|
|
|
|
|
|
|
|
|
Răspuns |
|
|
Text
postat de
Raluca Oprita |
|
|
Apusuri
preling tăcute ziduri
abia desprinse de umbră
narcotice gânduri vărsate cu mir
în opaiț
neîmpăcată liniște
ce mai caută a nicăieri de mine
ca ultim răspuns
rătăcită
mă am.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
|
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Dana, mulțumesc mult pentru tot!
Cu adevărat bucurie este, când se găsesc punți de legătură peste prăpastia singurătății noastre dăruind.
Luminița, mulțumesc pentru atenționare; am să modific. Mi-e drag să înțeleg că îți place textul. Mulțumesc mult!
Octavian, tu cel cu suflet blajin... și o (re)întâlnire pe măsură.
Mulțumesc pentru alăturare!
cu bucurie
Eleos |
|
|
|
Postat
de catre
Raluca Oprita la data de
2006-08-25 15:55:36 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Eu evit cât pot exprimările de genul "vărsate ca mir", "ca ultim răspuns"... mai ales în titlu. Ce frumos ar curge poezia fără aceste "ca"-uri.
Versul #9 este cumva "la nicăieri de mine"?
|
|
|
|
Postat
de catre
Luminita Suse la data de
2006-08-25 15:22:41 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
frumoasa regasire a eului în acest poem sincer plin de cautari
felicitari Eleonora
cu drag tavy |
|
|
|
Postat
de catre
Octavian Sergiu Ciurtin la data de
2006-08-25 11:35:09 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
ce poti oferi odata si odata, ca ofranda, Creatorului? flori dar si pietre, griu dar si matraguna, iarburi dar si vrejuri. cand apuci sa ajungi de la tine pana la tine, tot ce este continut in infinitatea spatiului acestuia al tau nu mai apartine nimanui, nici chiar tie. pentru ca esti cladit sa te risipesti in mii si mii de feluri, daruind..
daruiesc o stea pentru un poem pe placerea sufletului meu. |
|
|
|
Postat
de catre
Dana Stefan la data de
2006-08-25 09:52:43 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|