|
|
|
|
|
|
|
|
|
arbitraj. miza - curatarea site-ului |
|
|
Text
postat de
Daniela Luca |
|
|
cu referire la problemele de aici :
http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971
Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit și domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spațiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să își asume identitatea. In spațiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Și m-am gândit : de ce să se permită acest amestec grețos de persoane, personalități și anonimi la limita patologicului ? Cui servește ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenții pseudo-literare.
Eu, dacă mi-aș face un site și nu aș urmări să câștig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aș proceda așa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiți pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Și, la cerere, să poți publica sub pseudonim DE OM, dar să știi mereu că nu poți sări calul fără să îți fie dată în vileag identitatea (cât timp îți vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase și te iei ba de unul, ba de altul să îți asumi consecințele). Nu să își permită un oarecare să jignească, la nesfârșit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva.
Domnule Corbu, ați văzut care a fost reacția mea la ce se întâmplă aici : am atras atenția, în câteva rânduri, că nu e ok și m-am cărat, între timp am scos o carte, mulțumesc editurii Vinea pt încredere și omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intențiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalitățile discutabile de acțiune, de până acum.
Mai bine faceți curațenie, schimbați regulamentul, țineți oamenii de valoare care își asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuț Caragea e scârbit, eu m-am cărat și cu ce rămâneți în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, și care, în afară de un umor plafonat și dubios, nu are nimic ?
Nu vă supărați, e doar o supoziție : am bănuiala că dumnevoastră sunteți, în realitate, Ecsintescu și reușiți, astfel, să vă împliniți fațeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică.
Îmi cer scuze dacă greșesc în supoziția mea, numai bine tuturor și atenție ce oameni pierdeți și scârbiți și mai ales pt cine și ce !
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Goia, regăsește-te, întreagă, deși, da, știu cât e de plăcută neplăcerea aceasta, aici, mai ales aici. :) Mulțam. |
|
|
|
Postat
de catre
Daniela Luca la data de
2006-06-25 21:27:17 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
ela, un poem in care ma regasesc...si asta nu-mi place placandu-mi..." sa visezi o dragoste izbitoare si libera ca un paradox/ ...le strigam urati-mi in primul rand privirea"...un orgasm poetic, citez, un poem plin de vibratii...drag, goia |
|
|
|
Postat
de catre
nula nada la data de
2006-06-25 03:30:26 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Atila, amintitrile suntem noi, sunt în noi, sunt celulele noastre. Suntem. Uite un dar, ție, să îl ai acolo, în tine, oriunde ai fi:
"Sunt bătrân, bătrâne, timpul îmi împarte
Anii pe din două, leneș alternând:
Mai ratând o fată, mai iubind o carte...
Până unde, totuși, până unde? Când?"
Mulțumesc pentru simțirea ta vie.
Dan, te apropii atât de mult de sensurile versurilor, de dansul etern viață-moarte în care sunt(em) prinși oricât am nega asta, încât nu îmi rămâne decât să te îmbrățișez cu 3 cuvinte: scrie fiind om.
Mulțumesc mult pentru acest semn, aici.
|
|
|
|
Postat
de catre
Daniela Luca la data de
2006-06-24 23:15:33 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
asimetria este singura certitudine "
Poeta spune : "mă închideam în cuvinte să mă pot ascunde cumva de oameni", deci, altfel spus, se ascunde de noi daruindu-ne ce are mai pretios.
In fusta ei, "rasucita spre moarte", poezia isi arunca si un ochi spre noi, sa vada de-i vom "uri privirea", dupa cum ne imbie, dulce ca o pulsiune a mortii.
Sigur ca Dumnezeu nu a interzis orgasmul poetic, cuvintele lui fiind, de fapt, endorfinele Luminii.
Logosul-prima suflare articulata...
Mai e cazul sa spun ca votez fara rezerve aceasta poezie ?
daca da, uite ca o spun. :) |
|
|
|
Postat
de catre
© Dan Carlea la data de
2006-06-24 22:53:41 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Cand parintii mi-au spus multam...am plecat de acasa...mi-a fost greu...tare gtreu...si totusi ca sa nu divaghez...printre cuvintele tale imi
amintesc de Ulici...eram doar un copil pe atunci...si raman...era o masa intinsa..nici vorba de saracie...recitam din poetii straini si romani...fara a specifica autorul...Ulici...vulturele...ne spunea autorul
cu o exactitate de monstru...in final am citit
ceva din cartile "iubitului"...a ramas mut...mi-l amintesc si-l regret...ma iarta...este doar o amintire!
|
|
|
|
Postat
de catre
Atila Racz la data de
2006-06-24 22:51:29 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Neîndoielnic iubim și urâm astfel, cu toate simțurile răscolite, nonpoetic, ilogic, atemporal. Mulțam, Atila. |
|
|
|
Postat
de catre
Daniela Luca la data de
2006-06-24 22:31:54 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Aici ne intalnim cu Daniela...cu toate simturile
rascolite...cu inima muscata de noapte...neindoielnic ca o iubim astfel...o sarutam cu o gura veche prin care se simt mereu alte guri...Atila |
|
|
|
Postat
de catre
Atila Racz la data de
2006-06-24 21:13:19 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23957 |
|
|
Comentarii:
120086 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|