PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
arbitraj. miza - curatarea site-ului Text postat de Aurel Ganea cu referire la problemele de aici : http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971 Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit şi domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spaţiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să îşi asume identitatea. In spaţiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Şi m-am gândit : de ce să se permită acest amestec greţos de persoane, personalităţi şi anonimi la limita patologicului ? Cui serveşte ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenţii pseudo-literare. Eu, dacă mi-aş face un site şi nu aş urmări să câştig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aş proceda aşa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiţi pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Şi, la cerere, să poţi publica sub pseudonim DE OM, dar să ştii mereu că nu poţi sări calul fără să îţi fie dată în vileag identitatea (cât timp îţi vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase şi te iei ba de unul, ba de altul să îţi asumi consecinţele). Nu să îşi permită un oarecare să jignească, la nesfârşit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva. Domnule Corbu, aţi văzut care a fost reacţia mea la ce se întâmplă aici : am atras atenţia, în câteva rânduri, că nu e ok şi m-am cărat, între timp am scos o carte, mulţumesc editurii Vinea pt încredere şi omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intenţiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalităţile discutabile de acţiune, de până acum. Mai bine faceţi curaţenie, schimbaţi regulamentul, ţineţi oamenii de valoare care îşi asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuţ Caragea e scârbit, eu m-am cărat şi cu ce rămâneţi în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, şi care, în afară de un umor plafonat şi dubios, nu are nimic ? Nu vă supăraţi, e doar o supoziţie : am bănuiala că dumnevoastră sunteţi, în realitate, Ecsintescu şi reuşiţi, astfel, să vă împliniţi faţeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică. Îmi cer scuze dacă greşesc în supoziţia mea, numai bine tuturor şi atenţie ce oameni pierdeţi şi scârbiţi şi mai ales pt cine şi ce ! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Ati abordat termenul de "publicitate" in sine , ca fenomen al cotidianului. Cred ca ar trebui sa existe o continuare cu "publicitatea literara" adica toate linkurile acelea pe care le gasesti offline pe messenger cu "cel mai tare text pe care l-am scris", "alt text despre..." etc, publicitatea data de numele unui text(ca tot se "poarta" textele pe care unii le pot considera obscene cred ca ati vazut persoane care pun un titlu de asa natura doar sa atraga cititori) si cred ca sunt si alte forme. E si aici un rau necesar ? Ialin   Postat de catre nicaieri nimeni la data de 2006-09-12 11:03:44               Mulţumesc tuturor pentru intervenţii. Sunt interesante şi utile. Corneliu, inedită opinia despre artă şi publicitate. Dar dacă şi Dumnezeu îşi face reclamă, vorba lui Lamartine... Dragă Andrei, am citit şi am scris mult despre "mesajele subliminale". Televiziunea este cea care manipulează prima, uzând de mesajele subliminale vizuale sau chiar auditive. A fost un scandal monstru în Franţa, la începutul anilor '90, cred că ştii, este vorba de M6. Înainte de apariţia televiziunii "de masă" se făcea şi se face şi acum introducerea de mesaje subliminale, înlocuind una dintre cele 24 de imagini care sugerează o secundă de mişcare, asta pentru pelicula obişnuită, de 8 sau de 16 mm. Propaganda nazistă, apoi cea bolşevică au folosit intens metoda înm filmele tip jurnal de ştiri. Povestea este lungă. La noi, în timpul învălmăşelii securiste din '89 televiziuneaa manipulat şi ea utilizând mesaje subliminale. Vă mai amintiţi de filmul cu împuşcarea lui Ceauşescu? A fost difuzat a doua oară, prelucrat; bine, motivaţia oficială a fost că era necesară scoaterea anumitor imagini care ar fi dăunat siguranţei naţionale. Nu s-au scos, s-au adăugat imagini. Am un prieten care a filmat cu un Krasnogorsk pe 16 mm. tot ce a difuzat televiziunea română în decembrie 1989. Nu credeam... dar, stupoare, am văzut cam ce mesaje difuza propaganda revoluţionară. Omului îi este teamă şi acum să scoată filmele pe piaţă. Poate peste 50 de ani... Este o sectă, cea a turnului de veghe, aparent creştină, care utilizează mesaje subliminale în imaginile din publicaţia lor. De fapt sunt cei mai aprigi duşmani ai creştinismului. Repet, am citit şi am publicat mult despre acest subiect. Dacă interesează userii, voi încerca să postez câte ceva.   Postat de catre Aurel Ganea la data de 2006-09-12 09:06:33               erata: Agatha Christie   Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2006-09-12 01:19:58               Apropos, înainte de 89, vă mai aduceţi aminte care era cel mai mediatizat carton publicitar? :))) Vă readuc aminte eu: "TVR 1" :))) Dacă adunai minutele căt stătea "luminăţia sa" pe sticlă şi "Coca-Cola" s-ar fi împuşcat de ruşine. Cât despre "personalitatea", n-avem noi cuie-n bocanci, cât insecticid s-a băgat în noi. Am făcut această mică paranteză pentru a scoate ăn evidenţă două aspecte negative ale "publicităţii" sub forma alarmantă la scara care se practică: 1. Intoxicarea 2. Sugerarea O să insist mai mult asupra celei de-a doua. Imaginea televizată, în funcţie de sistemul ţării respective: PAL (25 frame/sec), SECAM, sau NTSC (30 frame/sec), este o succesiune de "poze" (frame-uri), cu frecvenţa de care aminteam per secundă, ceea ce permite inserarea unei (unor) imagini ce "scapă" ochiului, puterea de percepere fiind depăşită, dar nu şi subconşientului, căruia i se poate induce pe această cale o anumită sugestie, de cele mai multe ori subiectivă, deci cu efect limitat. Metoda este folosită, de obicei, pentru manipulare, sau generativă de anumite stări emotive cu "efect dirijat". Deşi interzisă, ea încă se practică. A fost pusă în evidenţă public şi pentru prima oară în romanul celebrei Agatha Cristie, care a intuit fenomenul. Cu drag, sincere aprecieri   Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2006-09-12 01:18:06               Unul dintre geniile lumii a fost cel care a inventat publicitatea. Publicitatea nu ordoneaza pe criteriul calitatii ci te face sa doresti un anumit produs. In domeniul sticlei galle tonul productiei (si speranta producatorilor) a fost dat de japonezi cand s-au aratat interesati . Zilele trecute am cunoscut pe cineva care se arata revoltat de cat de proaste sunt azi galle-urile. Dupa parerea sa trebuiau sa arate intr-un anumit fel, asa cum fusese obisnuit cu 15 ani in urma cand pictor nu era un om ales (1 la 100.000 de locuitori) ci… vopsitori cu bidineaua, alesi dintre femeile de serviciu de pe la blocuri. Eu nu cred in produsele care fac obiectul publicitatii.   Postat de catre nicolae tudor la data de 2006-09-11 22:42:58 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               Într-o viziune mai extinsă şi mai generoasă asupra publicităţii, în sfera ei poate fi încadrat şi fenomenul artistic. La urma urmei artistul face publicitate vieţii, unor atitudini şi moduri de viaţă, unor valori, de cele mai multe ori altele decît cele economice şi consumiste. Şi în acest sens, arta este profund subversivă, propune valori care concurează de multe ori neloial pe cele ale economiei. Arta face de multe ori şi campanii publicitare susţinute şi intense. Manifestele unor mişcări, curente, grupuri nu sînt decît acţiuni promoţionale stridente care vor să impună pe piaţă noi produse şi noi orientări artistice. Şi, în consecinţă, fac tot circul necesar pentru a produce „evenimente” cu impact la public.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-09-11 15:29:12	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23952 Comentarii: 120073 Useri: 1426
ADMINISTRARE