PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
arbitraj. miza - curatarea site-ului Text postat de Octavian Sergiu Ciurtin cu referire la problemele de aici : http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971 Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit şi domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spaţiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să îşi asume identitatea. In spaţiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Şi m-am gândit : de ce să se permită acest amestec greţos de persoane, personalităţi şi anonimi la limita patologicului ? Cui serveşte ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenţii pseudo-literare. Eu, dacă mi-aş face un site şi nu aş urmări să câştig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aş proceda aşa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiţi pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Şi, la cerere, să poţi publica sub pseudonim DE OM, dar să ştii mereu că nu poţi sări calul fără să îţi fie dată în vileag identitatea (cât timp îţi vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase şi te iei ba de unul, ba de altul să îţi asumi consecinţele). Nu să îşi permită un oarecare să jignească, la nesfârşit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva. Domnule Corbu, aţi văzut care a fost reacţia mea la ce se întâmplă aici : am atras atenţia, în câteva rânduri, că nu e ok şi m-am cărat, între timp am scos o carte, mulţumesc editurii Vinea pt încredere şi omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intenţiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalităţile discutabile de acţiune, de până acum. Mai bine faceţi curaţenie, schimbaţi regulamentul, ţineţi oamenii de valoare care îşi asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuţ Caragea e scârbit, eu m-am cărat şi cu ce rămâneţi în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, şi care, în afară de un umor plafonat şi dubios, nu are nimic ? Nu vă supăraţi, e doar o supoziţie : am bănuiala că dumnevoastră sunteţi, în realitate, Ecsintescu şi reuşiţi, astfel, să vă împliniţi faţeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică. Îmi cer scuze dacă greşesc în supoziţia mea, numai bine tuturor şi atenţie ce oameni pierdeţi şi scârbiţi şi mai ales pt cine şi ce ! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   multumesc Elenuta de imagine, n/am mai avut la mine/n pagina asa frumusete de imagine de munte cu frumoase cuvinte alaturate.. multumesc Elenuta cu drag tavy   Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2006-10-23 18:07:33               "e seară şi tare târziu cred că era, cătarea vânătorului distrat n-a observat fascicolul de lumină ce coboara din sonata lunii peste irişii măriţi din tufiş." ................................. Tavy, pe bune, Lory are dreptate, tu ai sharmul tau, ai tu un fel foarte personal in exprimare, te face unic, sincer, site-ul chiar ar avea de suferit fara creatiile tale. mi-a placut pana la nesfarsit strofa sus mentionata si adaug o imagine in completarea ideilor acestui text. eu as aseza ciuta langa un asa izvor, numai in asa peisaj nocturn vigilenta vanatorului poate fi fentata de ciuta din textul tau. cu drag, elena toma   Postat de catre ambigua departare la data de 2006-10-23 14:53:56               fără tine site-ul ar fi mai trist, jur:) Lory frumoasă ardeleancă cu ochii mari de foc e chiar adevarat ce spui sau e un simplu...joc!   Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2006-10-23 13:15:29               Îmi iartă ironia, De comm-ul, dragul meu, Nu are dumnezeu! Liviu S. Bordas aş vrea sa cred şi eu precum o zici că doar ce critici n-are ...Dumnezeu!   Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2006-10-23 13:11:59               Sergiu, serios vorbind, chestia cu ,,părul agonisit în timp'' e totală, dar cel mai tare m-a frapat nesimţirea ţapului care ,,ronţăia degajat'' din cadoul adus caprei. Curat murdar! cum ar spune, ştii tu cine:) fără tine site-ul ar fi mai trist, jur:) Lory   Postat de catre BBBB aaaaaa la data de 2006-10-23 00:00:56 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               cu greu m-am dumirit la commul de mai jos postat de Octavian Sergiu Ciurtin Îmi iartă ironia, De comm-ul, dragul meu, Nu are dumnezeu! E precum poezia...   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2006-10-22 20:39:26               Dacă aşa îţi place, nu mai am nimic de spus. E bine. Mulţumesc mult că nu te-ai supărat. Votez. Să ai o seară fericită.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2006-10-22 19:53:46               "Capra forestieră - pozitie critică" Liviu S. Bordas cu greu m-am dumirit la commul de mai jos şi-ţi mulţumesc frumos că-s tare..., mulţumit!   Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2006-10-22 18:47:09               dragă Mariana cred că te-am ascultat şi am modificat exact după exigenţa ta, dacă ceva am mai greşit te rog să-mi spui sunt foarte receptiv la "critica" ta mulţumesc cu drag tavy   Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2006-10-22 18:33:21               O precizare se impune. Titlul comentariului meu poate sugera că am ceva cu poziţia capră luată de biata ciută ca jertfă de sine. Si că as induce cititorilor ideea ca poezia ar conţine referiri explicite la o astfel de poziţie. Nimic mai neadevărat. N-am dezavuat poziţia. Adică, in niciun caz poziţia. Despre rest, numai de bine.   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2006-10-21 20:32:17               Capra forestieră - pozitie critică Înainte de a ne introduce în miezul tulburătoarelor întîmplări, poetul ne descrie succint, cum de altfel era firesc să o facă, împrejurimile locului. Şi unde puteau fi mai bine plasate personajele acestei poveşti plină de suspans decît în veşnicia muntelui, în preajma unui lac – şi nu orice fel de lac, ci unul fie vulcanic, fie glaciar, dacă avem în vedere plasarea lui de către poet în vîrful muntelui. în vârf de munte lângă lac o ciută Drama caprei este, cred, evidentă pentru orice cititor de bunăcredintă. Ca orice ciută credincioasă ţapului cu care urmează să procreeze viitorul speciei, s-ar feri să calce strîmb. Asta pe de o parte. Pe de altă parte, ca orice femelă, nu poate rezista tentaţiei de a profita de un moment de singurătate pentru a cocheta în oglinda lacului cu vîntul care îi răsfiră pletele, atăt cele naturale, cît şi meşele agonisite de-a lungul timpului. ceartă vântul care trist i-a fleşcăit părul cârlonţat agonisit în timp. Apariţia vînătorului, la ceas tîrziu de seară, îi oferă caprei prilejul să-şi folosească farmecele - doar nu credeţi că dacă era capră nu avea farmecele ei – pentru a-i adormi acestuia vigilenţa. Dorinţa de a se simţi iubită? Credinţa că gestul ei, aproape sinucigaş, poate să-i salveze familia? Nu vom şti niciodată ce sentimente au sfîşiat sufletul ciutei... Ce s-a petrecut între cei doi rămîne sub semnul discreţiei, poetul nepropunîndu-şi o lucrare erotică. Atmosfera, mai mult decît romantică, este susţinută cu metafore neaşteptate, pe un fond aproape perceptibil simţurilor cititorilor. Muzica de pian parcă se revarsă în cascade... Lumina lunii completează totul. Oricum, se pare că demersul caprei a fost încununat de succes, poziţia ei – capră inteligentă – fiind salvatoare. Vînătorul, vrăjit de farmecele caprei, trece distrat cu cătarea puştii peste ţapul ascuns în tufişuri. Viitorul familiei este asigurat. Interesantă este personalitatea ţapului, reliefată de poet cu o putere de sugestie extraordinară dacă avem în vedere puţinătatea referirilor directe la personaj. Poetul ne lasă să ghicim noi cu ce tip de personaj avem de-a face, dar în acelaşi timp ne jalonează cu grijă paşii. Departe de a fi masculul gata să-şi apere onoarea şi familia cu preţul vieţii, ţapul nostru asistă nepăsător la zbaterea dilematică a soaţei sale între două dorinţe esenţiale şi existenţiale: aceea de a-şi proteja familia şi aceea de a fi, pînă la urmă, o demnă urmaşă a Evei speciei sale. Cum în ambele situaţii rezultatul ar fi contribuit în mod neîndoielnic la liniştea şi siguranţa sa, ţapul este gata să treacă peste infidelitatea soaţei. O face chiar, cu bădărănia caracteristică exemplarelor din sexul tare al speciei, mîncînd iarba proaspătă adusă cadou perechii sale. Fără remuşcări, fără zbateri interioare. Cu atît mai puţin exterioare. tandru masculul ronţăie degajat din verdeaţa cadou adusă femelei... Atmosfera terifiantă a nopţii se mai linişteşte spre dimineaţă, cînd, în locul aşteptatelor certitudini, natura îi blagosloveşte pe toţi, capră, vînător, ţap şi ţapinarii care treceau pe acolo cu rostul muncii lor zilnice, cu o superbă şi nesperată incertitudine a zilei de mîine. Aici poetul atinge cea mai înaltă culme a suspansului, lăsînd cititorii să intuiască doar noi şi noi aventuri pline de primejdii ale caprei forestiere. doar arsura din spatele muntelui, mirifica încorsetare, mai aprinde opaiţul nesperatei incertitudini.   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2006-10-21 18:46:55               Încerc să prind filonul, undeva, poezia ta are ceva magnific. Trecând peste "i"-ul care a ieşit din "cârlionţat". Aşa, mai pe scurtătură, baţi undeva foarte aproape cu versurile acestea, dar dacă masculul ronţăie degajat, rămân liniştită! Ce să mai lungesc, m-ai impresionat. Te rog să renunţi la "fleşcăit". Ai putea spune: "Ceartă vântul trist care-i mângâie/ părul cârlionţat de rouă şi de timp". Iar în loc de "descendent" aş pune "ce cobora". Uite aşa îmi vine mie bine la sensibilitate acum. Să nu te superi. Uite, cât m-am mai lungit! Să ai o seară fericită. Vin mai târziu şi votez. Vreau să ştiu cum ai primit propunerile. O seară fericită.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2006-10-21 17:31:38	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23949 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE