|
|
|
|
|
|
|
|
|
arbitraj. miza - curatarea site-ului |
|
|
Text
postat de
Daniela Luca |
|
|
cu referire la problemele de aici :
http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971
Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit și domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spațiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să își asume identitatea. In spațiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Și m-am gândit : de ce să se permită acest amestec grețos de persoane, personalități și anonimi la limita patologicului ? Cui servește ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenții pseudo-literare.
Eu, dacă mi-aș face un site și nu aș urmări să câștig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aș proceda așa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiți pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Și, la cerere, să poți publica sub pseudonim DE OM, dar să știi mereu că nu poți sări calul fără să îți fie dată în vileag identitatea (cât timp îți vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase și te iei ba de unul, ba de altul să îți asumi consecințele). Nu să își permită un oarecare să jignească, la nesfârșit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva.
Domnule Corbu, ați văzut care a fost reacția mea la ce se întâmplă aici : am atras atenția, în câteva rânduri, că nu e ok și m-am cărat, între timp am scos o carte, mulțumesc editurii Vinea pt încredere și omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intențiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalitățile discutabile de acțiune, de până acum.
Mai bine faceți curațenie, schimbați regulamentul, țineți oamenii de valoare care își asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuț Caragea e scârbit, eu m-am cărat și cu ce rămâneți în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, și care, în afară de un umor plafonat și dubios, nu are nimic ?
Nu vă supărați, e doar o supoziție : am bănuiala că dumnevoastră sunteți, în realitate, Ecsintescu și reușiți, astfel, să vă împliniți fațeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică.
Îmi cer scuze dacă greșesc în supoziția mea, numai bine tuturor și atenție ce oameni pierdeți și scârbiți și mai ales pt cine și ce !
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Goia, mă bucură că poți găsi din ce scriu ceva ce rămâne, dincolo de momente, de zile. Mulțumesc. |
|
|
|
Postat
de catre
Daniela Luca la data de
2006-07-23 00:06:18 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
erata (ma iarta) "scieri"- scrieri... |
|
|
|
Postat
de catre
nula nada la data de
2006-07-22 03:49:23 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
ela, fiecare isi defineste un "ex-libris" dintr-o naturalete existentiala...conjunctural nastem scieri...insa elementele de baza ale umanului vor exista in vecii vecilor...indiferent de moftul de moment, indiferent de orbirea generatiei...
degetele uscate
ce nu se mai intorc
spre cer
iubeste-mi radacinile
aceste versuri se regasesc si se vor regasi pururi...goia |
|
|
|
Postat
de catre
nula nada la data de
2006-07-22 03:35:37 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Bogdan, tu ai un har: să privești un text din interiorul autorului. Să asculți în tine mesajul, să te lași dus de cuvinte, cu tot ce înseamnă ele, să lași să ți se construiască imagini. Și să îl redai lui însuși, cu o limpezime indelebilă. Mulțumesc mult pentru fina tălmăcire. |
|
|
|
Postat
de catre
Daniela Luca la data de
2006-07-22 01:46:03 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Frumoasa rugaciune spusa de omul nascut din arbore, deci prin xilogeneza. Ce observ aici este ca tu ceri creatorului sa-ti iubeasca radacinile. E suficient atata, din moment ce radacina e cea care mentine viata, cea care coordoneaza trunchiul spre cer, spre verticalizare, devenind deci o axa a lumii, o cruce cu trei dimensiuni, in cele patru stari, pamant, apa, aer, foc.
Moartea verdelui sau a coroanei florale e de fapt o revivificare a spiritului, caci "radacinile" nevazute, adica spiritul, face sa reinvie o noua mladita, un nou arbore, o noua forma de supravietuire si astfel "crucea de maine" va fi perpetua si simbolul unei treceri peste timpuri. |
|
|
|
Postat
de catre
BOGDAN GROZA la data de
2006-07-21 15:00:57 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Costin, se spune că mori așa cum ai trăit. De ești vertical, mori vertical. Cu sau fără majuscule, înscrisul este divin.
