PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Carlos II Text postat de Andrei Ghejan [Fade in]. { Locaţia: Apartamentul lui Nadi. Carlos, Nadi şi Baba sunt îmbrăcaţi foarte ciudat, ca pentru un ritual grotesc. } (În fundal se aude o muzică sfâşietoare însoţită de incantaţii şi tobe tribale) Nu, nu e vorba de alba-neagra... nu se mai poartă, deşi dintr-un punct de vedere, al lui Carlos, a fost tot ceva pe-acolo. De ce? Veţi afla imediat: Cuvântul ‘fan’ te duce cu gândul la un admirator, sau o admiratoare înfocată, dar în nici un caz la un concept sinistru: licitaţie de sclavi. Din ciorchinele de ‘curtezane’ ce se străduiau zi şi noapte să-i intre definitiv în graţii lui Carlos, se distingeau două distinse doamne blindate de impresii şi nu numai, la competiţie cu o africancă superbă, descendentă de şahazmazar. De niciuna nu putea să scape, îl terorizau efectiv cu cereri mergând până la căsătorie. Geloziile erau şi ele la rang de cinste. Devenise insuportabil, aşa că trebuia inventat rapid ceva, iar omul nostru ce s-a gândit?: Sclav de serviciu, auto-ofertant: Carlos. Le-a băgat în cap la toate trei că trebuia răscumpărat de la o vrăjitoare bătrână care-l blestemase când era puştan să-i fie slugă toată viaţa, pentru că îi nenorocise fata din cauză că nu putuse s-o iubească, şi aia, de inimă rea, s-a spânzurat. Era neputincios, iar baba care avea de gând să trăiască o sută de ani, n-avea nici o gară să-l dezlege de farmece decât dacă o convingeau să se mute de pe stradă, în propria ei casă. Era dispus să-şi sacrifice libertatea de bună voie şi nesilit de nimeni oricui s-ar fi găsit să-l scape de farmecele cotoroanţei. Sensibilizate, toate trei graţiile, Afro fiind blat, s-au azvârlit în febra cumpărăturilor, fiecare în secret. S-a mers la două capete. N-a pus botul decât una dintre impresioniste, cealaltă s-a lăsat: lovelele au învins pasiunea. Licitaţia s-a făcut însă pe faţă, în prezenţa martorilor: eu, Nadi, o capră ce trebuia sacrificată şi o ţigancă zbârcită şi ştirbă, atât de urâtă, că şi Freddy Kruger s-ar fi speriat de ea. Unde-o găsise, cum o găsise, că nu ştia o boabă de germană, era problema lui. Regia era cam în felul următor: baba trebuia să urle pe limba ei de câte ori era interpelată de către Nadi pe post de ‘translator’, iar când în final îi întindeam foile, trebuia să pună degetul muiat în tuş pe ultima filă, după care ideea era să se uşchească, nu înainte însă de ritualul cu sacrificiul caprei. Protocolul şi donaţia vilei în cauză, în Saragosa, fusese deja semnat, parafat, pe numele lui Carlos bineînţeles, urma chestia cu capra. Toate bune şi frumoase, baba abia aştepta să se tilardească, era cam târşăloasă, o citisem eu, numai că scăpasem toţi din vedere un amănunt: cine ia gâtul caprei. Carlos, cu un pocal în mână, pregătit să ingurgiteze solemn sânge de capră ca un veritabil vampir: Carlos Nadi, fă tu onorurile Nadi Du-te băă... ce te-ai ţicnit?... n-am tăiat în viaţa mea o găină... dar-mi-te o capră. Babo!... treci! Baba Ce-aveţi bre?... vi s-au strepezit creierii?... Doamne Maica Domnului, cum să fac aşa ceva? , făcându-mi semnul crucii: m-am lăsat! În momentul ăla, Contesa De Pârât Lovele, cam bănuind ce vrem să facem, a ţipat, albă la meclă: Contesa De Pârât Lovele Eu nu pot să văd aşa ceva! ... şi-a tulito, probabil la toaletă, să se răstească la lavoar şi să-şi pudreze poponeii... era cam boşimană, da' cu suflet mare săraca... Până şi capra aia avea o mască de ziceai că face mişto de noi. Am profitat de degringolada iscată şi-am evacuat