|
|
|
|
|
|
|
|
|
arbitraj. miza - curatarea site-ului |
|
|
Text
postat de
Daniela Luca |
|
|
cu referire la problemele de aici :
http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971
Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit și domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spațiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să își asume identitatea. In spațiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Și m-am gândit : de ce să se permită acest amestec grețos de persoane, personalități și anonimi la limita patologicului ? Cui servește ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenții pseudo-literare.
Eu, dacă mi-aș face un site și nu aș urmări să câștig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aș proceda așa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiți pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Și, la cerere, să poți publica sub pseudonim DE OM, dar să știi mereu că nu poți sări calul fără să îți fie dată în vileag identitatea (cât timp îți vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase și te iei ba de unul, ba de altul să îți asumi consecințele). Nu să își permită un oarecare să jignească, la nesfârșit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva.
Domnule Corbu, ați văzut care a fost reacția mea la ce se întâmplă aici : am atras atenția, în câteva rânduri, că nu e ok și m-am cărat, între timp am scos o carte, mulțumesc editurii Vinea pt încredere și omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intențiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalitățile discutabile de acțiune, de până acum.
Mai bine faceți curațenie, schimbați regulamentul, țineți oamenii de valoare care își asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuț Caragea e scârbit, eu m-am cărat și cu ce rămâneți în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, și care, în afară de un umor plafonat și dubios, nu are nimic ?
Nu vă supărați, e doar o supoziție : am bănuiala că dumnevoastră sunteți, în realitate, Ecsintescu și reușiți, astfel, să vă împliniți fațeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică.
Îmi cer scuze dacă greșesc în supoziția mea, numai bine tuturor și atenție ce oameni pierdeți și scârbiți și mai ales pt cine și ce !
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ionuț, superbe interferențe, rămân uneori suspendată în luminile din oamnei, și mă bucură că pot exista încă. Greu să fii fiind poet în apele unei lumi preamlăștinoase. Și totuși, câți nuferi, câți nuferi cresc minunat în ea...
Magdalena, mulțumesc fiindcă ți-ai găsit sălașul în aceste versuri, ai transformat cu propria frumusețe spirituală vidul din el. Mulțumesc pentru trecerea ta, întotdeauna înaltă. |
|
|
|
Postat
de catre
Daniela Luca la data de
2006-06-19 23:13:36 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Degetele de înger pe clapele de fildeș în alb și negru interpretând ultimul concert în vid este imaginea care vreau să-mi rămână ca să ascult-vizualizând liniștea... Armoniile celeste pe care cuvântul le dezvăluie încearcă să îmblânzească plutirea haotică a celulelor prin labirintul de sânge al arborelui. Nu știu să spun ce m-a atins cel mai mult, toată poezia ta emană o nostalgie aparte care m-a învăluit și las semn al prețuirii mele votând textul tău. |
|
|
|
Postat
de catre
Magdalena Dale la data de
2006-06-19 08:07:24 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
textul tau mi-a facut trimitere la o poezie din viitorul...apropiat
Dac-aș putea să-ți intru sub piele
Să-ți încurc circulația globulelor roșii
Cu un semafor la fiecare intersecție de vene
Să simți ce înseamnă să ajungi în faza
De metastază sentimentală
Autoflagelarea unui om
Ce a devenit poet
numai bine |
|
|
|
Postat
de catre
retras definitiv la data de
2006-06-19 06:28:50 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
mulțumec pentru semnul discret din noapte, Goia, eu nici atunci nu tac. poate că sunt piatră. |
|
|
|
Postat
de catre
Daniela Luca la data de
2006-06-18 02:47:17 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
ela, cititnd si recitind poemul tau, l-am lasat inspre innoptare...linistea vidului, " plutind haotic..." mai departe "...trasez o perpendiculara/ printre ingeri...ultimul concert"...drag, goia |
|
|
|
Postat
de catre
nula nada la data de
2006-06-18 00:47:06 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
ecsi, mulțumesc pentru sinceritatea lecturii și a însemnului tău. poți risca și alt comentariu, e de la sine înțeles că îmi plac persoanele care își asumă riscuri și chiar reușesc să le depășească. mă bucură că ai perceput vers cu vers, într-un tot unic. părerea mea despre stele: admir Cassiopeea și alte constelații. e locul lor autentic.
