|
|
|
|
|
|
|
|
|
Când nasc monștrii |
|
|
Text
postat de
Octavian Sergiu Ciurtin |
|
|
e vulcanul Etna, vrea să deverseze
cu pământ și cer o flacără fluidă
mintea nu m-ascultă încă îmi valsează
trepăduș prin creier este un DJ
care fredonează, rupe, memorează
tandre amintiri.
despre un Olimp firave gânduri, oase
oscilează și prin scări
o toacă bate ne-ncetat...
a trecut o lume încă prea bizară
de la rămurică prin arid, e sol
praful ce se-adună și mă dă departe
dulce rămurica azi pământu-i gol
tânăra prinsoare valuri face-n tâmplă
mă rănesc frenetic azi în dezmințiri
ca să laud ziua care vine, nu știu
ce se-ntâmplă...
clocote prin vene curge lavă-n valuri
rupe terminalul, pajiștea umbrită
mă reped prin tine veșnic buzdugan
că ai fost răpită de la sânul mamei
de trei luni de zile, lavă peste-un an
12 August 2006 |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Mulțumesc Dan de indrăzneala-ți de-a nu mai rămane flămând, Timișoara este al florilor și mai nou al poeziei dar e pitoresc cu oboseală din alergătură și liniște fămândă când totu-i nou și plăcut
cu drag tavy
Dragă Aurel, incerc să schimb pe unde pot mai ales greselile de tipărire care mi-au scăpat...
mă bucur că-ți place în general
cu drag tavy
vă mulțumesc și nu mă supăr că mă certați deși eu cred că nu mă certați ci mai degrabă mă ajutați... |
|
|
|
Postat
de catre
Octavian Sergiu Ciurtin la data de
2006-08-15 17:21:10 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Un poem frumos, dar inegal. Admir "veșnicia ploii care
robește încă țăranul și holda-i flămândă
blestemul tresare și-si caută loc". Dar și "în ceapa ce lacrimi îți cere prin ochii amiezii".
Corectă observația: "...norul ce mai plouă/apă minerală". Într-adevăr, apa meteorică este din ce în ce mai poluată, deci din ce în ce mai minerală.
"Plouă-n fulgi..." ar trebui schimbat, sau cel puțin prepoziția. Cum ar suna "ninge-n picături".
Atenție, primul vers, terțina a doua; fault la limba română: verbul este "a împiedica"; "mă-mpiedic" nu strică ritmul.
Nu înțeleg ultimul vers: "și-în locuri precise"; ce-i cu acest "precise", de ce cratimă; putea fi foarte bine "și-n..."
De ce "rățușcă"? Diminutivul nu prea este în tonul poemului, care este de altfel sobru și notează o stringentă problemă existențială.
Cred că poemul ar trebui refăcut, este păcat de substanță și de idee. Și nu te supăra pe mine că te cert. La mai bine!
|
|
|
|
Postat
de catre
Aurel Ganea la data de
2006-08-15 15:35:36 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Înfometat am fost și eu de versurile tale asa încât am luat vineri 11 aug. primul tren și m-am dus la Timisoara. Mi-am umplut desaga. Nu voi mai muri de foame
Cu stima Dan C-tin |
|
|
|
Postat
de catre
Dan Constantin la data de
2006-08-15 13:49:06 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
multumesc de trecere si semn, semn care trist arata trecerea cu voia, fara voia noastra a timpului..., si totusi copilaria ramane la fel si satul si taranul si amintirile si foamea si osanda...
Dana cu drag te-am primit
tavy |
|
|
|
Postat
de catre
Octavian Sergiu Ciurtin la data de
2006-08-15 10:01:52 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
iubesc toamna. m-am nascut in prima zi de toamna, azi e toamna fina, pentru ca ploua fin..
tu imi amintesti de toamnele unor anotimpuri si de vremuri peste val, ce au cerut lacrimari din foile de ceapa amestecate intr-un tolcer cu ploile sifonate zbaute de campuri unde, in vale, prin copilarie, in bulboane se imbaiau pe-atunci piticii..
ce grozav era pe-atunci, coltucul de paine..:)
la buna recitire.
Linea |
|
|
|
Postat
de catre
Dana Stefan la data de
2006-08-15 09:15:51 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|