? Rondel n-a scris în viaţa lui. Pentru toate însă există un început, nu? Apelează la prietenii lui virtuali gândind să împartă gloria cu ei (într-un procent care să-l avantajeze, desigur). Actul patru (4). În care poetul Gore este nemulţumit de creaţia sa şi o aruncă la coş. Adoarme iar. În vis îi apare prietenul lui, poetul Pandele care îl sfătuieşte să scrie un haiku („scrie bă un haiku”). Pe pereţi nu mai era nici un tablou. Muza plecase cu ele. Poetul Gore scrie un haiku direct în japoneză, limbă pe care o auzea la perfecţie încă din copilărie. I ro ha ni ho he to ci ri nu ru vo va ca io ta re Recită de câteva ori poezia apoi declară mulţumit: mda…e bună. Ar putea fi studiată chiar în manuale. Cu aceasta am închis definitiv gura criticii. Poate lua chiar şi o steluţă ca premiu virtual… Şi totuşi…ce ar trebui să cunoască ceilalţi, ce este mai important în biografia lui? Ce subiecte a abordat în creaţia sa? moartea? naşterea? iubirea? dragostea neîmpărtăşită? fiinţă şi nefiinţă? destinul omului? curgerea timpului? frumuseţea naturii? suflet? Despre astea au scris toţi. Dar el? El prin ce va ieşi în evidenţă? Prin ce va rămâne în istoria literaturii? Trebuie să scrie despre altceva. De exemplu despre NIMIC. Nimicul nu prea a stat în atenţia scriitorilor până acum, până la el. Aşadar scrise următoarea poezie pe care o dedică – normal - muzei sale. În tot acest timp fredona binecunoscuta melodie "de dimineaţă lîngă lac, pescarul amator...", care se potrivea de minune cu versurile pe care le scria în fugă pe hîrtie. Poezioară despre nimic adeseori mă folosesc de câte-un şiretlic căci draga mea, e foarte greu să scrii despre nimic să batem palma deci îţi spun şi vino dacă vrei şi am să-ţi dovedesc pe scurt că 2 x 8 fac 3 întotdeauna 3 te chinuieşti un an sau doi să scrii întâiul vers şi celelalte vei vedea cum vor veni din mers nu trebuie să fii stresat că n-ai nici un subiect poţi scrie chiar despre nimic şi să o faci perfect mai mult decât perfect eram un tânăr talentat prin anii de liceu când mi s-a sugerat să-mi fac un autodafeu de câte ori voiam să scriu n-aveam caiet nici pix şi-aveam o profă de desen sărită de pe fix ca ăia din Tween Peaks dar ce spun eu? adevărat că n-o iubeam deloc colegii mei se ofticau că locuiam la bloc din când în când fumam pe-ascuns Carpaţi sau Litoral de câţiva ani ne chinuim cu noul cod penal ceva mai special acestea zise eu vă las sunt sigur că v-aţi prins că tot mai bine-i să câştigi decât să fii învins şi trag nădejde pe ascuns c-aţi priceput un pic ce greu şi totuşi ce uşor să scrii despre nimic un simplu şiretlic Epilog. Poetul Gore se hotărăşte să-şi facă harachiri (sau hara-kiri? termenul sepuku nu-l mulţumeşte, nu e destul de poetic şi nici nu găseşte rimă pentru el). Gândeşte cu voce tare: s-au scuturat toţi trandafirii iar eu îmi fac un harakiri Pentru că nu găseşte cuţitul de bucătărie, renunţă şi scrie un epilog. Epilog nu mi-e frică să trag oblonul peste geamul acesta curat şi subţire. nu mi-e frică nici să închid pleoapa peste viaţa abia zărită printre gene ca dintr-un tren în mişcare. Mă tem doar să nu încetez să iubesc sau să sufăr. Se aude sunetul unui gong. Poetul Gore îşi desface o sticlă de votcă. Muza suge o acadea şi îl priveşte de undeva, de sus, mulţumită. Poetul Pandele înghite în sec. Toată lumea e fericită. Cade o cortină. Sfârşit. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Lory, cuvintele tale mă onorează, îmbărbătează, încurajează, stimulează...:) Ce aş putea spune? explicaţiile se află în text, printre rînduri şi uneori chiar la vedere, ai aşa cum ai exemplificat şi tu. Am intenţionat să iasă un text ironic, unele pasaje însă au şi un registru (mai) grav.   Postat de catre Liviu Nanu la data de 2005-05-21 09:49:17               ,,ce privelişti...iarbă, lacuri… şi pârâuri susurând şi toţi criticii în viaţă îl priveau cu stimă, blând`` Iar unii admirand din cale-afara Opera lui, de-o frumusete rara Il invitau duminica la masa Si chiar ei insisi il luau de-acasa. Mi-a placut ce-am gasit in aceasta pagina, si nu ma mir deloc de ce :) Lory   Postat de catre BBBB aaaaaa la data de 2005-05-20 21:23:21 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23949 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE