|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Silvia Van |
|
|
se sãturase sã aprindã lumânãri
de câte ori trecea strada
simþea un fel de usturime pe frunte
o iminentã despicare a oaselor
îi creºteau semafoare de apã
douã câte douã sub fiecare arcadã
i se rotunjeau pe umeri semne de circulaþie
proaspãt vopsite cu accesul interzis
în oricare direcþie
...atentã, îºi pipãia marginile
îmbolnãvite de ruginã
portocaliul vocilor din spatele poliþistului
o deranja sporadic
îi deregla vederea, îºi pierdea cadenþa
pasul se trãgea strãin înapoi
de parcã l-ar fi supt
o oglindã retrovizoare crãpatã de mult
...îngenunchea o vreme
între dungile zebrei
îºi lungea umbrele degetelor hãmesite
scotocea temãtoare prin miezul pietrelor cubice
ca printr-un pântece plin de copii
...dintr-o datã ºtia
aºtepta înfriguratã sã se înfãºoare noaptea
ca o fâºie de mãtase
pe bara de protecþie a maºinilor
o privea cum se cupleazã nesãþioasã
cu faruri erecte
se simþea dulce-obositã ºi goalã ca o frunzã în apã
se bucura cu voluptate
destituindu-ºi sentimentele din serviciu
lãfãindu-se în fotoliile lor moi
cu tãlpile ude sprijinite de zid
...apoi îºi ºtergea conturul puþin câte puþin
pânã când se topea ca o pasãre gri
în cerul curat de asfalt
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Poezia aceea care m-a impresionat in mod deosebit pe nordlitera se numea "inima cu fereastra deschisa"si m-a urmarit extraordinar citeva zile.
scrii amplu in general, generos, fara teama (ca poezia de fata), cu talent si inspiratie. dar pentru acea poezie tin sa te felicit in mod special!
|
|
|
|
Postat
de catre
teea mirescu la data de
2004-12-03 18:46:38 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
'portocaliul vocilor' - cu alianta inainte. :) Glumeam desigur.
Poezia ofera multe imagini vizuale, multe multe, insa toate au ca fundament o stare. Tu maruntesti starea aceasta pana nu se mai alege nimic din ea. As putea sa spun ca poezia de fata seamana cu o automutilare.
E greoaie dar am rezistat pana la capat astfel incat sunt sigura ca imi place.
Iata cam ce am inteles eu:
- oboseala:
'se sãturase sã aprindã lumânãri'
- teama:
'simþea un fel de usturime pe frunte'
'îi deregla vederea, îºi pierdea cadenþa
pasul se trãgea strãin înapoi'
- dorinta arzatoare de liniste,de refugiu:
'aºtepta înfriguratã sã se înfãºoare noaptea
ca o fâºie de mãtase'
- fuga:
'apoi îºi ºtergea conturul puþin câte puþin
pânã când se topea ca o pasãre gri
în cerul curat de asfalt '
peta.
|
|
|
|
Postat
de catre
l;'l da la data de
2004-12-03 09:49:05 |
|
|