|
|
|
|
|
|
|
|
|
arbitraj. miza - curatarea site-ului |
|
|
Text
postat de
Aurel Ganea |
|
|
cu referire la problemele de aici :
http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971
Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit și domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spațiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să își asume identitatea. In spațiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Și m-am gândit : de ce să se permită acest amestec grețos de persoane, personalități și anonimi la limita patologicului ? Cui servește ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenții pseudo-literare.
Eu, dacă mi-aș face un site și nu aș urmări să câștig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aș proceda așa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiți pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Și, la cerere, să poți publica sub pseudonim DE OM, dar să știi mereu că nu poți sări calul fără să îți fie dată în vileag identitatea (cât timp îți vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase și te iei ba de unul, ba de altul să îți asumi consecințele). Nu să își permită un oarecare să jignească, la nesfârșit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva.
Domnule Corbu, ați văzut care a fost reacția mea la ce se întâmplă aici : am atras atenția, în câteva rânduri, că nu e ok și m-am cărat, între timp am scos o carte, mulțumesc editurii Vinea pt încredere și omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intențiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalitățile discutabile de acțiune, de până acum.
Mai bine faceți curațenie, schimbați regulamentul, țineți oamenii de valoare care își asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuț Caragea e scârbit, eu m-am cărat și cu ce rămâneți în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, și care, în afară de un umor plafonat și dubios, nu are nimic ?
Nu vă supărați, e doar o supoziție : am bănuiala că dumnevoastră sunteți, în realitate, Ecsintescu și reușiți, astfel, să vă împliniți fațeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică.
Îmi cer scuze dacă greșesc în supoziția mea, numai bine tuturor și atenție ce oameni pierdeți și scârbiți și mai ales pt cine și ce !
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
aurel, trebuie odata sa scrii aceste trairi, parti de viata...astazi ai fost intr-o stare dulce de a tot povesti...am avut un gust placut...omul este mult mai frumos cand este el, nud in doar suflet...insa hei, si conflictele au suprematia lor...placut comm-ul tau...drag, goia
poate mai avem totuși o șansă!... În care cred și voi crede mereu, neantizând judecata zeului... o anatemă!...
spui tu!!
|
|
|
|
Postat
de catre
nula nada la data de
2006-07-25 23:10:14 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Vă mulțumesc la amândouă. Mă năucește și acum emoția. Au unii cetățeni câte o baftă !
Hai să vă povestesc ceva și poate dă Dumnezeu să și pot scrie. Bunicul meu - preot, iubitor de cărți dar și de cele dame - a făcut, la începuturile bolșevismului de la noi, o trăznaie: a fost printre fondatorii unei organizații anticomuniste din Munții Buzăului care se numea " Pajura neagră", un fel de "Sumanele negre". Și mai era și verde. I-a terminat securitatea în două săptămâni. Trădare. Și bunicul meu a fost " coleg" de celulă cu Noica. ( M-am apucat de destăinuiri. n-am chef de scris - un editorial la o revistă economică). Bunicul a ieșit din pușcărie înaintea lui Noica. Și acesta i-a dat la plecare un pachet mare cu cărți. Să-l păstreze și să i-l aducă atunci când se vor mai liniști vremurile. Nu știu cum reușise să-l păstreze. Bunicul a mai făcut o dată pușcărie, de data asta pentru aur. Și a rămas fără cărți, multe dintre ele rare - rare. Am găsit un fel de opis. Era trecută acolo și " Cartea tibetană a morții" pe care am auzit că o are și dl. Breban. Tare aș vrea să văd ex-libris-ul
Atunci când vremurile s-au liniștit Noica a devenit un nume de notorietate, au început certurile cu Eliade și cu Cioran, publica în " România literară " un fel de " Moartea Occidentului". Prin anii '80 Noica se mutase la Păltiniș, apăruse " Jurnalul
" lui Liiceanu
Eram în delegație la Sibiu și am îndrăznit să urc la Păltiniș. Era iarnă. Noica era îmbrăcat cu o bundă, purta un fes și avea în picioare un fel de pâslari. Am luat cu mine, bineînțeles, coletul cu cărți. Noica nu m-a primit. M-a întrebat dacă știu greacă. Învățasem greaca veche la Teologie ( de unde m-au dat afară pentru erezie, tema " adevărul"). Uitasem mult. Mi-am amintit, ca prin minune, două versuri din Ulise. A fost mulțumit. M-a întrebat ce meserie am. Inginer. S-a uitat la mine ca la altă arătare. În fine, m-a invitat în casă, i-am dat cărțile; filosofie : Kirkegaard, Schopenhauer
în germană. Eu nu știu germană. Am băut ceai, am discutat
Asta da baftă !
Dacă tot sînt pus pe destăinuiri
În '95 am vizitat castelul Dianei de la Newcastle. Avea acolo o expoziție de artă, un mic Luvru. I-am sărutat mâna. Colegii mei francezi i-au întins mâna tovărășește. Franța - țară mereu socialistă. Am mers lângă ea prin expoziție. Le-a prezentat franțujilor lucrările. Într-o franceză impecabilă. Ăștia - să moară ! În Franța Diana era " la pute des putes ", în Anglia era " the princess of our hearts". Nu cred să mai fie alte două țări atât de deosebite. Am stat vreo șase luni în Anglia și am notat peste o sută. Apoi m-am lăsat păgubaș. De la Diana am și acum o insignă cu semnul heraldic al castelului.
Încă una și gata, că nu mai am ! L-am cunoscut pe Eco la Alessandria, în nordul Italiei. Apăruse " Pendulul
" " Nomina rosae" avusese succes, " opera aperta" prinsese, dar " Pendulul
" era un dezastru. Părerea mea, vorba Votcăro
Și m-a pus naiba să trăncăn - în franceză, că nu știu nici italiană ; empiro-criticism, ce mai ! S-a dat UE-ul la mine, mai să mă termine. L-am mai calmat când i-am spus povestea traducerii românești a " Numelui
" Ceva cu dame litorale. Se pare că și cu traducerea " Pendulului
" a fost cam la fel. Mi-a ( ne-a) spus-o Laurențiu Ulici la una din serbările "Astrei". Cam asta e !
Să nu credeți, Doamne ferește, că sînt vreo personalitate ! Un biet cetățean, acolo, un scriitor ( cred alții) buzoian în viață. Sintagma circulă pe plaiurile Bu(d)zăului și eu îs auctorele.
Gata, am găsit titlul editorialului : ȘASE, VIN ROMÂNII ! Și poate dă Dumnezeu să am și ceva idei mai acătării.
Vă mulțumesc încă o dată pentru aprecieri.
|
|
|
|
Postat
de catre
Aurel Ganea la data de
2006-07-25 14:40:24 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Aurel...cat de sensibil si succint (de ce???) ai redat intalnirea cu dragul de Cioran...insa asta ma face sa cred ca da...oricum a fost o experienta colosala...cat de miscati suntem cand ne apropiem de o persoana care a reusit sa patrunda in sufletele altora...un fel de "poate mai avem totusi o sansa"...asa cum tu...asa cum fiecare...intim luam in consideratie...un text limpede si inchegat...desi as fi dorit sa tot citesc...poate altele?...goia |
|
|
|
Postat
de catre
nula nada la data de
2006-07-25 01:11:05 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
da.... vorbele nu iși au rostul aici
felicitări pentru acest text, as indrăzni să-i spun, document!
Lory |
|
|
|
Postat
de catre
BBBB aaaaaa la data de
2006-07-24 20:39:01 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23955 |
|
|
Comentarii:
120078 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|