|
|
|
|
|
|
|
|
|
Obsesiv |
|
|
Text
postat de
Raluca Oprita |
|
|
Mă chinuie o toamnă
și frunzele acestea bolnave se pierd
obsesiv de atâta roșu
îmi ard amurgurile
peste nu cer închis între gene
nu mă mai caut
mă lepăd de ape
desprind din lumină
câmpii
ca de-un curcubeu al trecutului timp
vântul acesta mă îneacă
hipnotic
adulmec o toamnă
de fum.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Mulțumesc Andrei, în primul rând pentru urare și pentru felul în care te-ai aplecat asupra textului. Pentru mine, poezia trebuie să fie ca o rugă, o curgere, un tânget... Mulțumesc și pentru votul acordat, cu siguranță va fi un îndemn spre mai bine. Mulțumesc pentru tot!
cu bucurie
Eleos |
|
|
|
Postat
de catre
Raluca Oprita la data de
2006-08-22 21:34:23 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Bine ai venit!!
poemul tau, de la un capat la altul, seamana cu o mantra... Intradevar, titlul, obsesiv, se justifica... Atmosfera este apasatoare, innecacioasa spre final. toamna de fum patrunde prin toate ungherele, prin forta vantului, care ineaca visarea primaverii sub un strat de frunze caramizii...
am citit cu placere si votez...
cu drag
petre |
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Petre la data de
2006-08-22 19:52:05 |
|
|