dan, bine spus în comentariul tău "moartea sinucigându-se în Sine", e firul invizibil ce traversează versurile. impresionată că l-ai desprins. mulțumesc pentru vot.
petre, mulțumesc pentru cum ai citti perpendicular pe fiecare cuvânt, vertical chiar. Nu pot schimba vor cu voi, fiindcă ei, îngeri, vor deschide pianul pt ultimul concert în vid, eu nu voi mai fi fiind atunci decât impresia unei ființe în memoria altora.
atila, vidul poartă sau nu în sine liniștea. vidul nu poartă nimic. golul poate purta. vidul e vid. non-existență. uneori ni-l repreznetăm cumva ca un gol în care se poate distinge ceva. eu am încercat să ascult liniștea. da, uneori sunt zgârcită cu cuvintele, fiindcă le folosesc doar pentru a manfesta un abia imaginabil. mulțumesc pentru percepția în micro a paradoxurilor din versuri.
|
|
|
|
Postat
de catre
Daniela Luca la data de
2006-06-17 23:36:33 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"sunt sfârșitul istoriei mele"...minunata definitie a trecerii prin lumea aproapelui...in care desigur vrem nu vrem trupul firav ne anunta
si mai ales ne invata ca exista si un sfarsit definit...al meu ...al tau ...al sau.
Prin definitie vidul poarta in sine linistea...universul...si de bunasaeama ca ni-l putem infatisa...ca un gol in sufletul lui Dumnezeu...un vid exterior nu exista decat ca stare poetica...Daniele este deplin formata...zgarcita in cuvinte...dar aceasta zgarcenie iata este benefica...si sufletu-i profund ii aseaza pe
trup o rochie aprinsa...iata paradoxul...ma zdruncina echilibrul dezechilibrului...Atila |
|
|
|
Postat
de catre
Atila Racz la data de
2006-06-17 18:59:19 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
O poezie scurta, care insa reuseste sa comprime un intreg mozaic al emotiei... poemul incepe intr-un intuneric dens, din care insa se desprinde lumina ce inunda vidul pentru un ultim concert...
As asemui poezia cu o calatorie ascendenta dinspre abisuri spre varf... se observa totusi in strofa mediana un regret... intelegerea inevitabilei prabusiri ce urmeaza dupa clipa maxima...
o radiografie a vietii in versuri...
remarc in special:
"târziu liniștea ca o răscruce neagră"
"labirintul de sânge al arborelui"
"acum trasez o perpendiculară
printre îngeri"
o singura observatie... mie mi-ar suna mai bine in ultima strofa "voi deschide" in loc de "vor deschide"...
in concluzie, o poezie compacta, o mica bijuterie lirica... Instelez!!!
Petre
|
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Petre la data de
2006-06-17 18:42:34 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Uitai sa zic .Votat !
scuze,abia am primit aceasta facilitate si nu m-am obisnuit. |
|
|
|
Postat
de catre
© Dan Carlea la data de
2006-06-17 18:37:58 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
De-as avea putere,as trasa eu,printe ingeri,o perpendiculara pe orizontala din tine,
iar in sarutul acestor 2 fiinte matematice ar putea fi vazuta
Moartea
sinucigandu-se-n Sine.
Dan |
|
|
|
Postat
de catre
© Dan Carlea la data de
2006-06-17 18:36:57 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
târziu liniștea ca o răscruce neagră
unde îmi adorm celulele
plutind haotic în visul lor
oau
ascunsă fiind în atriul nopții
oau
labirintul de sânge al arborelui
în care am crescut o vreme
prea aproape de moarte
ca să pot respira verde înalt
genial realmente si nu sunt complezent
acum trasez o perpendiculară
printre îngeri
vor deschide pianul
pentru ultimul concert în vid
si apoteotic final ....Trage cortina Ezechel sfarsit
promit ca voi risca un comentariu candva.
Spun insa ca este una din cele mai frumoase poezii citite in ultima vreme dar nu numai.
O spun cu sinceritate si asumare.
Vreau sa vad trei stele....Zau
Cum am timp si cu voia ta fireste risc un comentariu...
la buna vedere
oau
P.S.
Zau daca nu am memorat versuri |
|
|
|
Postat
de catre
ecsintescu virtual la data de
2006-06-17 18:28:07 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23957 |
|
|
Comentarii:
120086 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|