|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Adina Ungur |
|
|
Eu traiesc in pamant
si sunt radacina copacului
care tot eu sunt.
Imi intind crengile-n aer
cu toate ca stau in locul meu stramt,
de unde privesc cum ma arde
soare razand,
cum ma cauta pasari
si ma bat cu aripi,
cantand.
Cum ma bate si vant
si ma uda si ploaia
uneori... plangand.
Si toate acestea le vad din pamant!
Las ramuri sa creasca
pe rand,
an de an
zi de zi...
...mereu masurand
pofta celui cema mananca:
a timpului flamand.
Si toate acestea le vad din pamant!
Nu-mi este teama sa raman unde sunt
in locul meu stramt:
radacina-n pamant
copac frematand
... si tot eu sunt.
19 dec. 1998
Cluj-Napoca
Adina Ungur, "Petale de zãpadã",
Editura Musatinii, Suceava, 2000
|
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Omul copac, copacul om - intotdeauna mi-a placut paralela.
Uite, Adina, se observa cu usurinta faptul ca acesta e un text mai vechi (care probabil are o mare valoare sentimentala) pentru ca cele actuale au stilul mult mai definit, ideile poetice sunt exprimate cu o forta inzecita. Tocmai din acest motiv sunt si toleranta.
Minus verbele la gerunziu care alaturi de celelalte adjective cu terminatia 'nd', 't' creeaza un fundal aspru, minus fragmentul 'Cum ma bate si vant/si ma uda si ploaia/uneori... plangand' si versul final, poezia rezista.
|
|
|
|
Postat
de catre
l;'l da la data de
2004-10-20 17:57:32 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23957 |
|
|
Comentarii:
120078 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|