|
|
|
|
|
|
|
|
|
arbitraj. miza - curatarea site-ului |
|
|
Text
postat de
Daniela Luca |
|
|
cu referire la problemele de aici :
http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971
Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit și domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spațiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să își asume identitatea. In spațiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Și m-am gândit : de ce să se permită acest amestec grețos de persoane, personalități și anonimi la limita patologicului ? Cui servește ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenții pseudo-literare.
Eu, dacă mi-aș face un site și nu aș urmări să câștig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aș proceda așa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiți pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Și, la cerere, să poți publica sub pseudonim DE OM, dar să știi mereu că nu poți sări calul fără să îți fie dată în vileag identitatea (cât timp îți vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase și te iei ba de unul, ba de altul să îți asumi consecințele). Nu să își permită un oarecare să jignească, la nesfârșit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva.
Domnule Corbu, ați văzut care a fost reacția mea la ce se întâmplă aici : am atras atenția, în câteva rânduri, că nu e ok și m-am cărat, între timp am scos o carte, mulțumesc editurii Vinea pt încredere și omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intențiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalitățile discutabile de acțiune, de până acum.
Mai bine faceți curațenie, schimbați regulamentul, țineți oamenii de valoare care își asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuț Caragea e scârbit, eu m-am cărat și cu ce rămâneți în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, și care, în afară de un umor plafonat și dubios, nu are nimic ?
Nu vă supărați, e doar o supoziție : am bănuiala că dumnevoastră sunteți, în realitate, Ecsintescu și reușiți, astfel, să vă împliniți fațeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică.
Îmi cer scuze dacă greșesc în supoziția mea, numai bine tuturor și atenție ce oameni pierdeți și scârbiți și mai ales pt cine și ce !
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ecsi, așa este: no comment, just look at it.
Călin, firul interpretării tale este perfect întins peste firul interior al compoziției: tragedia fantomei, absența-prezența în același om a umbrei și a fantomei, șederea în așteptare (ca în Godot, da) și Ochiul cel care vede chiar dacă nu poate acționa. Mulțumesc foarte mult, și Emi odată cu mine.
---
Povestea acestei vizuale este așa: 2 oameni care nu se cunosc și care și-au vorbit foarte rar aveau aceeași stare, erau "bântuiți" de moarte, de o stranie "absență-prezență", de o stare greu definibilă. Nici nu și-au mărturisit decât: absență. Am căutat o imagine care să redea starea. Am găsit-o. I-am trimis-o lui Emi, spunându-i să scrie ce simte în câteva versuri. La fel am făcut și eu, am scris ce am simțit. Niciunul nu știa ce scrie celălalt. Rezultatul este aici. Nu am corectat nimic, nu am schimbat nimic. Prima strofă e a lui Emi, celelalte două îmi aparțin. Am fost și noi uimiți. Este tulburătoare armonizarea.
Mă bucură mult că v-a fost pe suflet acest experiment. |
|
|
|
Postat
de catre
Daniela Luca la data de
2006-08-01 17:11:03 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Tragedia stafiei este aceea că ar dori să trăiască într-o lume căreia nu-i mai aparține.
Sunt aici trei ipostaze ale șederii. Ale șederii frânte. Absența, moartea și fantoma/stafia, sub binecuvântarea de început, se regăsesc reciproc, se sprijină, se completează în tabloul "auriu major" al unei așteptări beckettiene.
Lumina agonizeză strivită, simfonia ajunge la începutul durerii, totul însă, sub semnul ochilor. Ochi de pază. |
|
|
|
Postat
de catre
Calin Samarghitan la data de
2006-08-01 14:59:39 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
no coment |
|
|
|
Postat
de catre
ecsintescu virtual la data de
2006-08-01 05:30:35 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Mulțumesc Petre și Aurel pentru bucuria receptării acestei mici compoziții. Și Emi se va bucura să știe că a reverberat în voi. |
|
|
|
Postat
de catre
Daniela Luca la data de
2006-07-31 14:56:32 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Minunat poem! Și rar! Felicitări ! |
|
|
|
Postat
de catre
Aurel Ganea la data de
2006-07-31 10:56:48 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
poza este pur si simplu fanstastica... jocul de lumini si umbre, cele doua trupuri, scaunul fantomatic, sau... ...
frumos de tot...
felicitari
petre |
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Petre la data de
2006-07-29 23:23:17 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23962 |
|
|
Comentarii:
120092 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|