Domnule Ganea, să fiți critic "rău", constructiv. Asta am apreciat, așteptând să găsesc un spirit analitic pe acest site. Și foarte bun cunoscător de literatură. E bine venită trecerea dvs. Mulțumesc. |
|
|
|
Postat
de catre
Daniela Luca la data de
2006-07-21 14:51:55 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
O.K., Daniela.Să nu te superi pe mine, sînt un critic rău de rău, mă știe dom' Tudor!...Curat inspector șăf la o imaginară Agenție pentru Protecția Consumatorului de Literatură.
Da, Liviu, este o greșeală. Chestia cu "maestre" - nu e c(h)azul.Ia ghici ce meserie am ? Citește, dacă vrei, textul meu " Armata americană..." și vei vedea. Auto-reclamă,isn't it !" Chiar și bunul Dumnezeu își face reclamă când bat clopotele bisericilor" - Lamartine.
Îmi pare rău că trebuie să plec acasă. Mâine ajung la Pîrscov, satul lui Voiculescu. Mă fac țăran de week-end.Pa la toată lumea ! |
|
|
|
Postat
de catre
Aurel Ganea la data de
2006-07-21 14:15:56 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"amintește-mi să mor vertical"... într-adevăr unii dintre noi nu mai au niciun punct comun cu verticalitatea. măcar înainte de ultimul suflu să ne amintească Dumnezeu, că asta-ar fi poziția pe care El ne-a "recomandat-o" la zămislire. ne pricepem să scriem, uneori, despre Providență cu p mic... și atât... dacă nu e trist atunci cum să fie? |
|
|
|
Postat
de catre
ridic nalbarul la data de
2006-07-21 13:57:39 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Dana, mi-ai lăsat un arbore de tăcere, mai viu decât orice cuvânt. Mulțumesc.
Adelină, cascada gândurilor și trăirilor tale, dă viață rădăcinilor uscate, mai dă un puls. Un alt sens. Ai perceput bine simbolistica și ai emrs mai departe pe firul ideilor mele. Mulțumesc mult.
Petre, mă bucură că ai ales "transformarea în cruce2, ai ales metamorfoza materiei în spirit, în fond, aceasta este esența. Și ești aproape de "darius" - el poate fi orice, chiar și acest copac bătrând, rugându-se pe moarte fiind.
Domnule Ganea, e un simbol. Al omului ce moarte înalt, stoic, demn, vertical. am ales copacul, fiindcă am și eu cumva un cult pentru arbori și pentru oameni. "Arborele vieții" este o metaforă pentru genealogia noastră psihică. Aici sunt mai aproape de om. Copacul doar simbol. Mulțumesc pentru trimiterile în urmă la ceea ce s-a mai scris. Nu am încercat aici o inovare, nici nu am redat idei mult prea spuse, ci am păstrat ceea ce se va păstra oricum în timp: valoarea spiritului, indiferent în ce se întrupează. Devine cruce numai copacul sfânt. Și antici aveau un cult pentru spiritul copacilor-spiritul oamenilor. Mulțumesc pentru timpul pe care l-ați dat acestei pagini.
Liviu, dacă eram brad sau măcar molid, poate reușeam și eu să înțep, ca tinie așe. Dar, așa cum știi: eu sunt pe jumătate înțeleaptă/am presărat samen/au răsărit cedrii/pe jumătate înalți. :)
Daniela
|
|
|
|
Postat
de catre
Daniela Luca la data de
2006-07-21 13:44:35 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Și "textul rezistă decît prin..." s-a mai spus :)
Am însă convingerea că e doar o scăpare (era să scriu "e decît o scăpare") :)
Scuze, maestre Ganea, nu puteam să nu înțep nițel.
Daniela, te rog și pe tine să mă ierți...
|
|
|
|
Postat
de catre
Liviu S. Bordas la data de
2006-07-21 12:55:03 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Foto-poem!? Minunat copacul!Textul rezistă decât prin primele șase versuri." amintește-mi să mor/vertical" s-a mai spus. Vezi " Copacii mor în picioare".
Ideea metamorfozei copac- cruce e și ea uzată.Vezi " Gorunul" - Blaga.
