PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
arbitraj. miza - curatarea site-ului Text postat de Corneliu Traian Atanasiu cu referire la problemele de aici : http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971 Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit şi domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spaţiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să îşi asume identitatea. In spaţiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Şi m-am gândit : de ce să se permită acest amestec greţos de persoane, personalităţi şi anonimi la limita patologicului ? Cui serveşte ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenţii pseudo-literare. Eu, dacă mi-aş face un site şi nu aş urmări să câştig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aş proceda aşa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiţi pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Şi, la cerere, să poţi publica sub pseudonim DE OM, dar să ştii mereu că nu poţi sări calul fără să îţi fie dată în vileag identitatea (cât timp îţi vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase şi te iei ba de unul, ba de altul să îţi asumi consecinţele). Nu să îşi permită un oarecare să jignească, la nesfârşit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva. Domnule Corbu, aţi văzut care a fost reacţia mea la ce se întâmplă aici : am atras atenţia, în câteva rânduri, că nu e ok şi m-am cărat, între timp am scos o carte, mulţumesc editurii Vinea pt încredere şi omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intenţiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalităţile discutabile de acţiune, de până acum. Mai bine faceţi curaţenie, schimbaţi regulamentul, ţineţi oamenii de valoare care îşi asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuţ Caragea e scârbit, eu m-am cărat şi cu ce rămâneţi în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, şi care, în afară de un umor plafonat şi dubios, nu are nimic ? Nu vă supăraţi, e doar o supoziţie : am bănuiala că dumnevoastră sunteţi, în realitate, Ecsintescu şi reuşiţi, astfel, să vă împliniţi faţeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică. Îmi cer scuze dacă greşesc în supoziţia mea, numai bine tuturor şi atenţie ce oameni pierdeţi şi scârbiţi şi mai ales pt cine şi ce ! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Remarc abundenta citatelor, care, mai ales la o critica de poezie, sunt absolut esentiale... felicitari pentru demersul tau... cu stima petre   Postat de catre Andrei Petre la data de 2006-11-06 00:01:11               Ard mulcom lumînările de ceară în sfeşnice Un tâlc s-alege sibilin prin umbrele veşnice ............. Şi arde untdelemnul în opaiţul cu toartele pentru vieţi ce vor veni dar şi pentru moartele Dacă lumina ar cânta vărsîndu-şi puzderia, noi am vedea cum cântecul consumă materia (Suprema ardere) Din nou dai formă gândului tău şi al marelui poet-filosof şi dramaturg Lucian Blaga. Dacă n-ai reface acest parcurs iniţiatic, cuvântul cuprins în gândul nostru ar fi mai sărac, noi am fi asemenea arborilor ce aşteaptă adierea primăverii pentru a-şi îmbrăca ramurile în frunze. Blaga e un popas al sufletului în dimeniunea infinită a cunoaşterii de sine în contextul cunoaşterii şi înţelegerii naturii care participă firesc la toate trăirile poetului. Un zeu de cîntă, cum se-ntîmplă cîteodat', n-atinge doar cu degetele-o liră. El îşi destramă-n vînt fiinţa toată. Rînd pe rînd dub crugul albastru se resfiră. Nemaiavând figură, şi nici umbră - chip, o adiere numai, şi pierind aproape ca mireasma floarei, vraje-vânt el trece peste coardele de-argint Unde un cântec este, e şi pierdere, zeiască, dulce pierdere de sine. Dar cel ce-ascultă dobândeşte viu contur, în armoniile treptat depline un templu, un mnhir sau scrin devine. Mulţumesc, Corneliu. Votez. O seară fericită.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2006-11-05 22:08:11	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE