PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
arbitraj. miza - curatarea site-ului Text postat de Daniela Luca cu referire la problemele de aici : http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971 Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit şi domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spaţiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să îşi asume identitatea. In spaţiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Şi m-am gândit : de ce să se permită acest amestec greţos de persoane, personalităţi şi anonimi la limita patologicului ? Cui serveşte ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenţii pseudo-literare. Eu, dacă mi-aş face un site şi nu aş urmări să câştig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aş proceda aşa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiţi pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Şi, la cerere, să poţi publica sub pseudonim DE OM, dar să ştii mereu că nu poţi sări calul fără să îţi fie dată în vileag identitatea (cât timp îţi vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase şi te iei ba de unul, ba de altul să îţi asumi consecinţele). Nu să îşi permită un oarecare să jignească, la nesfârşit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva. Domnule Corbu, aţi văzut care a fost reacţia mea la ce se întâmplă aici : am atras atenţia, în câteva rânduri, că nu e ok şi m-am cărat, între timp am scos o carte, mulţumesc editurii Vinea pt încredere şi omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intenţiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalităţile discutabile de acţiune, de până acum. Mai bine faceţi curaţenie, schimbaţi regulamentul, ţineţi oamenii de valoare care îşi asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuţ Caragea e scârbit, eu m-am cărat şi cu ce rămâneţi în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, şi care, în afară de un umor plafonat şi dubios, nu are nimic ? Nu vă supăraţi, e doar o supoziţie : am bănuiala că dumnevoastră sunteţi, în realitate, Ecsintescu şi reuşiţi, astfel, să vă împliniţi faţeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică. Îmi cer scuze dacă greşesc în supoziţia mea, numai bine tuturor şi atenţie ce oameni pierdeţi şi scârbiţi şi mai ales pt cine şi ce ! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Petre, Petre, nu întâmplător ai desprins cele trei puncte de intersecţie ale spiralelor din versuri, ai văzut bine. M-ai făcut să zâmbesc şi cu acel "oau", fiindcă îl ştiu când apare: atunci când aproape nu mai vin cuvinte să descrise ce simţi, interior, adânc. :) Mulţam.   Postat de catre Daniela Luca la data de 2006-07-07 22:35:38               doamne ce poezie... nu vreau sa par redundant, dar pot zice doar OAU! imi plac versurile lungi, impartite de acele puncte care starnesc interesul cititorului, permitandu-i visarea... imi plac foarte mult imaginile: "ies din timp văduvă", "în duminica mea dorm cerbii" si mai ales "aş vrea să respir într-o jumătate de răsărit." - imi aminteste de un rasarit de soare la mare, de lumina aceea a diminetii oglindita pe apa albastra si cruda... semn ca mi-a placut petre   Postat de catre Andrei Petre la data de 2006-07-07 22:26:02               Magdalenă, Magdalenă, cum simţi tu nefirescu pe care eu mă străduiesc să îl scriu firesc; nefirescul din durere, insuportabilul, abisalul. Mulţumesc, mult, încerc să pot veghea mai departe, dincolo de departe.   Postat de catre Daniela Luca la data de 2006-07-07 22:09:45               Urme de cerb fără copite, nu mai pot alerga... Nici nu ştii câtă durere strigă poemul tău! Durerea împietrită de prea multă intensitate... în duminica mea dorm cerbii. visează jumătate de nord şi se trezesc fără copite. nu mai pot alerga. cineva să tragă un ultim foc. eu nu mai pot plânge lacrima celui alb. Tu spui că nu mai poţi, dar eu spun că eşti candelă în piele de cerb, veghind ca spiritul să nu fie stins de vitregia vântului! O frumuseţe tristă ca un apus de soare...   Postat de catre Magdalena Dale la data de 2006-07-07 19:38:49               Mihai, bun venit pe pagina mea. Mulţumesc pentru că ai ales un poem pe jumătate rostit, fiindcă cealaltă jumătate abia se poate percepe printre spaţii. Dacă ai înţeles deja de ce, înseamnă că toate acestea îţi sunt cunoscute.   Postat de catre Daniela Luca la data de 2006-07-07 18:57:10               Mulţumesc, Goia, că ai perceput stările, trăirea, chiar dacă au fost destul de bine ascunse de imagini şi metafore. Da, alt fel de revoltă, mai aproape de cer.   Postat de catre Daniela Luca la data de 2006-07-07 18:54:16               ela, un poem transant...stari devastatoare acoperite poetic prin "organe vitale"...un fel de metamorfozare dinspre trecatoarele indoieli inspre chiar arderea lor...scrum de cuvant...interesant ai construit trairea poemului...un alt fel de revolta, drag goia   Postat de catre nula nada la data de 2006-07-07 18:43:41               "visează jumătate de nord şi se trezesc fără copite. nu mai pot alerga." o poezia puternica, care ofera cititorului multe usi-sensuri, si o cheie universala, aceea a poeziei.. fiecare cuvant poate fi o cale catre un alt sens, o alta poveste, un alt inceput. pentru mine, poezia este un respiro intr-o jumatate de rasarit.. cu drag   Postat de catre andrei saiu la data de 2006-07-07 18:35:33               er: trupul   Postat de catre Daniela Luca la data de 2006-07-07 17:30:59               Atila, turpul este născător şi căzător, este o fiinţare vremelnică, mâinile scriu despre toate acestea, cu un fel de căutare dincolo. Mulţumesc pentru "umbra căderii", superbă imagine. (p.s. - oare am greşit cu ceva în comentariile de la ultimele tale poezii? fiindcă m-ai trecut în umbra tăcerii. să îmi spui dacă greşesc undeva.:) ) Gheorghe, ai desprins sensul esenţial, spiritul nu, nu poate fi învins, de nicio durere, de nicio pieire. Mulţam pt tălmăcire.   Postat de catre Daniela Luca la data de 2006-07-07 17:30:21               Un poem fara de margini..."umbre de cerb " in duminica mea reinvii...ma trezesc fara de inima...si nu vine...nu vine.. cineva sa-mi nasca mainile...eu nu pot sa scriu cu trupul decat umbra caderii...Atila in trecere!   Postat de catre Atila Racz la data de 2006-07-07 15:45:17               un poem dens, cu semnificatie precisa: " ies din timp văduvă " ... mai gasesc in acest poem si o nazuinta < vesnic ferice > aceea de neinvins: " las duminicile domnului. nu pot fi doar o candelă din piele de cerb. aş vrea să respir într-o jumătate de răsărit. ", si efectiv, reala; Spiritul nu poate fi invins. votez,   Postat de catre gheorghe Sarbu la data de 2006-07-07 12:53:35               Ştefan, am înţeles sensul bun, iar rezonanţa ta la acest poem mă impresionează. aici, cerbul simbolizează un om, acel om măreţ şi inegalabil în spiritul său. care îşi ia bun rămas de la tot, cu o demnitate divină. mulţumesc, e rară fidelitatea în timpurile acestea.   Postat de catre Daniela Luca la data de 2006-07-07 12:41:56               să nu mă înţelegi greşit dar de la Nicolae Labiş nu am mai simţit aşa citind o poezie.sper să mă înţelegi... mereu un cititor fidel al versurilor tale... numai bine.   Postat de catre stefan ciobanu la data de 2006-07-07 12:35:50               Horia, mulţam pentru surpriza faină de a te găsi printre paginile mele. Mă bucură că îţi place acest "portret", în poezie sper să fie ok. În viaţă, ştii şi tu, mai trec umbre, mai trec furtuni, mai tremură un suflet pe marginea morţii. Da, e o anume tristeţe aici.   Postat de catre Daniela Luca la data de 2006-07-07 12:34:31               Dani, un text deosebit, pe gustul meu, mi-a placut mul. foarte multa incarcatura emotionala dar si multa tristete ... totul e ok, da ? ~Numai bine!~   Postat de catre Horia Ivascan la data de 2006-07-07 12:24:48 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23957 Comentarii: 120078 Useri: 1426
ADMINISTRARE