Frumos însă " în numele verdelui/ci mi L-ai dat".
Totuși e bună ideea rugăciunii unui copac. |
|
|
|
Postat
de catre
Aurel Ganea la data de
2006-07-21 12:35:06 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
poza este pur si simplu fantastica... iar versurile sunt de o profunzime extraordinara... este una dintre cele mai criptice poezii ale tale... :)
mi-a placut mult ideea din ultimul vers... transformarea in cruce, intr-un instrument simbolic de ispasire a pacatului... ne ispasim prin noi insine, o viziune interesanta... "aminteste-mi sa mor vertical" - se pare ca totusi avem nevoie de lumea generala din jurul nostru... invata-ma... o entitate, poate chiar darius, un simbol... asa vad eu....
votez
cu drag
petre |
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Petre la data de
2006-07-21 12:18:36 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Îmbătrânim
uneori simt că îmbătrânim mult prea devreme. Trec anii peste noi fără să știm nici cine suntem, nici către ce țintă ne îndreptăm, nici unde trebuie să ajungem. Așteptăm ceva, pe cineva dar pe noi nu ne mai așteaptă nimeni. Ne târăște viața după ea fără să ne dăm seama. Când ne trezim, este târziu, nu mai este nimic de făcut.
Aproape întotdeauna este târziu, atunci când am avut măcar o singură dată în viață totul. Orice sentiment încercăm dincolo de acel moment, e mult prea târziu. Trebuie să încetăm să ne gândim la trecut. Ne este teamă să renunțăm la ceea ce ne este cunoscut, doar pentru că nu avem nici o garanție că ineditul, oaspetele neașteptat, va fi diferit. Ne agățăm cu disperare de vechi și în același timp chemăm obsesiv noul. Aceasta este capcana, inevitabilă de altfel. Ceea ce nu știm este că noul nu se poate naște până ce vechiul nu moare. Când rămânem atașați de trecut nu putem să ne îndreptăm către viitor, iar experiența prezentului se află undeva într-un punct mort. Nu este niciodată ușor să renunțăm. Este în natura ego-ului să fie atașat de trecut, să proiecteze trecutul înspre mâine, să întâmpine noul cu reticență, încorsetându-l în lanțuri conceptuale, încercând să-l identifice cu experiența unui ieri fără de viață. Propriul nostru ego insistă să păstrăm ceea ce ne este cunoscut, pentru că în esență nu-i plac schimbările. El încearcă să creeze continuitate. Dar ce este continuitatea, dacă nu o proiecție a vechiului asupra noului? Evenimentele vieții se succed, nu sunt prelungiri ale trecutului, reprezintă un transfer de energie. O mișcare de ieșire din percepțiile și limitările cunoscute. Dar, stăruind în trecut, toate întâmplările ulterioare nu mai au nici o relevanță. Sunt opace, nu mai există transparențe. Sunt doar simple întâmplări. Statice. Inerțiale. Tot ce poți să faci este să te lași purtat prin viață fără să te lamentezi, fără să te degradezi ca om. Când ne dăm seama că ne apropiem de sfârșitul drumului, viciile, lașitățile, spaimele, ne erodează demnitatea. Viața însăși se identifică cu firul apei curgătoare. Un parcurs vijelios la izvoare, apoi meandre ce încetinesc învolburarea curgerii și în final contopirea cu imensitatea necuprinsă a oceanului
Este dureros, nedrept de dureros.
Iartă-mi disertația Daniela
amintește-mi să mor vertical
au fost cuvintele ce mi-au curs gândurile.
Înălțătoare rugă de lumină
să-ți fie dăruită! Am evidențiat.
|
|
|
|
Postat
de catre
Adelina Ionescu la data de
2006-07-21 11:42:59 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
nici nu mai am cuvinte, citesc și cred că voi rămîne privind mult timp vizuala ta, restul e tăcere
cu drag, |
|
|
|
Postat
de catre
Dana Banu la data de
2006-07-21 11:05:28 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23957 |
|
|
Comentarii:
120086 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|