la urgenţe şi capra şi baba: babei dându-i viteză şi capra înghesuind-o în baia cealaltă, după care mi-am oferit singur un pumn în nas, să lăsăm pe locul caprei şi pe cămaşa mea căteva picături viabile de sânge. Ce nu face omul pentru două săptămani pe an în Saragosa cu piscină-n curte şi măgăruş la scară. Cănd a revenit timid madama, ruşinată parcă că s-a-ntors, se vedea că-i afectată, iar noi... răvăşiţi, sfâşiaţi de-a dreptul de grotescul situaţiei, văzându-l pe Carlos cum bea din cupa aia ketch-up rece din frigider, ştiindu-l cât e de sensibil cu gâtul. Când am plecat, dimpreună cu noua stăpână de sclavi în cinste, s-a auzit undeva în spate un behăit monstruos de tare. Am început care mai de care să tuşim într-un brusc acces de gripă căprară... [Fade out]. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Mulţumesc pentru apreciere. Daţi-i înainte cu Carlos. Repet, aveţi o capacitate de invenţie de invidiaT. La mai multe texte!   Postat de catre Aurel Ganea la data de 2006-08-14 09:05:45               Corneliu. Ai să râzi, dar am cunoscut câteva persoane la viaţa mea, pentru care chestia asta chiar devenise o problemă :) Nu şi pentru un amic, care, după un contract de 6 luni pe un feribot în care fusese plătit regeşte, precizănd că işi luase remuneraţia toată o dată (la cerere expresă), chiar cu o zi înainte să debarcăm şi care, când am pus piciorul pe uscat: - Babo!... ia-mi şi mie un pachet de ţigări. - Caută-te la bucuţă!... stai cu 18 ooo de Euro în "mititel" şi nu vrei să-i stinghereşti? Hai... cântă la altă masă. - Să mor eu dacă mai am vreun coconaş. - Ceee???... ţi i-au furat??? - Nu!... dar mi-a plăcut atât de mult o crupieră, că n-am putut să mă despart de ea toată noaptea. - Aha!... ai făcut masa geloasă. - Da bă!... am zis că era roşie de gelozie... când colo ea era neagră. - Nasol...   Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2006-08-12 11:20:55               Stil şi vervă, şi în plus inventivitate şi chef de poveste. M-ai cîştigat, o să mă fac sociabil, pare rentabil. Zici că nu mai scapi de ele? De lovele, vreau să zic.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-08-12 08:34:03               Aurel Ganea. În primul rând mulţumesc pentru atenţionare. Citesc de multe ori în stânga şi-n dreapta lucrări, chiar pe acest site, ale unor autori dezarmant de coerenţi. Nu faceţi excepţie. Tocmai de-aia apreciez cu bucurie în suflet lumina verde a semnului lăsat. Mi-a plăcut în mod deosebit "Microtratat de zvonistică", un eseu de mare calitate în opinia mea.   Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2006-08-11 14:14:15               Lory, mersi de vizită. Adevărat ai grăit: diferenţa de nuanţă provine din folosirea cuvintelor de jargon, sper doar să nu deranjeze prea mult. Când am scris, mi s-au părut inevitabile. Cu drag, îţi urmăresc cu maxim interes scrierea, chiar dacă las semn destul de rar.   Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2006-08-11 13:47:40 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               Vă admir inventivitatea. Am citit şi fragmentele anterioare. Fluenţă de invidiat.Atenţie: serviciu!   Postat de catre Aurel Ganea la data de 2006-08-11 10:24:14               Babbba, ti-am citit toata seria si mi-a placut cum ai scris tu aici:) e un pic altfel dact eram obisnuita, dar imi place stilul:) cu drag si semn - Lory   Postat de catre BBBB aaaaaa la data de 2006-08-11 09:43:39	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23957 Comentarii: 120078 Useri: 1426
ADMINISTRARE