|
|
|
|
|
|
|
|
|
arbitraj. miza - curatarea site-ului |
|
|
Text
postat de
Andrei Petre |
|
|
cu referire la problemele de aici :
http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971
Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit și domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spațiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să își asume identitatea. In spațiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Și m-am gândit : de ce să se permită acest amestec grețos de persoane, personalități și anonimi la limita patologicului ? Cui servește ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenții pseudo-literare.
Eu, dacă mi-aș face un site și nu aș urmări să câștig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aș proceda așa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiți pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Și, la cerere, să poți publica sub pseudonim DE OM, dar să știi mereu că nu poți sări calul fără să îți fie dată în vileag identitatea (cât timp îți vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase și te iei ba de unul, ba de altul să îți asumi consecințele). Nu să își permită un oarecare să jignească, la nesfârșit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva.
Domnule Corbu, ați văzut care a fost reacția mea la ce se întâmplă aici : am atras atenția, în câteva rânduri, că nu e ok și m-am cărat, între timp am scos o carte, mulțumesc editurii Vinea pt încredere și omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intențiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalitățile discutabile de acțiune, de până acum.
Mai bine faceți curațenie, schimbați regulamentul, țineți oamenii de valoare care își asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuț Caragea e scârbit, eu m-am cărat și cu ce rămâneți în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, și care, în afară de un umor plafonat și dubios, nu are nimic ?
Nu vă supărați, e doar o supoziție : am bănuiala că dumnevoastră sunteți, în realitate, Ecsintescu și reușiți, astfel, să vă împliniți fațeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică.
Îmi cer scuze dacă greșesc în supoziția mea, numai bine tuturor și atenție ce oameni pierdeți și scârbiți și mai ales pt cine și ce !
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Liviu, nu e nici o suparare... nu prea imi place mie sa-mi explic poeziile, pentru ca eu cred sincer ca fiecare cititor ramane sau nu cu ceva, in functie de cum i se pare poezia...
te mai astept...
cu stima
petre |
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Petre la data de
2006-06-23 16:54:51 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
multumesc adina... imi pare bine sa stiu ca ma citesti si ca iti si place ceea ce vezi... multumesc si te mai astept...
cu drag
petre |
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Petre la data de
2006-06-23 16:54:08 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
am instelat cu admiratie pentru modul cum reusesti sa transmiti o stare facand-o si mai profunda. ai cateva imagini extrem de reusite, nu le redau, cred ca stii si tu punctele forte ale textului. felicitari.
|
|
|
|
Postat
de catre
Adina Batir la data de
2006-06-23 01:11:37 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Am uitat ceva.
Liviu, ca pînă acum :)
|
|
|
|
Postat
de catre
Liviu S. Bordas la data de
2006-06-23 00:11:07 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
urletul mut al liliecilor
în inima mea
statui de lut
topite de privirea scorpionilor
păsările au mâncat
ultimele speranțe
furnicile dansează
Andrei, doar cîteva imagini din poezia ta. Nu fac nicio apreciere asupra lor. Au vreo legătură cu poezia? Dacă da, poate ar trebui să ne explici, în imagini, cum s-au născut??...
Am să-ți mai dau un exemplu, și închei polemica, amicală sper, pe această temă:
În poeziile lui Stig m-am simțit călător în acel autobuz care străbate orașul, fără să fie nevoie de nicio fotografie. A fost suficient cuvîntul. Și, bineînțeles, harul cu care autorul l-a așternut în poezie.
|
|
|
|
Postat
de catre
Liviu S. Bordas la data de
2006-06-22 23:58:19 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Domnule Bordas, va respect parerea... pe mine insa de multe ori imaginile ma inspira, si cred ca este corect ca si cititorii sa vada cum s-a nascut poemul...
cu respect
petre |
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Petre la data de
2006-06-22 23:41:48 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
E pe sait o nouă modă.
Are prozeliți în pagini.
O găselniță comodă:
Poezia cu imagini.
Cred cu tărie că poezia nu are nevoie de adjuvanți. Dacă la haiku am înțeles rostul imaginii fotografice care însoțește textul, postarea unei poze la orice poezie mi se pare un gest gratuit. Imaginea trebuie să vină din cuvînt. Din sufletul poetului, ea trebuie transmisă cititorului numai și numai prin intermediul slovei. Altfel nu mai e poezie.
Admit că imaginea fotografică poate fi suportul unei opere complexe. Dana Ștefan e un excelent exemplu.
Altfel, ne apropiem de zicerea personajului lui nenea Iancu (Caragiale):
Eu, la douăsprezece și jumătate trecute, fix, am, n-am treabă, sunt la tribunal.
|
|
|
|
Postat
de catre
Liviu S. Bordas la data de
2006-06-22 23:39:27 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Multumesc... intotdeauna sensibil... sufletul lumii... incercam sa il oprim, sa il simtim...
te mai astept...
petre |
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Petre la data de
2006-06-22 22:42:28 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"eu vreau
să uit că sunt doar o imagine"
Iata un gand mirific...ca si cum sufletul lumii
nu trece de noi ci il oprim si vrem sa-l prelungim cu viata noastra...nu este pierdut totul daca incercam astfel sentimente...totul este posibil...omul a discutat de la egal la egal chiar si cu zeii...atila
|
|
|
|
Postat
de catre
Atila Racz la data de
2006-06-22 22:37:34 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23957 |
|
|
Comentarii:
120078 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|